La câteva luni până la coborârea de pe tron, grija Împăratului Portocaliu e la viitor. Nu la viitorul material, căci pentru acela avea puse deoparte, dacă nu jumate din împărăție, măcar trei sute de hectare cultivate cu grâu prin Călărași. La viitorul său dinastic. Soarta nu-l hărăzise cu niciun băiat, doar cu fete, și nici alea de cine știe ce ispravă. De feți frumoși nici nu putea fi vorba, că nici Syda nici Bodo nu-s nume de făt frumos.
Așa că împăratul chel își puse toate speranțele în farmecele unei nimfe blonde, care promitea să îi aducă pe lume un urmaș politic. Doar recitase ea însăși din cântecul cu „noi suntem urmașii lui Traian”. De dragul ei, se certase cu toți curtenii, înfruntase ocările țăranilor, tot așteptând ca „minunea blondă” să producă acolo măcar un prâslea, un neghiniță sau cum i-o mai zice. De fapt, nu Neghiniță, că îl avusese pe Boc și totuși își dorise ceva mai impunător. În tot cazul, un voinic să-l vezi mâncând jăratec în cursa pentru Cotroceni, să dea cu Spânul conservator și cu zmeul plagiator de pământ în toamnă.
Ei, aș, ți-ai găsit. Din ideile băsesciene nu s-a născut nimic pe care lumea să îl ia în seamă. Poate pentru că ele, ideile, nu prea existau, erau mai mult improvizații ale unui oportunist de mare talent, cu intuiții bune. Iar așa ceva nu poți nici preda, nici lăsa moștenire, oricâte tricouri cu mesaj ai îmbrăca.
Partidul Mișcarea Populară s-a dovedit o glumă proastă, nedemnă pentru moștenirea politică a președintelui care a marcat jumătate din tranziție. De fapt, se vede acum, că Băsescu i-a obsedat mai mult pe inamicii săi. Pentru antene și ce-a rămas din USL, Băsescu a fost obsesia supremă, spaima totală, față de care te poziționezi pro sau contra. Dar pentru cei care l-au votat și, din când în când, susținut, președintele ultimului deceniu a fost mai curând un fenomen accidental. Dovadă că i-au ignorat total recomandările la votul pentru euro-parlamentare și au ridicat nepăsători din umeri la zbaterile tentativei sale de partid prezidențial. Nici vorbă să se unească în jurul său, oricât s-ar fi dat și cu parașuta liderii „partidului în blugi”.
Congresul PMP din acest week-end a fost o manifestare jenantă a nivelului coborât la care practică politica noua generație. Lideri cu pretenții intelectuale, care folosesc cuvinte urât mirositoare de la tribună, și un vot covârșitor pentru Elena Udrea. Dacă să spunem ar fi avut de ales între Udrea și Tomac, delegații aveau o scuză: ar fi ales pe merit, personajul mai promițător. Dar respingându-l pe Daniel Funeriu pentru feblețea președintelui, membrii acestui partid nu fac decât să își trădeze gusturile îndoielnice, pentru guralive de provincie, care își acoperă cu mult tupeu golurile din educație.
Tot în garnitura de lideri a PMP a fost urcat și aproape celebrul Cici de la Sistem, proaspăt parlamentar USL. Adică ales acum un an, doi, tocmai pe o platformă de ură împotriva lui Traian Băsescu, în aceeași promoție cu Mihai de la HiQ. Ce l-o fi recomandat pentru a fi transferat și luat de bun acum, e greu de pus. La fel cum nu miroase a primăvară politrucul Marin Anton, fost ministru PDL.
În general, au fost alungați cei cu CV-uri promițătoare, ca Baconschi, Papahagi, Paleologu, pentru a face rost adevăratei fibre a PMP: oportuniștii bine orientați în viață.
Băsescu mizează pe un PSD-ist la prezidențiale
Candidatul prezidențial al PMP e bomboana pe colivă. E vorba de Diaconescu, dar nu domnul Dan, arvunit de Ponta, ci Cristian Diaconescu. Acesta a crescut în umbra lui Nicu Steinhardt, pe lângă care am vaga bănuială că avea chiar rolul de a trage cu urechea. Dacă mai și nota undeva ce auzea, n-avem încă dovada în niciun dosar declasificat.
Pe urmă, carieristul Diaconsescu a continuat să se remarce în Ministerul de Externe, o pepinieră clasică a securiștilor de talent. Pentru a se lansa la apa politică în valurile PSD, nu oricum, ci sub aripa lui Adrian Năstase, om cu slăbiciune la obiecte de artă, bani și ofițeri acoperiți.
Adică, la peste un deceniu de la Revoluție, Cristian Diaconescu se înscria țanțoș în partidul lui Ion Iliescu, prezidat de Adrian Năstase. Cât de mult înțelesese el din viață până la data aia și cât de mult putea evolua după, mă întreb?
Dar cariera sa nu s-a oprit aici. Îl regăsim în calitate de ministru al Justiției și la Externe în guvernul penal al lui Adrian Năstase.
Îl regăsim candidat de formă al PSD la primăria Capitalei, paravan jenant pentru „independentul” Oprescu. Din nou, ce caracter trebuie să ai să te pretezi la asemenea roluri de paiață?!
Îl mai regăsim pe Cristian Diaconescu în postura de ideolog al stângii și de fondator al partidului „mafiotului” Gabriel Oprea, UNPR. După cum observați, o carte de vizită impresionantă pentru un „candidat al dreptei”, un adevărat reformator al clasei politice. Doar a trecut prin toată, de ce n-ar fi?
