O știre de ieri: Ministrul de Interne al Italiei, Matteo Salvini, cere României și Bulgariei să ia măsuri pentru a limita migrația sclavilor către Italia. Iau orice relatare a presei despre lideri anti-globaliști sub rezerva că declarațiile le sunt distorsionate. Dar să presupunem că politicianul chiar a declarat lucrurile cu care e citat. Din start, Salvini comite un abuz grav, amestecând două realități paralele – vehiculele fără asigurare, înmatriculate în Bulgaria și condiția muncitorilor pe care îi transportă. În al doilea caz, e vorba de o infracțiune (ca și prima, dar mult mai gravă) petrecută pe teritoriul italian, deci de resortul ministerului său. Nu trebuie să mai precizăm că sclavia e la fel de ilegală în Italia ca în orice țară de pe glob la ora asta.
Practic, în loc să pună legea în aplicare și să prindă făptașii, ministrul de interne italian acuză victima și cheamă țara de origine să rezolve deranjul. Face asta nu doar pentru că e un populist, ci pentru că știe că la București și la Sofia are omologi fără coloană, deci se poate comporta cu popoarele respective, ca și cum ar fi niște triburi fără stat și ambasadă. Ia să ne imaginăm pentru o clipă că niște rusoaice ar fi fost violate de italieni la Milano. Oare ar fi îndrăznit Salvini și atunci să acuze victimele și să spună: „dle Putin, luați-vă femeile și aveți grijă mai bine pe cine lăsați să plece din țară!”. Cu omologii români își permită însă și, exact cum bine își făcuse calculul, știrea trece perfect neobservată, fără cea mai vagă reacție de la MAE român.
Vreau să fiu cât se poate de clar, că asemenea cazuri nu sunt reprezentative pentru diaspora românească. Cei mai mulți români plecați în Uniunea Europeană lucrează cu forme legale și, chiar dacă fac munci necalificate sau istovitoare, sunt integrați profesional într-un regim similar cu al localnicilor. Dar existența sclaviei în agricultura din Sicilia și sudul Italiei e un fapt cert, documentat de mai multe investigații și rapoarte oficiale. Sunt cazuri extreme, în care sunt implicate persoane vulnerabile, dar nu sunt invenții de presă. Oameni cărora li s-au confiscat pașapoartele, care au fost bătuți, femeile abuzate și cei plătiți cu sume derizorii, sunt cât se poate de reali.
În contextul marii mișcări emoționale a mitingului diasporei, am aflat că există asociații și federații ale românilor de pretutindeni sau din diverse țări. Am mai aflat și că muncitorii plecați să pună faianța au devenit calificați și în reforma statului de drept. Că vin cu aplomb să ne învețe ce e de schimbat și unde trebuie umblat. Dar nu am auzit niciodată să se implice în asemenea cazuri, să colaboreze cu poliția locală măcar ca traducători, să scape niște amărâți de care profită niște bestii. Sau să protesteze împotriva răspunsului arogant și aberant pe care un politician îl dă problemei interne, aruncând vina năpastei asupra victimei.
Cum spuneam, nu sunt cazuri reprezentative statistic, dar de o gravitate extremă. Care te-ai fi așteptat să aibă un răspuns emoțional, măcar în virtual, acolo unde tot omul e mai virtuos decât în lumea reală și unde compasiunea nu costă nimic. Și urcând pe o scară a nenorocului, să spunem că de la cei reduși fără voia lor la statutul de sclavi pe plantațiile de citrice ale mafiei, până la cei cu o viață de invidiat în exil, există multe nuanțe de gri. Există, să spunem cinstit, multe umilințe îndurate de orice român, fie el și angajat cu forme legale. Cu oricare ajungi să vorbești sincer, e imposibil să nu aibă în bagajul emoțional măcar o poveste când a fost tratat altfel, când a acceptat de la un angajator ce n-ar fi acceptat la el în țară, unde putea trânti ușa și pleca în orice moment. Fiecare are o poveste la limita rasismului, despre vorbe grele care i-au fost aruncate nonșalant de câte un străin, care încep cu „voi români….”. Vorbe pe care n-ar fi riscat să le arunce la fel dacă avea în față un negru dar, na, știe toată lumea că românii țin la tăvăleală și pentru ei nu protestează nimeni.
Ce vreau să spun e că niciodată n-am văzut să protesteze cineva pentru toate umilințele astea îndurate departe de casă sau să se revolte pentru ce nu merge bine în țara unde s-au stabilit vremelnic. Acelea sunt genul de povești pe care nu le spui numaidecât acasă. Seamănă foarte mult atitudinea asta cu modestia pe care mulți emigranți o au față de șefii lor de afară. Să pretinzi că vii într-un week-end să rezolvi ce e de schimbat cu țara, care apoi ar urma să se schimbe după așteptările tale, e cam cum ai răbda de foame pe lângă vitrinele scumpe ale Occidentului, venind apoi înțolit în haine de firmă acasă, să știe rudele și vecinii că ai reușit în viață.
