evadare.ro

Primul imperiu global cu bancnote

episodul 8 (sau înapoi la cuprinsul serialului)

Monedele din aur și argint, bătute de Napoleon, în haosul ce a urmat Revoluției, au fost folosite după moartea lui pentru o prefigurare a zonei euro. „Uniunea Monetară Latină” a fost un fiasco de aproape un secol, lăsată baltă în focul primului război mondial. Multe erau neajunsurile acestui sistem, fără expresie politică unitară, unde fiecare încerca să păcălească pe fiecare. Până și trezorierul Papei devaloriza pe furiș moneda, față de standardele convenite. Iar folosirea unui dublu etalon, de aur și argint, metale care refuzau să rămână la valorile de piață decretate în înțelegerile politicienilor, accentua haosul.

Foto: Wikipedia. Țările, care aderaseră, într-o măsură oarecare la standardele privind baterea monedei, inițiate de Uniunea Monetară Latină

Dar motivul real al acestui eșec era că plouase la Waterloo. Napoleon pierduse în fața puterilor reunite ale Europei și începuse secolul englezesc. Până să fie detronată de dolar, lira sterlină a fost moneda primită pe aproape tot globul și moneda în care restul băncilor centrale își țineau rezervele.

Foto: Washington Post, Imperiul Britanic la apogeu

Isprăvile „imperiului peste care soarele nu apunea” nu fac obiectul articolului, deși ar fi o poveste fascinantă. Acoperea cam un sfert din populația globului. Deloc rău, pentru o insulă mai mică decât România Mare! Cu flota și revoluția lor industrială, englezii aveau suficientă putere, pentru a ține lira sterlină în rigoarea etalonului aur. Abia în timpul războaielor mondiale îl vor abandona, pentru a acoperi din inflație cheltuielile de înarmare. Imperiul era așa de bogat, încât abia după 3 ani de război a fost nevoit să se împrumute pentru prima dată.

Dar nu vă lăsați amăgiți de această promisiune de stabilitate a aurului, în fața necinstei politicienilor. Etalonul aur folosit de englezi era doar o fațadă prestigioasă, în spatele căreia băncile private activau tot în regim fracționar, iar Banca Angliei nu făcea excepție, tot în în regim fracționar opera. Multiplicarea creditului explică de ce imperiul lui Rothschild și al altora cresc concomitent cu imperiul majestății sale. La finalul celui de-al doilea război mondial, Anglia ajunsese cel mai mare datornic al planetei, poziție pe care astăzi o deține America. Datoriile metropolei erau preponderent la coloniile ei, pe care acum le storcea și pe cale monetară, plătindu-le mărfurile într-o monedă căreia nu doreau să-i mai admită convertibilitatea în dolari sau aur.

falsa soluție a războiului

Ironic, Churchill făcuse tot posibilul pentru a se asigura că germanii încep războiul, care avea să le pulverizeze imperiul. Povestea, care ni se spune în mod curent, e că abia al doilea război mondial a oprit Marea Depresiune, iscată în 1929, oferind ceva de făcut maselor de șomeri. Economistul francez Frederic Bastiat a făcut o faimoasă demonstrație, de ce spargerea unei ferestre nu aduce prosperitate, dând ceva de făcut geamgiului, ci e doar o pagubă în ansamblul economiei. Evident și războiul (pe lângă cele 70 de milioane de morți!) a însemnat un dezastru economic, nu ieșirea din criză. Nume faimoase, ca Paul Krugman (video), par încă să susțină ideea, prin aiuritoarea propunere ca Statele Unite să simuleze o invazie extraterestră, ca pretext pentru cheltuieli publice gigantice. Ideea lui îți dă de gândit, în toată nebunia coronavirus. Politicienii au folosit explicit sintagma de „război împotriva virusului”, uneori scoțând la propriu armatele pe străzi să apere populația de virus cu tancul.

