De ce-mi place să tachinez libertarieni

Plăcerea mea vinovată e să scriu despre libertarieni și să savurez reacțiile, din mai multe motive:

1. Sunt tineri fundamental bine intenționați, care cred sincer că au dreptate. Am fost și eu acolo, am avut aproximativ aceleași convingeri.
2. Din primul punct, decurge că se pot schimba, nu sunt iremediabil o cauză pierdută. Deși temporar sunt stăpâniți de fanatism orb, de unde comicul personajelor.
3. Vehiculează idei – e adevărat, puține, rudimentare și fixe – dar totuși idei. Lucru care nu se poate spune despre Ciolacu, Ciucă, Emil Boc și restul. 
4. Sunt pasionali, se implică dezinteresat și răspund. Poți să scrii împotriva statului fără o reacție de la naționaliști. Da, dacă ceri reducerea salariilor bugetarilor, o să te înjure bugetarii. Dar acolo e o corelație evidentă. Doar un libertarian se va putea pasiona sincer pentru impozitele lui Elon Musk sau pentru procedura licitației pentru autostrăzi, ca și cum ar fi propria viață în joc.
5. Motivul cel mai serios e că îi știu trăind într-o mare minciună, comparabilă doar cu fantasmele hashtagiste. Vedeți, un „rezist” a fost convins de propagandă că există o forță ocultă numită BOR și că patriarhul Daniel e cel mai puternic om de pe glob, care dictează întregii clase politice să nu facă autostrăzi, să nu construiască spitale și să nu utileze școlile. Un „rezist” e convins că totul pe fața pământului s-ar schimba dacă n-ar mai exista „pupătorii de moaște” și nu s-ar mai ține pelerinaje. E o înțelegere a lumii caraghioasă și ridicolă până la grotesc. Dar în esență asta e reprezentarea pe scurt.

   Ei bine, un libertarian nu e departe de o asemenea naivitate. Pentru că și el a fost convins că există o forță ocultă denumită „colectiviștii”, care au toată puterea. Și că tot ce înseamnă oligarhie bancară, corporatistă, nu are nicio însemnătate pe fața pământului, fiind terorizată și persecutată de hoardele de „colectiviști”. Săraci, dar mulți și infinit mai capabili să se organizeze și coordoneze între ei într-o conspirație împotriva libertății.

   Un libertarian e atât de vrăjit de această gogoriță, încât a pierdut capacitatea de a observa că liberalismul e ideologia dominantă la ora actuală. Că niciun politician nu se poate abate de la pretențiile ei tot mai mari decât cu prețul unei riposte uriașe, imposibil de încasat de o țară mică sau medie fără sacrificii colosale. De asemenea, că nicio opinie, care contrazice presupozițiile individualismului liberal, nu e tolerată azi nici în mediul academic, între vedetele populare, în mediul de business. Restul aberațiilor „woke” decurg din acele supoziții.

   E foarte grav să nu ai o percepție realistă a lumii înconjurătoare și îți va afecta concluziile, oricât de bune ți se par ideile. De-asta merită să depun acest efort în beneficiul fraților mei libertarieni, ca să-i ridiculizez și astfel să-i aduc pe calea cea bună.