Criza alimentară, o nouă amenințare manufacturată

Republica Moldova a anunțat că întrerupe exporturile de grâu, porumb și zahăr în următoarele două luni, pentru că stocurile se află „se află la limita asigurării securității alimentare”, potrivit premierului Natalia Gavrilița.  Anunțul a venit aproape concomitent cu semnarea cererii de aderare la Uniunea Europeană de către președinta Maia Sandu.

Ungaria anunță și ea că a blocat exporturile tuturor cerealelor. Este prima țară din UE, care ia această măsură, dar ar putea urma și altele. Prețurile au crescut cu 50% față de toamnă, după cum consemnează Agrointel. Bulgaria a cerut ca Uniunea să interzică exporturile de cereale către țări din afara spațiului comunitar. Mai mult, guvernul de la Sofia se implică direct în achizițiile de grâne de la producători, pentru a asigura un flux constant al ofertei.

Ucraina și Rusia furnizează o treime din exportul mondial de grâu, iar oferta lor e blocată de război și de sancțiunile impuse ca retaliere. Ucraina singură e cel mai mare producător de ulei de floarea soarelui. Are o treime din cernoziomul cel mai fertil al planetei. Ucraina e cel mai mare producător de porumb și cartofi din Europa. Paradoxal, sancțiunile de la anexarea Crimeei au ajutat agricultura Rusiei să se concentreze pe propria producție. Rusia e cel mai mare exportator de cereale din lume (iar Ucraina al cincilea).

Dar marii negustori de cereale americani deja își freacă mâinile anticipând că își vor crește atât încasările, cât și cota de piață. La fel ca la criza pandemică, se folosește deja și zvonistica privind disfuncțiile în lanțul de distribuție, cu porturi închise, vase amenințate de obuze rebele și presupuse atacuri informatice.

Alt punct major de presiune îl constituie piața îngrășămintelor chimice, care sunt dependente de gazul natural și „întâmplător” au o mare bază de producție în  Rusia, Ucraina și Belarus.

Există trei clase principale de îngrășământ chimic folosite pe scară largă:

• pe bază de azot (nitrogen), din care se obține amoniacul și nitratul de amoniu,
• pe bază de fosfat (din minerale care conțin fosfor, tratate cu acizi pentru a deveni solubile)
• și pe bază de potasiu (din minereul de potasă)

Toate trei necesită și cantități importante de energie. De pildă, azotul din aer e amestecat cu hidrogenul din gaz la temperaturi înalte. Din amoniac se poate obține îngrășământ sub formă de uree. 

În graficul de mai sus, pe baza datelor Eurostat, putem observa cât de mult depinde Uniunea Europeană de exporturile de îngrășăminte din Rusia și aliatul ei Belarus. (Cu albastru sunt exporturile către UE și cu roșu, importurile din UE de îngrășăminte minerale.)

Cerealele și porumbul înghit jumătate din producția de îngrășăminte. Din graficul Our World in Data privind creșterea producției de îngrășăminte pe bază de azot că ea a urmat creșterea populației în același interval. Deci omenirea are nevoie de acest aport pentru a menține producțiile necesare pentru actualul consum.

Ce face Uniunea Europeană în condițiile astea? Evident, dictează sancțiuni împotriva Belarusului, oprind importurile de potasă. Țara lui Lukașenko furniza 27% din consumul UE de potasă. Firmele cineze exportatoare sunt pregătite să asigure oferta, după cum anunță acest articol din preziua începerii războiului.

Rusia și Belarus controlează împreună 40% din producția mondială de îngrășăminte pe bază de potasiu. Instigată de Statele Unite, Lituania a impus o blocadă a transportului feroviar de îngrășăminte din cele două țări, mai notează articolul citat.

Wall Street Journal anunță azi că Rusia a decis să oprească exporturile de îngrășăminte până când nu se reiau căile normale de transport. Publicația americană aparținând lui Jeff Bezos de la Amazon notează că Rusia singură are o cotă de piață din exporturile mondiale de: 20% pentru amoniac, 15% pentru uree și 18% pentru potasă. (E citat un raport al Scotia Bank.)

Financial Times notează că în ultimul an, fermierii europeni s-au confruntat cu o creștere a prețului la gaz de 549% și de 263% la îngrășămintele pe bază de azot. Prețurile la cereale în UE au crescut și ele cu între 38 și 59%, notează publicația.

după „molimă” și război, urmează foametea

Asemeni călăreților apocaliptici, amenințările vin în valuri asupra omenirii, de la care se așteaptă să capituleze și să ceară salvarea de la instaurarea unei noi ordini mondiale. Plandemia a făcut deja să crească dramatic sărăcia pe glob și victimele subnutriției. Etapa în care intrăm se anunță încă mai amenințătoare.

Un studiu Gallup identifică țările cele mai dependente de importurile de hrană din Ucraina și Rusia. Privind tabelul avem o idee de unde va proveni următorul val migrator către Europa. Totul e conform planului – dacă nu sunt refugiați de război, sunt refugiați climatici sau refugiați alimentari.

Așadar, potrivit Gallup, Turcia depinde în proporție de 75% de importurile cerealiere din cele două țări în conflict. Notez și populația Turciei, ca să avem idee la ce aflux se poate aștepta Europa: 84 de milioane. Egiptul depinde 70% de importul de grâne din Ucraina și Rusia. Populația Egiptului: 106 milioane (au una din cele mai tinere populații, după o creștere explozivă). 4 din 10 egipteni are dificultăți în a-și asigura hrana zilnică. Tunisia, dependență de 52%, populație de 11 milioane. (Puțin, jumătate din Siria, ca termen de comparație cu precedentul val migrator.) Nigeria importă o treime de grâu de la cele două, populație de 211 milioane. Și are o mică problemă: nu are 70% din bani să achite masa (la prețurile de dinainte). Kenya e în aceeași situație cu banii, dependență de 34%, populație de 55 milioane. Dintre ea, 7 din 10 kenyeni erau pândiți de spectrul foamei, înainte de războiul slavilor, notează Gallup. Nu mai dau alte exemple, dar e limpede că acesta e adevăratul val de refugiați de care trebuie să se pregătească Europa.