Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Discutarea în direct a datelor bugetului, cu venituri și cheltuieli, a fost un exercițiu de normalitate, care trebuie aplaudat. În spate, rămâne ascunsă anormalitatea unui buget care, pentru moment, e la secret. Dar ascultându-l pe Victor Ponta parcă simțeai că se maturizează în ritmul lui Făt Frumos, iar socialistul che-guevarist rămânea în urmă, cale de șapte poște. Pentru prima dată, politicianul Ponta se confrunta cu parametrii lumii reale, peste care reușise să plutească miraculos chiar și cele două treimi din anul trecut cât deținuse aceeași funcție de prim-ministru. Coordonatele lumii fizice sunau cam așa: există venituri, luate din munca fiecăruia, cam 7.000 de euro de căciulă într-un an, dar ceea ce producem e mai puțin decât ce cheltuim, și în fiecare an ne mai împrumutăm, încât anul ăsta pornim din start cu o datorie de 2.500 de euro.
Austeritatea n-a fost bună, n-o să mai facem asta, spune Ponta (vindecarea completă mai durează!), dar măsurile contestate de pe timpul lui Boc au fost necesare. Ca și consilierul Voinea, Ponta vede mai bine cu mintea de pe urmă. Și imperialiștii de la FMI par niște parteneri de treabă acum pentru fostul revoluționar cu tricou cu El Comandante. Tot o surpriză plăcută a fost și accentul discret pus pe greaua moștenire. În ciuda așteptărilor, Udrea n-a fost strecurată și ea în „starea națiunii” de data asta.
Din păcate, această coborâre cu picioarele pe pământ e doar vestea bună, pregătirea psihologică a votantului USL pentru ce va urma. Pentru că datele cu adevărat grave sunt cele care au determinat secretizarea bugetului și nimic concret nu a fost încă anunțat. Tabloul ăsta auster, dar fără austeritate, e construit pe visul frumos al unei creșteri de venituri de 5%, adică aproape ca pe vremea boom-ului imobiliar, nu pe scenariul stagnării sau chiar regresului, de care vorbesc apăsat cei care se pricep la economie.
De unde se umple golul, încă nu am aflat. Au fost scoși în față revoluționarii. Mare vitejie, ce să zic! Ei au fost oricum discreditați două decenii. Să-l fi văzut că anunță tăieri de pensii ale generalilor de Securitate, atunci era vorba de bărbăție și cred că și sumele erau mai mari. Desigur, indemnizațiile astea pentru participanții nerăniți în Revoluție au fost o idee nefastă de pe vremea lui Iliescu, foarte bine, să se renunțe la ea, dar e o glumă să amesteci asta cu echilibrarea bugetului de stat. Ceva mai consistentă ar fi economia din refuzul aplicării sentințelor CEDO de compensare a foștilor proprietari, deposedați de statul comunist, numai că aici doctorul în drept Ponta are ceva mai puține șanse de reușită. Acolo sunt sume, într-adevăr mai mari, dar despăgubirile nu mai pot fi lungite mult.
Bugetul pe înţelesul omului de rând a fost un început bun, dar nu mai mult decât una din apariţiile zilnice ale prim-ministrului la televizor. Pentru moment, premierul a dat semne că înțelege că nu poți cheltui mai mult decât ai, fără costuri sufocante de îndatorare. Dar încă nu și-a făcut curaj să ne spună de unde taie, când creșterile de PIB și de venituri nu se vor dovedi pe măsura așteptărilor și pentru acoperirea unor cheltuieli mai maro cu salariile bugere de un miliard.
Tot o surpriză plăcută a fost și înțelegerea distincției între investiții și cheltuieli. Nu orice investiție publică e și utilă, a descoperit Ponta. Rămâne să aflăm și care sunt cheltuielile tăiate de pe listă, proiectele prioritare, de care se va ocupa Dan Șova. Presimt că după această primă discuție la gura sobei, vor mai veni altele, cu un ton ceva mai coborât.
Anteniștii, cărora le era, de fapt, adresat discursul, nu par să fi recepționat cum trebuie mesajul. După discurs, trei bărbați se chinuiau să îi explice Danei Grecu de ce nu putem raporta orice vrem noi către FMI, de pildă, estimări de creștere după propriile dorințe. În schimb, Radu Tudor susținea cu un tupeu fantastic că el a spus dintotdeauna că orice bugetar, care va avea loc de muncă și salariu netăiat, va putea să se considere fericit în 2013 și să zică mersi. Trezirea e urâtă ca o mahmureală și Ponta e încă încredințat că va putea să își mențină votanții bugetari și pensionari în starea asta de turmentare, în timp ce le reduce drastic nivelul de trai, aburindu-i cum îi răzbună de toate nedreptățile trecutului.
Victor Grigore
