evadare.ro

Cel mai rusinos moment din istoria Romaniei

Un orator lamentabil silabiseste cu greu fiecare cuvant. Vorbeste stalcit limba romana, pronunta “realizarili”, “iezista”, “treburli”, dar nimeni nu indrazneste nici sa schiteze un zambet, nicidecum sa scoata vreun sunet. De fapt, posibil sa nici nu mai observe. Intre discursurile tinute vreme de orator vreme de 25 de ani nu e prea mare diferenta. Cu frazele altfel asezate, auditoriul a auzit acest discurs de sute de ori in direct, apoi reluat de si mai multe ori in jurnale si emisiuni. Acelasi discurs, citat si intarit de pareri proprii de zeci de mii de activisti ai Partidului, a razbatut pana in cel mai indepartat catun. Toti au fost de acord cu el. Nimeni nu-si aminteste sa-l fi contrazis cineva vreodata.
O miscare energica a bratului si un accent sacadat apasa pe fiecare cuvant ca un tic nervos. Cateva secunde in sala e liniste, o liniste care anunta delegatii la congres ca fraza s-a incheiat. 4000 de costume negre, gri si cenusii (cati oameni incap in Sala Palatului) se ridica intr-o singura miscare pentru a declansa un delir in cadenta unui metronom. Scandeaza tinand ritmul din palme: “Ceausescu – Pace, Ceausescu – Pace!“, “Ceausescu si poporul, Ceausescu si poporul!“, “Stima noastra si mandria, Ceausescu – Romania!“. Din scandari lipsesc verbele, cui i-ar mai trebui verbele? Verbele inseamna actiune, devenire, ori acestea nu mai sunt nici macar lozinci, nu vor sa convinga pe nimeni de nimic, nici sa indemne la ceva anume. Sunt mantre care prin repetare elimina bariera constientului si mimeaza extazul. De fapt, tot ce dispare e senzatia de jena, care ii va fi pe veci extirpata activistului roman, un fel mai trivial de a-l scapa pe om de povara constiintei, sau de povara libertatii, pe care a intuit-o Dostoievski.

Fiecare are propria lui versiune despre cel mai rusinos moment din istoria Romaniei. (In functie de alegerea facuta, se poate intui si opinia cu privire la situatia de dorit.) Eu as alege pentru acest titlu unul din congresele PCR conduse de Ceausescu, pentru ca nu vad nimic mai rusinos decat tacerea si lasitatea de un sfert de veac care au insotit cuvantarile “celui mai iubit fiu al poporului”. Si in sinea lor, toti cei care au umplut in acei ani salile Congresului poarta rusinea acelei taceri. Nici macar acum nicio televiziune nu difuzeaza asemenea imagini, preferand sa ilustreze epoca prin discursul tinut in Piata Palatului in 1968, la invadarea Cehoslovaciei, sau cu ultimul discurs, din 1989, cand in fata se afla multimea care rupsese tacerea. Pretextul acestei amnezii e ca discursurile de la Congres nu ar fi fost momente spectaculoase. Dar tocmai acea impietrire a creierului in vorbirea limbii de lemn, tacerea apasatoare si apoi izbucnirea in “adeziune” a acelor oameni fara chip robotizati sunt esenta epocii. Fara ele ascensiunea lui Ceausescu e un mister pentru oricine ar fi preocupat cu asta si pare de-a dreptul eroica, iar in loc de istorie si de educatie, folclorul si gura targului n-are decat sa-si faca treaba.
Mi-a fost greu sa gasesc chiar si aceste crampeie de imagini de atunci si a fost nevoie sa povestesc (mai putin convingator) acea atmosfera. Pentru ca acele imagini cu felul dezumanizat in care se comportau delegatii la un congres de partid ridica problema responsabilitatii individuale si a vinei, vor ramane multa vreme ferecate in arhive. Imaginile ar dezvalui un mod imbecil de a aplauda o poliloghie inepta si i-ar stanjeni pe prea multi dintre cei care detin (de cand ne stim) puterea.
In Romania nu se va trai demn atata vreme cat aceste imagini cu paroxismul atins de servilismul de pe vremea lui Ceausescu nu vor fi vazute de fiecare roman cu un tremur de rusine si indignare ca asa ceva a fost cu putinta; ca oameni in toata firea, de care atarnau destinele tuturor celorlalti, au putut sa se comporte atat de nedemn.
Daca imaginile sunt mai neputincioase decat cifrele, iata o amintire sintetica a unui lider comunist, Dumitru Popescu, despre congresul al XIV-lea, scrisa in 1994: “s-au inregistrat peste 500 de ridicari in picioare pentru scandari si ovatii (…) Intre vorbitori, nici cea mai mica deosebire, toate textele identice: o parte dedicata lui, o parte dedicata ei”.

Cat despre Nicolae Ceausescu, victima propriului cult al personalitatii, acelasi Dumitru Popescu isi aminteste:
(citatul din cartea “Am fost si cioplitor de himere” de D. Popescu e reluat de Lavinia Betea in cartea “Psihologie politica”, Polirom 2001, p. 202)

“Nu-l obliga nimeni sa tina toata ziua cuvantari. Nu-l deranja faptul ca spiciurile lui semanau ca doua picaturi de apa (…) O data am avut cu el o discutie pe aceasta tema si ingrijorarile mele l-au uimit (…) A replicat: Dar de ce te deranjeaza asta pe tine? E firesc! Noi n-avem doua politici. Avem una singura.
Cuvantarile sale, chiar si in cercul restrans al CPEx, lasau impresia ca faci o baie de gheata, ca te scalzi intr-o copca la Polul Nord. Efectul cel mai pregnant era senzatia de depersonalizare a auditoriului. Oamenii ieseau din sedinte cu o senzatie de mineralizare; structura biologica intra in alt regn”.