nemții și rușii fac exerciții de imperialism

Al doilea război mondial ia final, politic, prin înțelegerile de la Teheran și Yalta. Dar, economic, abia prin înțelegerea de la Bretton Woods, prin care americanii își impuneau termenii, în calitate de putere învingătoare. Ce se întâmplase între timp? Țările nu mai avuseseră încredere să facă schimburi între ele în bancnotele emise de fiecare. (Ca niște magicieni, care-și cunoșteau trucurile, refuzau să se lase păcăliți.) S-a trecut la barter și la plata în aur. Care avea un mare neajuns: țările exportatoare sfârșeau prin a acumula aurul țărilor importatoare. Dacă ciclul ar fi fost lăsat să continue, metropola (mai avansată tehnologic, deci exportatoare) s-ar fi confruntat cu inflație și periferia (importatoare netă) cu deflație. În raport cu aurul, salariile și costurile de producție din metropolă ar fi devenit necompetitiv de mari, iar cele din țara dominată, mici, irezistibil de competitive; raportul ar fi reluat fluxul aurului în sens contrar, reușind să inverseze raporturile la final. Răspunsul monetarismului clasic la acest cerc vicios a fost războiul tarifar, urmat nu de puține ori de războiul propriu-zis. Răspunsul și mai viclean era statornicia relațiilor cu partenerul comercial sub forma unui spațiu imperial, a cărui monedă să o poți controla. Dacă poți să-l plătești în ceva ce poți devaloriza ulterior, e mult mai tare decât dacă i-ai plăti în aur!

Pretențiile bancherilor, de a li se returna cu vârf și îndesat investiția în primul război mondial, și ambițiile țărilor învingătoare, au rupt spinarea mărcii germane, emisă de Republica de la Weimar. Bancnotele emise au devenit mai puțin valoroase decât hârtia de ziar. Răspunsul la pulverizarea monedei celei mai puternice economii a Europei a fost tentativa de a construi propriul ei spațiu colonial, prin tratate de schimb. Putem adăuga la această tentativă și investiția, altfel reușită, în revoluția lui Lenin, trimis în țară în faimosul tren sigilat și plin cu aur.

De mai mult noroc a avut parte investiția în Leon Davidovici Troțki a bancherilor de pe Wall Street, Jacob Sciff (directorul Kuhn & Loeb) și Felix Warburg. Dispensat de Troțki, Stalin se va limita la ambiții mai mici decât revoluția mondială, mulțumindu-se cu un imperiu colonial în partea lui de glob, convenită cu aliații. Partea leului o lua însă America, prin cele două elemente din tabelul lui Mendeleev: uraniul (pus să înspăimânte la Hiroshima și Nagasaki), respectiv aurul.

Intrată ultima în război, după neutralizarea rivalelor europene, America profitase ani buni de exporturile de armament plătite în aur. Așa că la finalul conflagrației avea cam 18.000 de tone, cantitate mult peste ce aveau alte state (unii spun chiar 80% din aurul monetizat la nivel național, dar e greu de verificat).

sistemul de la Bretton Woods

Cantitatea impresionantă de aur din seiful de la Fort Knox nu provenea doar din comerțul internațional și impozite, ci și din recenta jefuire a propriilor cetățeni. Etalonul aur pentru dolar nu a rezistat decât 20 de ani de la înființarea băncii centrale a SUA, denumită înșelător Rezerva Federală (Fed). Prăbușirea abruptă a bursei în timpul Marii Depresiuni din 1929-1933 a făcut imposibilă onorarea promisiunii ca dolarii să fie răscumpărați în aur, la cerere. În aprilie 1933, FD Roosevelt și șeful Trezoreriei, Henry Morgenthau, denunțau acumularea de aur de către cetățenii americani ca echivalentul schimbului cu inamicul. Sub amenințarea închisorii, americanii au fost constrânși să predea aurul, la prețul de dinainte de criză. Nemaiexistând posibilitatea răscumpărării dolarilor în aur, acoperirea lor în aur devenea o vorbă în vânt. Deci FDR a fost cel care a încheiat etalonul aur, înaintea lui Nixon, care a extins-o și pentru cetățenii străini.

De notat și operațiunea propagandistică de denunțare a „avarilor” nepatrioți, care strângeau aur, în locul bancnotelor statului – operațiune, pe care o putem revedea oricând sub diverse forme. Restricția de a deține aur a fost ridicată în 1974, dar e compensată de dificultatea de a deschide un cont în valută, sau de a deține valute de către cetățenii americani. (Și noi credeam că doar comuniștii te băgau la pușcărie pentru deținerea de aur sau valută!)

Cu un an și jumătate înainte de sfârșitul războiului în Europa, același Morgenthau pune pe hârtie un plan teribil de răzbunare pe nemți, care prevedea dezindustrializarea țării, pulverizarea în toate zările a populației educate tehnologic (prin migrație), o economie exclusiv agrară și dezmembrarea teritorială. Teoretic, planul nu s-a mai aplicat, practic americanii și rușii l-au urmat, până la un punct. Iar rușii au încercat să facă ceva similar României, prin înființarea Sov-Rom-urilor și prin planul Valev.

