Mircea Cosea, cu jalba-n protap pe la televiziuni

Cand un hot e adus la tribunal, amicii si rudele lui spun indignate: hai, domne, asta era cel mai mare hot din Romania!? Cand un birocrat e pe punctul de a fi dat afara ni se spune invariabil ca nu avea nici cel mai mare salariu din tara sau ca fara hartoagele lui o sa ne ducem de rapa. E drept, daca esti destul de iscusit ca hot, nu te deranjeaza nici tribunalele, iar daca esti o adevarata lipitoare a statului, iti gasesti aparatori si in televiziuni.
Mircea Cosea, despre care aflam cu ocazia asta ca era de ceva vreme sef la Institutul National de Administratie, a luat televiziunile la rand pentru a ne anunta ca o crima e pe cale sa se petreaca: Guvernul a decis sa ii anuleze sinecura, desfiintand institutul cu pricina.
La una din emisiuni, langa Mircea Cosea statea Cristian Parvulescu, profesor la Facultatea de Administratie Publica, o scoala care poate la fel de bine sa scoata de pe bancile ei colectori de spagi, ca si INA, ba chiar cu diploma colorata de SNSPA. Poate din eleganta, dl Parvulescu nu l-a contrazis pe Cosea cand spunea ca INA e singura institutie care poate produce functionari calificati ai statului. Dar, la urma urmei, de ce ar fi nevoie de inca un Stefan Gheorghiu care sa dea atestate de slujbas al statului, cand exista atatea si atatea specializari universitare? (Anul acesta universitatile de stat au fix atatea locuri disponibile cati absolventi de BAC exista, prin urmare, pentru a fi umplute si amfiteatrele de la facultatile private ar trebui ca dorul de scoala sa ii apuce brusc si pe cei trecuti binisor de varsta majoratului.)
Pana si SRI-ul a renuntat la scoala sa de baieti destepti (Institutul National de Informatii), pentru a-si recruta agentii directi din productia celorlalte institutii de invatamant superior. Prin urmare, care erau meritele lui Mircea Cosea, de i s-a dat o asemenea jucarie bugetofaga cu care sa-si umple anii pana la pensie?
Mircea Cosea a devenit o vedeta a finantelor in calitate de ministru de resort in cabinetul de trista amintire, dar de haioasa pomenire, condus de Nicu Vacaroiu. Atunci Cosea a reusit sa fie chiar mai haios decat seful sau, lansand marea cuponiada si sustinand privatizari prin metode aiuritoare gen MEBO, care transformau sindicalistii smecheri si iuti de mana in patroni, respectiv statul in creditor cu buza fripta. Cupoanele de privatizare ale lui Cosea i-au lasat pe romani la fel de saraci ca inainte, desi teoretic acele hartii fara valoare acopereau o treime din toata industria nationala. De imbogatit s-au imbogatit, totusi, cativa analfabeti cu nostalgii comuniste aflati la conducerea SIF-urilor, de anvergura intelectuala a unui Dinel Staicu sau Misu Vlasov.
Cu alte cuvinte, Mircea se facuse ca lucreaza cu mare spor. Dosarul lui de securist ordinar avea sa iasa la lumina zilei abia cativa ani mai tarziu. Intre timp, Cosea mai trecuse prin Parlamentul European, ba chiar si pe la ONU. Dezvaluirile CNSAS in privinta sa nu l-au facut nici sa clipeasca, semn ca avem de-a face cu un pachiderm cu soriciul gros, stil Dan Voiculescu, nu cu o persoana usor de rusinat, gen Mona Musca.
Apogeul politic al lui Mircea Cosea a fost infiintarea, impreuna cu Theodor Melescanu si pe banii penalului Costea, a unui partid rupt din PDSR, Alianta Pentru Romania. Umflata de aceleasi televiziuni care il gazduiesc de fiecare data pe Cosea, ApR-ul era cat pe ce sa ajunga la carma Romaniei. Noroc ca gogoasa securistilor a fost prea umpluta cu aer pentru a fi gustata chiar si de romanul mare amator de pacaleli si minciunele. Ca detaliu amuzant, pentru ApR candidase la vremea respectiva pana si viitorul teleast otevist, “justitiarul” Luis Lazarus.
In prezent, Mircea Cosea, caruia, orice s-ar spune, nu i se poate nega inteligenta, a devenit genul de politician despre care nici nu stii de la ce partid e. Si nici nu mai conteaza: a fost membru PCR, FSN, PDSR, ApR, PNL, PD-L, iar in Parlamentul European s-a alipit o vreme grupului Identitate si Traditie format de PRM si alti zurbagii europeni. CNSAS-ul l-a consfintit ca turnator, experienta de guvernant l-a consfintit ca daunator. E, prin urmare, cel mai calificat pentru a produce viitoarele promotii de lacuste birocratice care vor devora bugetul si banii oricarui intreprinzator obligat sa ceara vreun aviz de la stat. Ar fi pacat sa-l lasam pe drumuri.