evadare.ro
October 1st, 2009
Mai multe despre: Politica
Economie

Jaful mileniului
Pandemia e diversiunea, nu cauza crizei

Bogații, mai îndatorați decât săracii
Ep. 1: Criza datoriilor suverane și o răsturnare, care nedumerește

Națiunile și băncile lor
Ep. 2: Economia speculativă, transferul de suveranitate și prăbușirea ei înaintea pandemiei

Trei forme de capitalism
Ep. 3: De la Roma la Wall Street, capitalismul oamenilor liberi, capitalismul înrobitor și capitalismul cazinou

Criza începuse deja
Ep. 4: Din 2008 în 2019, măsurile de avarie și prevestirile rele

Tiparnița și sforile dobânzii
Ep. 5: Când mâna invizibilă apasă pe cântar

Un răspuns disproporționat
Ep. 6: Banii din elicopter

Bancherii din umbra regilor
Ep.7: O istorie, care nu se învață la școală. Personalități discrete, pe nedrept uitate

Primul imperiu global
Ep. 8: De la Pax Britanica la Pax Americana, acordul de la Bretton Woods

Dolarul offshore
Ep. 9: Moneda globaliștilor există deja și e produsă în cantitățile pe care și le doresc

Și acum, încotro?
Ep. 10: Opțiunile imperiului american

Marea Resetare
are în vedere toate aspectele vieții omenești

Coronavirus

Cercetătorii, care îi contrazic pe alarmiști
Ce susțin ei și care e reputația lor în lumea științei

Dezvăluirea umflării din pix a deceselor
n-a mirat pe nimeni

Descoperirile profesorului de la Stanford
spulberă isteria coronavirus

Falsa epidemie
descrisă de New York Times în 2007

Logica distrugerii economice
Explicația implicării celor bogați și puternici în demolarea controlată a sistemului care i-a făcut așa

Rechizitoriul
Cele 21 de motive de protest față de carantină

Asimptomaticii nu transmit boala
susține doctorul Fauci, Arafat al americanilor

Cât e un coronavirus
pe lângă un spermatozoid. Ar fi eficient prezervativul textil?

Estimarea lui Rafila
Ce mortalitate are până la urmă boala și unde se plasează față de alte pandemii istorice

Coronavirus a ucis 0,003% din români
în primele 60 de zile

Două viziuni
Felul în care percepem lumea ne-a determinat reacțiile la epidemie

Cazurile cele mai suspecte
centralizarea primelor 800 de decese

Spiritualitate

Sursele globalismului
cărțile și personalitățile, care au contribuit la proiectul noii ordini mondiale

Antidot pentru frica de moarte
Mircea Eliade și moartea ca inițiere

Fundătura ateismului
și a relativismului moral

Societatea controlului
operațiunea corona, răscoalele rasiale, piese într-o tranziție postmodernă

Școala de acasă
interzisă de Macron pentru a apăra laicitatea

Rezistența spirituală anticomunistă
Pentru CNSAS, martirii închisorilor comuniste sunt încă „dușmani ai poporului”.

Despre Bartolomeu Anania și alegerea nefericită a unui preafericit
Un elogiu adus celui mai mare predicator din Biserica Ortodoxă în acest moment, care, nu întâmplător, este și cel mai virulent atacat de presa din România

Mistica iconicului la Ghelasie
o viziune speculativă în isihasmul românesc

În apărarea cămătăriei
talantul îngropat al pieței libere

Ce este un român
identitatea, între cultură, rasă, cetățenie

Discurs fulminant
al arhiepiscopului Vigano împotriva papei Bergoglio

Media

Dezumanizare
Înmormântare cu distanțare

Îndobitocirea prin „fake news”
Dresajul corectitudinii politice

Tirania ecranului
Audiobook despre eliberarea de dependența electronică

Moment antologic
BBC prezice prăbușirea unei clădiri

În căutarea underground-ului pierdut
Dacă pe străzile din București cântă mariachi, ori ne tragem din incași, ori suntem un popor tare netalentat

Statul
făptașul neidentificat al crizei

Piața Universității
o părere la 30 de ani după

Tratatul de la Trianon
de ce merită sărbătorit

Presa sistemului
Pleacă coloneleasa, vine generăleasa

Ministrul Muncii
și înlocuirii sociale

Capturarea economiei Japoniei
cu ajutorul crizelor

Papa Francisc
a scos efigia lui Hristos de pe crucea de la gât

Jacques Attali, în 2009:
o pandemie ar permite instaurarea unui guvern mondial

FMI anunță un nou sistem monetar
cum ar putea spulbera banii digitali economiile din bănci

Politică

Argumentele împotriva imigrației
„De ce vă opuneți imigrației, dacă atât de mulți români au plecat?”

Educația sexuală în școli
proiectul de inginerie socială din spatele bunelor intenții

Cadoul de la UE
ne crește datoria de stat cu o treime

Cum funcționează imperiile
Ghici cum plătești bunăstarea altora

Unabomber
Ideile unui geniu ucigaș

Orban și Dragnea
speță identică, ignorată de DNA

Senatori americani
propun ca SUA să nu mai plătească datoria Chinei

China, inclusă pe Axa Răului
Ce urmăresc SUA prin noul război imagologic

Era nevoie de o femeie frumoasă
Să învețe omul contemporan să fie bărbat

Jean Jacques Rousseau
ideolog al tiraniei

Bogații lumii
mai bogați cu 10 trilioane de $ de la începutul crizei

Omul transformat în marfă
chiar și săracii pot fi sursă de bani în societatea controlului