Incidentul cu Șoșoacă

Părerea mea pe scurt

În alb și negru, Șoșoacă e de partea Binelui și presa, de partea Răului. Leprele, care susțin dictatura Răului, au de vândut publicului o propunere nevandabilă. Rostul Dianei Șoșoacă pentru sistem e să facă vandabilă acea propunere.

Dacă întrebi omul: vrei să îl înfometezi pe vecinul tău, că n-a făcut injecția la zi, adică să nu-l mai lăsăm să lucreze, să-și câștige pâinea? Vrei să-i alungăm din societate pe 60% (care ar fi fost 80-90% dacă nu exista șantajul)? Vrei să te conducă un arab neales, indiferent ce votezi, și el să decidă între ce ore poți să ieși din casă? Vrei să falimentăm afacerile de familie, până cedează toți și devin abonați la experiment? Omul o să zică: Nu, nu vreau. Pentru că nu e psihopat și vrea să fie decent cu alții.

Unul din mentorii globalismului, Bertrand Russell, a scris în 1932 o carte intitulată „Educația și ordinea socială”. În ea învață că educația trebuie să aibă două viteze: una pentru mase, pe care să le tâmpească. Și alta pentru elite, pe care să le facă apte să conducă dar docile, la nevoie față de ierarhia ocultă. Unul din proiecte era ca savanții viitorului să poată calcula cât costă pe cap de elev să-l convingă că zăpada e neagră și cât costă să-l convingă că zăpada e gri închis.

Aici intervine rolul presei și al senatoarei. Să schimbe discuția de la alb la negru, spre nuanțele de gri. Astfel, discuția zilei trebuie transformată într-o dezbatere dacă îți place Șoșoacă sau nu-ți place Șoșoacă. Prin asta, propunerea sinistră a devenit vandabilă. Pentru că omul generic va zice: Mda, n-aș fi susținut măsurile, dar eu sunt decent și nu vreau să se creadă despre mine că sunt asociat cu unii nebuni, care fac circ și mahala. Așa că o să fiu de partea autorităților. Sau și dacă n-o să fiu, o să tac din gură, pentru că vreau să fiu acceptat în societate.

Manipulatorii știu că personajul a prins grozav la mase, pentru că e ușor de „înțeles” de orice bou. Veți fi uimiți câți cretini au dezvoltat reflexul pavlovian să-ți zică râzând: a, ești cu Șoșoacă! Pentru postaci, a fost sarcină zilnică de serviciu. Dar a prins la prostime. Care nu poate distinge între formă și fond, fiind repede distras de aparențele stridente. Îi calmează conștiința să creadă că el nu participă la un rău ireversibil, ci e de partea deștepților și frumoșilor. Că-și taie craca de sub picioare, o să-și dea seama peste câțiva ani, dar va fi prea târziu. Cum a realizat tardiv, după ani de zile, că aparențele erau înșelătoare, când vedea în Coposu o mumie și în Petre Roman, pe Făt Frumos.

Pe fond, Diana Șoșoacă are dreptate. Părerile sunt în esență de bun simț și temeinic argumentate. Presa le prezintă mincinos ca fiind circ, chiar și când nu sunt. Problema e că deseori, madam Șoșoacă chiar face circ și mahala. Iar ăsta e singurul motiv pentru care presa o preferă în defavoarea altora, care critică aberațiile noii dictaturi.

De exemplu, dintre parlamentari, Sorin Lavric a spus în plen câteva lucruri chiar mai scandaloase, după grila sistemului. Dar n-o să vedeți potop de știri negative în presa de audiență, pentru că le spune calm și decent. Iar presa preferă să îl contracareze prin ignorare, nu atrăgând atenția asupra mesajelor sale. Care ar fi greu de explicat publicului de ce sunt condamnate.

Diana Șoșoacă e atacată de presa ticăloșită pentru motive complet greșite și marginale. Când se întâmplă asta, nu pot decât să fiu de partea ei. Pentru că nu ea îmi face rău. Suntem într-un război mondial împotriva populației civile. Dacă eram pe timp de pace, aș fi fost preocupat că țipă, că umblă în ie la serviciu, deși nu cântă. Dar cu ce mă încălzește că Dan Barna e îmbrăcat frumos, vorbește calm și politicos, dacă vrea să mă termine!?  Din Parlament, problema nu e Șoșoacă, dacă își pune botniță de câine în plen sau se filmează cu telefonul. Problema sunt ceilalți sute de bine îmbrăcați, care votează anularea drepturilor și libertăților din Constituție. Adică taie unilateral beneficiile din „contract” și păstrează doar obligațiile.