Morgenthau își folosește relațiile pentru a promova un acolit al său, Henry Dexter White, care va deveni arhitectul sistemului de la Bretton Woods. Personajul e atât de tare, încât e păcat că nu s-au făcut filme și nu ne-au învățat la școală despre el. Sunt sigur că vă așteptați ca părintele dominației mondiale a dolarului și al FMI-ului să fie un capitalist feroce. Ei aș! Omul visa să plece în URSS doar pentru a învăța limba rusă și a studia economia planificată. Post-mortem, Dexter White va fi dovedit ca agent sovietic cu multiple nume de cod și uriașe contribuții, atât de FBI, cât și de KGB. Americanii nici nu ocupaseră Germania și porniseră să bată o marcă, pe care populația o va folosi în locul mărcii distruse încă o dată de inflație. Iar talentatul domn Dexter le va da și sovieticilor matrița, cu care vor emite miliarde de mărci, pe care nemții erau obligați să le folosească. Va spune că sovieticii merită acest dar pentru felul eroic cum au luptat, ca aliați. Dar acesta e doar un bacșiș, comparativ cu sistemul, pe care White îl lasă planetei pentru zeci de ani după.

Negocierile de la Bretton Woods (New Hampshire) s-au purtat trei săptămâni, cu un an înainte de finalul războiului în Europa. România nu s-a numărat printre participanți, deși au fost 44 de țări, inclusiv insulițe colonizate. Eroii marii negocieri au fost ilustrul economist John Maynard Keynes, din partea englezilor, și Henry Dexter White, din partea americanilor. „E intolerabil, e al doilea Talmud!” a exclamat Keynes, în focul negocierilor, aruncând pe jos foile întocmite de cei trei americani de sorginte evreiască: Dexter White, asistentul său, Edddie Bernstein și șeful Trezoreriei, Henry Morghenthau.

Baronul Keynes era el însuși un globalist și un adept al intervenției inflaționiste a statului în economie. Soluția pe care o propunea el era să se instituie o monedă globală, denumită Bancor. Soluția lui Dexter White a fost ca acest rol să fie jucat de dolar. Dexter White a urmărit conștient distrugerea imperiului britanic, prin obligația ca lira să revină la convertibilitatea față de dolar în 47. Interval până la care, una câte una, coloniile coroanei se ridicau cerându-și datoriile și independența, devenind disponibile ca piață de expansiune pentru dolar și industria americană. Tot în mod conștient, Dexter White și Henry Morgenthau nu uitau să acorde câte un ajutor și Uniunii Sovietice, ba împotriva Japoniei, ba împotriva Angliei, deschizând calea lumii bipolare de după Yalta, în care totuși America să fie forța dominantă și să rămână spațiu de respirație pentru capitalul internațional (la care mă voi referi într-un episod următor).

O promisiune a sistemului de la Bretton Woods era să pună capăt „naționalismului economic”, să facă imposibile devalorizarea competitivă a monedelor. Sovieticii au numit-o o uneltire creată pe Wall Street. Soluția propusă era ca doar dolarul să funcționeze sub etalonul aur, iar restul monedelor să fie „legate” de dolar, cu o marjă de variație. Mecanismul le făcea vulnerabile inclusiv atacurilor speculative, cu puțină informație din interior, cum se va vedea decenii mai târziu, la atacul dat de George Soroș împotriva lirei sterline.

Tot la Bretton Woods se vor înființa Fondul Monetar Internațional (FMI, pe care Dexter White îl va și conduce), Banca Mondială, Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare. Ideea de a desființa Banca Reglementelor Internaționale (BIS) a fost abandonată, lăsând o supapă pentru alt sistem global.

Supremația dolarului în noul sistem îi permitea Americii inclusiv să își exporte inflația – ceea ce e una dintre interpretările posibile pentru generosul plan Marshall. Promisiunea răscumpărării dolarilor în aur a fost definitiv îngropată în 1971, când Richard Nixon a anunțat că încetează „temporar” convertibilitatea dolarului în aur. Dolarul adusese deja Americii imperiul care îi lipsea, și pe care rivalii europeni îl avuseseră în diverse forme și întinderi.

