Garaj sapat in piatra

Cum sa nu te enervezi cand in Bucuresti singura idee de facut parcari e turnarea de ciment peste spatiul verde? Sau cand pretul unui garaj supraetajat pe structura metalica propus de primarie rivalizeaza cu pretul pe metru patrat al unei garsoniere? Caci garajele subterane, care sa lase liber locul de deasupra par opere ingineresti mult prea complexe si costisitoare pentru a mai fi luate in calcul.
Iata peste ce am dat in Salzburg, din pura intamplare. Intai am admirat cat de frumos au armonizat locuintele cu peisajul natural, lipind mici blocuri de 4-5 etaje de muntele ce are in varful unui versant cetatea Hohensalzburg. Fatadele cladirilor au toate un aspect armonizat cu arhitectura istorica a orasului lui Mozart. Incurajat de niste turisti asiatici inarmati cu aparate de fotografiat, am intrat intr-o astfel de cladire pe care o credeam un mic muzeu si spre surpriza mea dincolo de ea era o curte interioara si inca o fatada. La fel de frumoasa, fatada era plina de balcoane din care atarnau jardiniere de flori. Am intrat si in aceasta a doua cladire, printr-un coridor cu vitrine de lux, doar pentru a ajunge in fata unei usi transparente, care s-a deschis pe baza de senzori. In fata, cat vedeai cu ochii era o parcare subterana sapata in stanca, de dimensiunile unei parcari de Carrefour sa spunem. Astfel de intrari pietonale erau numeroase, dar iesirea si intrarea cu masina se facea doar printr-un capat al versantului strapuns de un tunel, care dadea in sosea. Iar in oras erau mai multe astfel de parcari complet ascunse ochilor turistilor.