Iarăși, nu mă încălzește că Esca e mai suplă și mai grațioasă, dacă mă minte de douăzeci de ani. Pe tema pandemiei, Diana Șoșoacă spune, în mare, adevărul. Și e de partea mea. Nu mă reprezintă ca stil, dar mă reprezintă ca mesaj. Își face treaba de ales, când încearcă să-mi protejeze drepturile.

Marele mister e de ce alege să nu o facă într-o manieră decentă, de care e altfel capabilă. E parte dintr-un scenariu, de care e conștientă, sau e o parte a firii ei, de care nu poate scăpa, și care e exploatată de alții mai lucizi și malefici? Asta deocamdată nu sunt lămurit.

incidentul, pe larg, personajele

O ziaristă de la o revistă tefelistă (Scena 9) a intermediat un interviu, pe care Diana Șoșoacă să-l dea faimoasei televiziuni italiene de stat, Rai 1. Delia Marinescu face activism din desfășurătorul progresist, cu femeile afgane, drepturile romilor și alte treburi hipsterești. Fata pare decentă. E cea mai împăciuitoare din scena „sechestrării” în cabinet. Dar venind din aripa respectivă, hashtagistă, în care a fost cândva și Diana Șoșoacă, era lesne de intuit că nu-ți aduce pe cineva să-ți facă imagine.

Din Italia a venit o cutră carieristă, care a tânjit la șefie în trust. A prins doar o conducere regională. Când nu transmite din zone de război, Lucia Gorracci e militantă activă pe internet pentru restricții mai dure: certificat verde, mască, distanțare, vaccin. Are genul de urâțenie, care vine din interior, acumulată în niște generații. Pot să înțeleg de ce ți-ar deveni antipatică.

Urâta venise clar cu misiune de linșaj mediatic. Încă nu știm ce-a filmat în Dolj, prin ce văgăuni o fi ghidat-o hipsterița pentru faimosul reportaj. Dar tema, din capul locului era: dezastrul umanitar din țara înapoiată și nevaccinată a Europei. Din minutul cu care ne-a răsfățat televiziunea Rai, vedem deja secvențele de manual: baba cu batic, icoanele, căruța pe drum, ceva coloană sonoră cu țambal.

Adăugire: Scrisesem deja „sechestrată” între ghilimele. Evident, că n-a fost nicio sechestrare. Un cititor mi-a amintit un detaliu peste care am sărit. Ziarista a „evadat” din răpirea de câteva minute înainte să ajungă poliția chemată de Șoșoacă. După care a acreditat zvonul la ea în țară că a fost sechestrată 8 ore, că abia seara a scăpat de la Poliție. Adică a pus în seama familiei Șoșoacă aventura birocratică de după, pe care a susținut-o din moment ce a depus plângere. Altă dovadă de rea credință.

scena 1

În cabinet se află Diana Șoșoacă și echipa de filmare, început cordial. Urâta lor și grasa noastră aveau obiective diferite. Una să organizeze execuția televizată, cealaltă să se autopromoveze. Conveniseră să fie 3 întrebări, dar nu e clar dacă și cunoscute dinainte. Cum nu e clar de la ce a denaturat în scandal. Ori că întrebările au fost altele. Ori că Șoșoacă a realizat abia atunci că e într-o capcană. Ori că s-a gândit să fructifice și mai bine incidentul pentru un scandal de pomină, care s-o poziționeze ca inamic al presei corupte. Sau poate i s-a oferit această ocazie de la început.

Înclin să zic că a fost păcălită de intermediara locală, care pare fată simțită. Și când s-a trezit cu italianca arogantă și agresivă, cu misiune de tocat „antivacciniști”, a pierdut controlul. Momentul cu legitimarea, blocatul în hol și sunat la poliție e aberant și penibil. Miroase a scandal artifical, de genul emisiunilor cu figuranți, în care apare Ernest și demască amanta. Dacă nu e fake, e de balamuc.

scena 2

Italianca agresivă scapă din apartament și revine odată cu polițiștii. Moment în care se creează o busculadă neclară. Polițiștii ajung între Silviu Șoșoacă și Lucia Gorracci. Soțul pare să-l împingă pe polițist, soția zice ulterior că polițiștii l-au împins de ușă. Pe filmare, totuși senatoarea se aude strigând „Silviu, încetează!”, iar vocea pare sincer panicată. Deci soțul ceva nu făcea bine acolo.