Cu așa urmași politici, Traian Băsescu se poate gândi doar cu spaimă la viitor. A lăsat în urmă expresia propriei sale neputințe și ecourile propriei imposturi foarte abil ascunse.
* Corecție: Ciprian Rogojan, alias Cici de la Sistem, a candidat pe listele ARD, nu USL. (Alianța România Dreaptă, formată din PDL și PNȚCD, trecând de la PDL la PMP.)
Jaful mileniului
Pandemia e diversiunea, nu cauza crizei
Națiunile și băncile lor
Ep. 2: Economia speculativă, transferul de suveranitate și prăbușirea ei înaintea pandemiei
Trei forme de capitalism
Ep. 3: De la Roma la Wall Street, capitalismul oamenilor liberi, capitalismul înrobitor și capitalismul cazinou
Criza începuse deja
Ep. 4: Din 2008 în 2019, măsurile de avarie și prevestirile rele
Tiparnița și sforile dobânzii
Ep. 5: Când mâna invizibilă apasă pe cântar
Un răspuns disproporționat
Ep. 6: Banii din elicopter
Bancherii din umbra regilor
Ep.7: O istorie, care nu se învață la școală. Personalități discrete, pe nedrept uitate
Primul imperiu global
Ep. 8: De la Pax Britanica la Pax Americana, acordul de la Bretton Woods
Dolarul offshore
Ep. 9: Moneda globaliștilor există deja și e produsă în cantitățile pe care și le doresc
Și acum, încotro?
Ep. 10: Opțiunile imperiului american
Marea Resetare
are în vedere toate aspectele vieții omenești
Cercetătorii, care îi contrazic pe alarmiști
Ce susțin ei și care e reputația lor în lumea științei
Dezvăluirea umflării din pix a deceselor
n-a mirat pe nimeni
Descoperirile profesorului de la Stanford
spulberă isteria coronavirus
Falsa epidemie
descrisă de New York Times în 2007
Logica distrugerii economice
Explicația implicării celor bogați și puternici în demolarea controlată a sistemului care i-a făcut așa
Rechizitoriul
Cele 21 de motive de protest față de carantină
Asimptomaticii nu transmit boala
susține doctorul Fauci, Arafat al americanilor
Cât e un coronavirus
pe lângă un spermatozoid. Ar fi eficient prezervativul textil?
Estimarea lui Rafila
Ce mortalitate are până la urmă boala și unde se plasează față de alte pandemii istorice
Coronavirus a ucis 0,003% din români
în primele 60 de zile
Două viziuni
Felul în care percepem lumea ne-a determinat reacțiile la epidemie
Cazurile cele mai suspecte
centralizarea primelor 800 de decese
Sursele globalismului
cărțile și personalitățile, care au contribuit la proiectul noii ordini mondiale
Antidot pentru frica de moarte
Mircea Eliade și moartea ca inițiere
Fundătura ateismului
și a relativismului moral
Societatea controlului
operațiunea corona, răscoalele rasiale, piese într-o tranziție postmodernă
Școala de acasă
interzisă de Macron pentru a apăra laicitatea
Rezistența spirituală anticomunistă
Pentru CNSAS, martirii închisorilor comuniste sunt încă „dușmani ai poporului”.
Despre Bartolomeu Anania și alegerea nefericită a unui preafericit
Un elogiu adus celui mai mare predicator din Biserica Ortodoxă în acest moment, care, nu întâmplător, este și cel mai virulent atacat de presa din România
Mistica iconicului la Ghelasie
o viziune speculativă în isihasmul românesc
În apărarea cămătăriei
talantul îngropat al pieței libere
Ce este un român
identitatea, între cultură, rasă, cetățenie
Discurs fulminant
al arhiepiscopului Vigano împotriva papei Bergoglio
Dezumanizare
Înmormântare cu distanțare
Îndobitocirea prin „fake news”
Dresajul corectitudinii politice
Tirania ecranului
Audiobook despre eliberarea de dependența electronică
Moment antologic
BBC prezice prăbușirea unei clădiri
În căutarea underground-ului pierdut
Dacă pe străzile din București cântă mariachi, ori ne tragem din incași, ori suntem un popor tare netalentat
Statul
făptașul neidentificat al crizei
Piața Universității
o părere la 30 de ani după
Tratatul de la Trianon
de ce merită sărbătorit
Presa sistemului
Pleacă coloneleasa, vine generăleasa
Ministrul Muncii
și înlocuirii sociale
Capturarea economiei Japoniei
cu ajutorul crizelor
Papa Francisc
a scos efigia lui Hristos de pe crucea de la gât
Jacques Attali, în 2009:
o pandemie ar permite instaurarea unui guvern mondial
FMI anunță un nou sistem monetar
cum ar putea spulbera banii digitali economiile din bănci
Argumentele împotriva imigrației
„De ce vă opuneți imigrației, dacă atât de mulți români au plecat?”
Educația sexuală în școli
proiectul de inginerie socială din spatele bunelor intenții
Cadoul de la UE
ne crește datoria de stat cu o treime
Cum funcționează imperiile
Ghici cum plătești bunăstarea altora
Unabomber
Ideile unui geniu ucigaș
Orban și Dragnea
speță identică, ignorată de DNA
Senatori americani
propun ca SUA să nu mai plătească datoria Chinei
China, inclusă pe Axa Răului
Ce urmăresc SUA prin noul război imagologic
Era nevoie de o femeie frumoasă
Să învețe omul contemporan să fie bărbat
Jean Jacques Rousseau
ideolog al tiraniei
Bogații lumii
mai bogați cu 10 trilioane de $ de la începutul crizei
Omul transformat în marfă
chiar și săracii pot fi sursă de bani în societatea controlului