Jaful mileniului
Pandemia e diversiunea, nu cauza crizei
Națiunile și băncile lor
Ep. 2: Economia speculativă, transferul de suveranitate și prăbușirea ei înaintea pandemiei
Trei forme de capitalism
Ep. 3: De la Roma la Wall Street, capitalismul oamenilor liberi, capitalismul înrobitor și capitalismul cazinou
Criza începuse deja
Ep. 4: Din 2008 în 2019, măsurile de avarie și prevestirile rele
Tiparnița și sforile dobânzii
Ep. 5: Când mâna invizibilă apasă pe cântar
Un răspuns disproporționat
Ep. 6: Banii din elicopter
Bancherii din umbra regilor
Ep.7: O istorie, care nu se învață la școală. Personalități discrete, pe nedrept uitate
Primul imperiu global
Ep. 8: De la Pax Britanica la Pax Americana, acordul de la Bretton Woods
Dolarul offshore
Ep. 9: Moneda globaliștilor există deja și e produsă în cantitățile pe care și le doresc
Și acum, încotro?
Ep. 10: Opțiunile imperiului american
Marea Resetare
are în vedere toate aspectele vieții omenești
Cercetătorii, care îi contrazic pe alarmiști
Ce susțin ei și care e reputația lor în lumea științei
Dezvăluirea umflării din pix a deceselor
n-a mirat pe nimeni
Descoperirile profesorului de la Stanford
spulberă isteria coronavirus
Falsa epidemie
descrisă de New York Times în 2007
Logica distrugerii economice
Explicația implicării celor bogați și puternici în demolarea controlată a sistemului care i-a făcut așa
Rechizitoriul
Cele 21 de motive de protest față de carantină
Asimptomaticii nu transmit boala
susține doctorul Fauci, Arafat al americanilor
Cât e un coronavirus
pe lângă un spermatozoid. Ar fi eficient prezervativul textil?
Estimarea lui Rafila
Ce mortalitate are până la urmă boala și unde se plasează față de alte pandemii istorice
Coronavirus a ucis 0,003% din români
în primele 60 de zile
Două viziuni
Felul în care percepem lumea ne-a determinat reacțiile la epidemie
Cazurile cele mai suspecte
centralizarea primelor 800 de decese
Sursele globalismului
cărțile și personalitățile, care au contribuit la proiectul noii ordini mondiale
Antidot pentru frica de moarte
Mircea Eliade și moartea ca inițiere
Fundătura ateismului
și a relativismului moral
Societatea controlului
operațiunea corona, răscoalele rasiale, piese într-o tranziție postmodernă
Școala de acasă
interzisă de Macron pentru a apăra laicitatea
Rezistența spirituală anticomunistă
Pentru CNSAS, martirii închisorilor comuniste sunt încă „dușmani ai poporului”.
Despre Bartolomeu Anania și alegerea nefericită a unui preafericit
Un elogiu adus celui mai mare predicator din Biserica Ortodoxă în acest moment, care, nu întâmplător, este și cel mai virulent atacat de presa din România
Mistica iconicului la Ghelasie
o viziune speculativă în isihasmul românesc
În apărarea cămătăriei
talantul îngropat al pieței libere
Ce este un român
identitatea, între cultură, rasă, cetățenie
Discurs fulminant
al arhiepiscopului Vigano împotriva papei Bergoglio
Dezumanizare
Înmormântare cu distanțare
Îndobitocirea prin „fake news”
Dresajul corectitudinii politice
Tirania ecranului
Audiobook despre eliberarea de dependența electronică
Moment antologic
BBC prezice prăbușirea unei clădiri
În căutarea underground-ului pierdut
Dacă pe străzile din București cântă mariachi, ori ne tragem din incași, ori suntem un popor tare netalentat
Statul
făptașul neidentificat al crizei
Piața Universității
o părere la 30 de ani după
Tratatul de la Trianon
de ce merită sărbătorit
Presa sistemului
Pleacă coloneleasa, vine generăleasa
Ministrul Muncii
și înlocuirii sociale
Capturarea economiei Japoniei
cu ajutorul crizelor
Papa Francisc
a scos efigia lui Hristos de pe crucea de la gât
Jacques Attali, în 2009:
o pandemie ar permite instaurarea unui guvern mondial
FMI anunță un nou sistem monetar
cum ar putea spulbera banii digitali economiile din bănci
Argumentele împotriva imigrației
„De ce vă opuneți imigrației, dacă atât de mulți români au plecat?”
Educația sexuală în școli
proiectul de inginerie socială din spatele bunelor intenții
Cadoul de la UE
ne crește datoria de stat cu o treime
Cum funcționează imperiile
Ghici cum plătești bunăstarea altora
Unabomber
Ideile unui geniu ucigaș
Orban și Dragnea
speță identică, ignorată de DNA
Senatori americani
propun ca SUA să nu mai plătească datoria Chinei
China, inclusă pe Axa Răului
Ce urmăresc SUA prin noul război imagologic
Era nevoie de o femeie frumoasă
Să învețe omul contemporan să fie bărbat
Jean Jacques Rousseau
ideolog al tiraniei
Bogații lumii
mai bogați cu 10 trilioane de $ de la începutul crizei
Omul transformat în marfă
chiar și săracii pot fi sursă de bani în societatea controlului