Italianca începe să zbiere la polițiști că nu-i protejează: „Siamo giornalisti!!!” Abia asta m-a umplut de scârbă! Ziariști!? Ziariști sunt cei care relatează de la mitingurile cu milioane de oameni din Europa, nu cei care le ascund. Cei care investighează legăturile afacerilor firmelor implicate în pandemie. Cei care țintesc politicienii cu veleități de dictatori, nu „conspiraționiștii” fără putere în societate.

Italia e în avangarda dictaturii sanitare. Nu mai poți să mai muncești fără dovada că abonamentul de vaccinat ți-e vizat la zi. Scârbele astea sunt slugile unei dictaturi, nu oameni de presă. Tot coșmarul, pe care îl trăim de doi ani, nu era posibil fără executanții fără conștiință din presă. N-ai de ce să respecți mizeria în care se bălăcesc specimenele care-și zic jurnaliști, cum n-ai de ce să ignori răul uriaș pe care-l fac societății de decenii. Stresul unui scandal de doi bani e nimic față de ce merită ăștia.

În raport cu presa vândută, care slujește dictatura, nu există personaj negativ.

scena 3

Se deschide dosar de ultraj și soții Șoșoacă merg la audieri. Îi așteaptă un ciorchine de reporterițe, cameramani și fani. Diana Șoșoacă e întrebată de ancheta soțului și răspunde cu un discurs electoral patetic. În care promite să lupte pentru dreptate cu orice sacrificii. Pare discurs de lansare în cursa prezidențială prin victimizare.

Scena mi-a amintit de Dan Diaconescu, când ieșea cu punga în care zicea că are banii să cumpere Oltchimul și statul român nu-l lasă să salveze combinatul. Atunci Diaconescu a fost ajutat de sistem să ajungă în Parlament. Dar între timp a devenit o victimă autentică și e în continuare nedreptățit de o aberantă interdicție de a vorbi și de a profesa în presa în care rezistă slugile și cei care-l imită. De combinat s-a ales praful.

Diana Șoșoacă în ce etapă o fi? E promovată ca opoziție controlată, ca să discrediteze tema reală a libertății? Sau e pe bune și e o țintă? Poate ne lămurim după urmările acestui scandal.

scena 4

Soțul Șoșoacă iese cu o atitudine pozitivă de la audieri, unde a fost pus sub control judiciar. Dar se produce alt balamuc. Un simpatizant îl acuză pe un cameraman că i-a dat în cap cu aparatul de filmat și i-a spart capul. Diana Șoșoacă începe iarăși să țipe după salvare și să facă show ba cu ziariștii, ba cu jandarmii.

Pe filmare se observă cum cameramanul are o mișcare înainte cu camera la ochi. Niciun cameraman nu lovește cu obiectivul. Cum pianiștii nu își dau cu ciocanul peste degete. Pe cameramani nu-i bag în aceeași oală cu presarii, care execută comenzi. Dacă fanul și cameramanul s-au ciocnit, cred că a fost involuntar. Deci iarăși scandal fake cu concursul senatoarei și fanilor.

de ce toate astea?

Per total, incidentul a fost „un show despre nimic”. Dar ce se întâmplă la adăpostul acestor distracții, tranziția la dictatură, e pe bune, nu ficțiune.

Diana Șoșoacă și George Simion sunt într-o frenetică promovare pe televiziunile inamice. N-am mai văzut să alerge reporterii după cineva ca după Șoșoacă, de pe vremea când fugeau după Iri și Moni. Doar audiența nu poate fi explicația.

În Franța, vor fi doi opozanți radicali, care se vor anula reciproc, lăsând culoar pentru un globalist. (Marine Le Pen și mai nou Eric Zemmour.) La noi, probabil, vor candida simultan Diana Șoșoacă și Călin Georgescu. 60% dintre români încă rezistă eroic presiunilor. Încă mai mulți de atât nu cred versiunea oficială, regretă că au cedat și n-ar prea vrea să continue abonamentul la Pfizer. O majoritate zdrobitoare crede că ne îndreptăm într-o direcție greșită. Iscusința executanților locali ai planului e să se asigure că acea majoritate nu se va transforma în curent politic.