Liban, prima țară răpusă de imigrație

Libanul (care tocmai si-a anuntat intrarea in incapacitate de plata) poate fi considerat prima victima a migratiei. De luat aminte, pentru Europa.

Tara are o populatie de doar 6 milioane. Iar dintre acestia, nu mai putin de 1,5 milioane sunt refugiati din Siria! Iar aproape o jumatate de milion sunt refugiati mai noi sau mai vechi din Palestina.
Chiar, de astia de ce nu se preocupa niciun lider al planetei, niciun Soros, luptator pentru dreptate in lume!? Teoretic, razboiul lor s-a incheiat, dar unii sunt acum si la a doua generatie.

Deci vorbim de o tarisoara, careia i se pune in carca aproape 35% din populatie, in vreme ce tari bogate din preajma (Arabia Saudita, Israel, Kuweit, Qatar) isi apara granitele, ba chiar produc direct sau indirect respectivii refugiati.

Sigur, aceasta constatare e incorecta politic. Stim de la Trudeau, Macron si Merkel ca “diversitatea e forta noastra” si ca economiile profita de pe urma migratiei.

Ca si virusul, criza economica pleaca din zonele avansate, dar ii secera pe cei mai fragili. Liban e prima tara care da faliment anul acesta. Ma rog, incapacitate de plata, pentru ca tarile nu ies neaparat din afaceri.

Evident, Libanul nu era in centrul lumii speculative, nici mare producator de petrol nu era. Vulnerabilitatea sa era indatorarea. Nu a mai putut face fata dobanzilor pentru datoria sa de 170% din PIB. Aviz tarilor, care se indatoreaza alert in timpuri de prosperitate, cand “duduie”.

Urmatoarea victima ar putea fi Venezuela, care deja avea probleme de infometare si isi vede redusa principala sursa de venit. Petrolul a scazut ieri 30%, dupa socul dictat de Mohammad bin Salman, dar a recuperat azi dimineata 7%. In cazul Venezuelei, nu datoria e problema ci lupta politica disproportionata pe care regimul socialist suveranist o duce cu Marele Licurici. Cu doar cateva zile inainte de socul petrolier, Trump se intalnise cu Bolsanaro, presedintele neocon al Braziliei, negociind noi metode de presare a regimului Maduro.
Ceea ce il aduce si mai mult pe acesta la mana Rusiei, careia deja ii e indatorata cu 10 miliarde.
Iata altceva ce pot nota tarile mici si periferice: cand nu mai ai optiuni, neatarnarea costa scump, iar pretul la care esti cumparat devine unul ridicol de mic. (Mai ales raportat la uriasele lor bogatii naturale.)