Îi era mai bine țării dacă Iohannis nu câștiga alegerile și PNL nu avea guvernul?

Răspunsul scurt: nu. Sau nu cine știe ce. Știu, pare foarte ciudat să o spun, dat fiind că am fost aruncați într-un coșmar inimaginabil în ziua în care Klaus Iohannis a fost votat pentru al doilea mandat, cu o largă majoritate. Nici cel mai suspicios adversar al lui nu ar fi putut anticipa că un președinte a cărui unică promisiune electorală era să elimine complet un partid politic, va deveni un fel de comandant al uriașului lagăr epidemiologic numit România.

Când spun că nu ar fi fost mare diferență cu alții din actualele partide parlamentare, nu laud puterea. Să fim bine înțeleși: regimul e sinistru! Peste 1% din populația țării a fost amendată pentru infracțiuni privind mersul neautorizat pe stradă. Bătrânii sunt terorizați în case de știrile de la televizor și stau la cozi uriașe, ca în anii 80, cu spaimă că nu vor apuca să cumpere alimente în cele două ore de program. Aici trebuie să recunosc ironia că și bătrânii, care plângeau după Ceaușescu au primit o neașteptată retrăire a tinereții regretate. Cele două ore de program la televizor s-au înlocuit cu 2 ore de program de ieșit din casă și program nonstop la multe televiziuni.

Tinerii, nu mai zic. Au ce au strigat în stradă: spitale, nu catedrale. Au protestat că s-a dat o ordonanță „noaptea ca hoții”, acum nu mai pot ieși deloc noaptea din casă. Au program de culcare, la ora la care se dădea stingerea la televizor pe timpul lui Ceaușescu.

Ca management, rar putea fi inventat un monument de incompetență și penibil ca Ludovic Orban. Secondat de cosițele cu care-și acoperă chelia Florin Câțu. Mult mai prezentabil decât Băsescu pe vremea șuviței. Trăim și umilința exportului de sclavi fără drepturi pe plantațiile Germaniei, trimiși ca operațiune specială, pentru care se suspendă ordonanțele militare. Și lăsați să se descurce și să crape în afara plantației, dacă sunt dați afară „cu preaviz de o zi”, că n-au rezistat la programul de 14 ore pe zi.

Cenzura e un fenomen cotidian, suntem informați zilnic de niște anonimi ce site-uri au mai închis. Pare o glumă acum că Dragnea era făcut „dictator” de unii care nu riscau absolut nimic nici când foloseau cele mai grosiere înjurături.

În fine, Marele Fudul însuși e o prezență grețoasă, de neurmărit, cu amenințările lui „că vom avea înmormântări” dacă vă duceți la slujbă.

dar ceilalți?

Mai ține cineva minte cum s-a făcut preluarea de putere în PSD? A apărut o echipă de necunoscuți, care a început să emită comunicate. Și după o scurtă rezistență simbolică, Viorica a dispărut în neant. E izbitor de asemănătoare cu preluarea puterii de către echipa „tehnocraților” la nivel național. Câtă lume auzise de Marcel Vela, de Rafila, de Nelu Tătaru? Tot câtă auzise și de Marcel Ciolacu.

Dacă avem asta în minte, nu ne mai mirăm că reacționează la unison. Pentru prostime, reacția e plină de aplomb, se folosesc formule percutante. Citez din șeful PSD: „Politrucii PNL nu suportă specialiștii, care spun adevărul”. Care sunt specialiștii ăia? Streinu Cercel, Arafat – adică inși care vin cu propuneri aberante, gen rechiziționarea hotelurilor pentru izolarea bătrânilor.

Când ar fi fost momentul ca PSD să câștige lejer voturi, doar consemnând instalarea dictaturii, PSD zbiară prin conducerea nealeasă că dictatura nu e deplină. Activul de partid se agită și el: cică ni se ascunde realitatea și pandelia e mai mare.

Niciun protest pesedist după ce pe Ministrul Sănătății l-a luat gura pe dinainte și a scăpat porumbelul că o să-i treacă pe toți morți de coronavirus și după aia investigăm. Ați auzit vreun pesedist să critice această aberație?

Dar cum sună propaganda PRO-PSD zilele astea? Sinistru, cum să sune:

Și nu e vorba doar de trupetul selectat să ia parte la dezbaterea lui Iohannis cu el însuși. Tot postul Antena 3 e în psihoza virusului și cuprins de cultul personalității pentru Streinu Cercel și Arafat. Credeți că președintele e taxat că amenință cu înmormântări credincioșii? Aiurea, Vine Antena și ne anunță să nu luăm lumină, că se ia virusul prin lumânare și vine catastrofa.

Dar dacă Rise Project nu dădea acel material servit despre afacerile europene ale lui Dan Barna, chiar în campania prezidențială? Apropo, știți că fondatorul Rise Project a fost răsplătit cu 1,5 milioane de dolari, de către niște filantropi generoși, tocmai când lumea era prinsă cu demența coronavirus? Presă de investigație, nu?

Dar dacă nu apărea acel material și Dan Barna prindea turul 2. Cine știe, poate chiar era președintele României pe timp de epidemie. Am fi stat altfel? Dacă mă uit la spasmele și convulsiile în care au intrat unii membrii USR, ca Andrei Caramitru, aș risca să zic că nu.

Concluzia mea e că actualele partide parlamentare nu vor fi niciodată de partea românilor în momentele cheie. Că vor lua orice măsuri li se va cere din afară, indiferent de consecințe. Până când oamenii se vor trezi, se vor deconecta de la televiziunile de spălat pe creier și vor propulsa în față o mișcare națională autentică, e o risipire de energie să luăm partea vreunui partid în cacealmalele lor politice.