„Doar 7% din locuitorii țărilor sărace au primit o doză de vaccin.” Ne informează Reuters, care nu se întreabă de ce nu e acolo focar de pandemie. Dar ne explică de ce procentul e mic:
„Pentru firmele farmaceutice, acceptarea răspunderii e împotriva practicilor standard”.
„Producătorii de vaccinuri încearcă să minimizeze riscul legal în orice scenariu.” spune John Monahan, profesor la Universitatea Georgetown. „Standardul de aur e imunitate totală de procese. Dacă acceptă cedări, ar putea deveni dificil să își atingă acel obiectiv.”
Interesant, nu? Nu-și propun să imunizeze total vaccinații, își propun să se imunizeze pe ei. De consecințe. Unde am mai auzit eu formula asta, „standard de aur”? A, da, la testele PCR.
N-ar fi frumos ca shaormarul să nu-ți dea mâncarea până nu semnezi că n-o să-l dai în judecată, indiferent ce pățești după? „Știți, noi la Dristor avem un standard de aur, când gătim! Ne propunem să nu pierdem niciun bănuț cu procesele, în caz că vă pricopsiți cu vreo toxinfecție, trichinella, salmonella… Știți cum e, cazuri rare. Semnați și s-aveți poftă!”
Dar să revenim la Reuters, care citează o problemă semnalată chiar de GAVI. (Pentru cine nu știe, GAVI e „Alianța Globală pentru Vaccinare și Imunizare”. Parteneriatul dintre corporații și state, în care Bill și fosta soție dau mai multe miliarde decât SUA, Germania și Franța. Nu e conspirație, e oficial.)
Și problema e în felul următor. Există țări îndărătnice pe glob, care nu vor să dea imunitate penală vânzătorilor de vaccinuri. Și atunci firmele nu le mai vând poțiunea salvatoare. Guvernele alea pot fi strânse cu ușa, la un moment dat. Dar mai e o dandana:
Există 167 de milioane de oameni pe glob, care sunt cam ai nimănui. Unii sunt în tabere de refugiați, migranți, sinistrați, apatrizi, n-au acte sau trăiesc în țări neguvernabile. Pentru ei, ONU a creat un pachet de ajutoare. Le cumpără dozele. Moment în care, firmele producătoare au zis: stai puțin, săraci, săraci, dar dacă te dau în judecată după!? Așa că Pfizer, Moderna și Astra Zeneca au decis să cam boicoteze programul. Ia zi, Reuters:
„Ar fi greu să monitorizezi siguranța vaccinurilor în taberele de refugiați (…)
Oamenii ar putea da vina pe vaccin pentru probleme care apar ulterior, chiar dacă fără legătură. (spune reprezentantul Federației Europene a Industriei Farmaceutice)
Asta ar putea duce apoi la creșterea numărului de litigii… timp în care siguranța și eficiența vaccinului ar fi pusă public sub semnul întrebării.”
Aaa, deci asta era! Nu că pățește ceva săracul. Dar poate moare de foame după și-ți face reclamă proastă. Află bogații și scad vânzările. Reuters se lamentează și mai departe:
„Dar înghesuiala, asistența medicală precară îi expune la riscuri mari de infectare. Aceasta, în combinație cu o rată mică a vaccinării, într-o populație mobilă, ar putea favoriza apariția de noi variante și ar fi un vector de infectare.”
(Afirmația e a unei coordonatoare a programului ONU pentru vaccinare.) Variantele…. omicronul… delta… Dar niciodată nu explică de ce lipsa măștilor, vaccinului, distanțării, spălatului pe mâini, nu produce efectele cu care suntem speriați noi.
Întrebate de posibilitatea de a renunța la solicitarea imunității procesuale, firmele producătoare au răspuns după cum urmează:
Articolul ne mai explică și cum ar fi funcționat lucrurile în mod normal:
„În circumstanțe normale, firmele farmaceutice cumpără o asigurare, care să le acopere în caz de efecte adverse. Dar COVIDUL le-a forțat să dezvolte seruri atât de repede, încât unele efecte adverse – de exemplu rarele cheaguri de sânge la cei care au făcut vaccinul de la Astra Zeneca – apar, pe măsură ce vaccinurile ajung în brațele oamenilor.”
Păi nouă ni s-a spus că nu-i nicio problemă că sunt livrate în câteva luni, în loc de 10-15 ani! Și de ce au refuzat firmele de asigurări să mai încheie polițe de asigurare cu farmaciștii, dacă asta era practica uzuală!? Doar n-or fi conspiraționiști paranoici, care nu cred în medicină! Asta nu mai aflăm.
În schimb, aflăm că în SUA s-a creat un fond de compensare a „păgubiților” vaccinului. Care, deocamdată n-a plătit nimic.
Dar în Europa, câteva țări – Germania, Elveția, Norvegia, Danemarca – deja au acordat discret ceva despăgubiri. Sume necunoscute publicului, să nu le vină și altora idei. Deh, țări din lumea întâi, nu pârliți din lumea a doua sau a treia.
Alt articol, tot de la Reuters, ne oferă ceva detalii. În discuție e așa numitul booster (doza 3, sau 2 pentru J&J). Agenția UE încă nu o recomandă, pentru că normal ar trebui refăcut alt studiu, pentru a-i fi testate efectele. Măcar să mimăm niște proceduri. Din cauza asta, nu poate da acea imunizare de răspundere firmelor, pentru că tehnic omul și-o face pe riscul lui. Ca la un produs experimental.
Dacă doza suplimentară se face înainte ca EMA să o avizeze, Comisia nu oferă scutire firmelor.
„Compensațiile posibile pentru efectele adverse neașteptate sunt gestionate la nivel național.
Unele țări UE, inclusiv cele mari, au scheme de compensare, destinate victimelor potențiale, fără să fie necesar un proces. Dar criteriile de plată a despăgubirilor variază mult. În altele, prezumptivele victime vor trebui să se adreseze tribunalului.
De la începutul campaniei de vaccinare în Europa, autoritățile au primit sute de cerei pentru despăgubiri, arată date oficiale din Danemarca, Germania, Norvegia și Elveția. Doar câteva compensații s-au acordat până acum, pentru sume nedivulgate.”
Nu doar toată campania de vaccinare periodică se face (și) din banii nevaccinaților. Nu doar despăgubirile victimelor sunt plătite (și) din contribuțiile celor care au anunțat că vor fi victime. Dar acum vaccinații sunt amenințați și cu amenzi consistente, dacă refuză riscul vaccinării.
Austria îi va amenda pe cei care refuză vaccinarea cu 14.400 de euro pe an! La fiecare 3 luni, vaccinatului i se vor mai fura 3.600 de euro, până cedează șantajului. (Anunțul vine din presa engleză, care a transformat suma în lire sterline.)
Curată dreptate, nu? Ești cetățean european și ai drepturi! Firmele nu vor să riște procese nici de la muritorii de foame. Dar tu ești obligat să îți asumi riscul pentru care nici ei, nici firmele de asigurări, nu vor să răspundă.