(continuare: episodul 9, sau înapoi la cuprinsul serialului)

April 4th, 2020
Mai multe despre: Politica
Economie

Jaful mileniului
Pandemia e diversiunea, nu cauza crizei

Bogații, mai îndatorați decât săracii
Ep. 1: Criza datoriilor suverane și o răsturnare, care nedumerește

Națiunile și băncile lor
Ep. 2: Economia speculativă, transferul de suveranitate și prăbușirea ei înaintea pandemiei

Trei forme de capitalism
Ep. 3: De la Roma la Wall Street, capitalismul oamenilor liberi, capitalismul înrobitor și capitalismul cazinou

Criza începuse deja
Ep. 4: Din 2008 în 2019, măsurile de avarie și prevestirile rele

Tiparnița și sforile dobânzii
Ep. 5: Când mâna invizibilă apasă pe cântar

Un răspuns disproporționat
Ep. 6: Banii din elicopter

Bancherii din umbra regilor
Ep.7: O istorie, care nu se învață la școală. Personalități discrete, pe nedrept uitate

Primul imperiu global
Ep. 8: De la Pax Britanica la Pax Americana, acordul de la Bretton Woods

Dolarul offshore
Ep. 9: Moneda globaliștilor există deja și e produsă în cantitățile pe care și le doresc

Și acum, încotro?
Ep. 10: Opțiunile imperiului american

Coronavirus

Cercetătorii, care îi contrazic pe alarmiști
Ce susțin ei și care e reputația lor în lumea științei

Dezvăluirea umflării din pix a deceselor
n-a mirat pe nimeni

Descoperirile profesorului de la Stanford
spulberă isteria coronavirus

Falsa epidemie
descrisă de New York Times în 2007

Logica distrugerii economice
Explicația implicării celor bogați și puternici în demolarea controlată a sistemului care i-a făcut așa

Rechizitoriul
Cele 21 de motive de protest față de carantină

Asimptomaticii nu transmit boala
susține doctorul Fauci, Arafat al americanilor

Cât e un coronavirus
pe lângă un spermatozoid. Ar fi eficient prezervativul textil?

Estimarea lui Rafila
Ce mortalitate are până la urmă boala și unde se plasează față de alte pandemii istorice

Coronavirus a ucis 0,003% din români
în primele 60 de zile

Două viziuni
Felul în care percepem lumea ne-a determinat reacțiile la epidemie

Cazurile cele mai suspecte
centralizarea primelor 800 de decese

Spiritualitate

Antidot pentru frica de moarte
Mircea Eliade și moartea ca inițiere

Fundătura ateismului
și a relativismului moral

Societatea controlului
operațiunea corona, răscoalele rasiale, piese într-o tranziție postmodernă

Școala de acasă
interzisă de Macron pentru a apăra laicitatea

Rezistența spirituală anticomunistă
Pentru CNSAS, martirii închisorilor comuniste sunt încă „dușmani ai poporului”. Credința în adevăr și adevărul credinței rămân metodele de supraviețuire pentru individ și societatea fără lideri exemplari

Despre Bartolomeu Anania și alegerea nefericită a unui preafericit
Un elogiu adus celui mai mare predicator din Biserica Ortodoxă în acest moment, care, nu întâmplător, este și cel mai virulent atacat de presa din România

Mistica iconicului la Ghelasie
o viziune speculativă în isihasmul românesc

În apărarea cămătăriei
talantul îngropat al pieței libere

Ce este un român
identitatea, între cultură, rasă, cetățenie

Media

Dezumanizare
Înmormântare cu distanțare

Îndobitocirea prin „fake news”
Dresajul corectitudinii politice

Tirania ecranului
Audiobook despre eliberarea de dependența electronică

Moment antologic
BBC prezice prăbușirea unei clădiri

În căutarea underground-ului pierdut
Dacă pe străzile din București cântă mariachi, ori ne tragem din incași, ori suntem un popor tare netalentat

Statul
făptașul neidentificat al crizei

Piața Universității
o părere la 30 de ani după

Tratatul de la Trianon
de ce merită sărbătorit

Presa sistemului
Pleacă coloneleasa, vine generăleasa

Ministrul Muncii
și înlocuirii sociale

Capturarea economiei Japoniei
cu ajutorul crizelor

Papa Francisc
a scos efigia lui Hristos de pe crucea de la gât

Politică

Argumentele împotriva imigrației
„De ce vă opuneți imigrației, dacă atât de mulți români au plecat?”

Educația sexuală în școli
proiectul de inginerie socială din spatele bunelor intenții

Cadoul de la UE
ne crește datoria de stat cu o treime

Cum funcționează imperiile
Ghici cum plătești bunăstarea altora

Unabomber
Ideile unui geniu ucigaș

Orban și Dragnea
speță identică, ignorată de DNA

Senatori americani
propun ca SUA să nu mai plătească datoria Chinei

China, inclusă pe Axa Răului
Ce urmăresc SUA prin noul război imagologic

Era nevoie de o femeie frumoasă
Să învețe omul contemporan să fie bărbat

Jean Jacques Rousseau
ideolog al tiraniei