Ce mortalitate are coronavirus, după declarațiile lui Rafila

La ora la care scriu, potrivit worldometers.info, în România s-au consemnat 695 de decese atribuite Covid-19. Același site, dă numărul depistaților pozitiv la 11.978. În baza acestor cifre, virusul e unul deosebit de periculos, cu o mortalitate, de 5,8% din cei infectați.

Doctorul Alexandru Rafila este reprezentantul României la Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Este expert NATO și al Comisiei Europene. Rafila este șeful catedrei de Microbiologie a Universității de Medicină și Farmacie Carol Davilla din București. Rafila este șeful Laboratorului Institutului Național de Boli Infecțioase Matei Balș. Fost director al Institutului Național de Sănătate Publică, cu doctorat în medicină.

Astăzi, doctorul Rafila a făcut următoarea afirmație, preluată de întreaga presă:

„Probabil au fost de 10 ori mai multe cazuri, adică 120.000. E adevărat că nu știm cifra reală a bolnavilor de coronavirus.”

„Nici nu avem mult, avem 12.000 de cazuri diagnosticate şi, probabil, că au fost de 10 ori mai multe, dar, raportat la populaţia României, 120.000 o să vedeţi că este un procent extrem de redus. (…) Este adevărat că nu ştim cifra reală a numărului de cazuri pentru că sunt foarte multe persoane care au trecut prin boală fără să fie simptomatice, nu au ştiut că au boala sau au avut simptome extrem de nespecifice care nu i-au făcut să se prezinte la medic.”

Dacă folosim această estimare, a autorității medicale numărul 1 din țara noastră, rata mortalității scade, evident, de 10 ori. Mai precis, ajunge la: 0,5%. din cei infectați. De notat, că gripa comună, care ne bântuie an de an, are o mortalitate de 0,1-0,2%.

o boală istorică

De fiecare dată când citeam în cărțile de istorie, despre ce ravagii au făcut ciuma bubonică, gripa spaniolă sau varicela, eu nu țin minte să se fi văzut statistici raportate la numărul celor depistați pozitiv. Ar fi fost și imposibil de obținut pentru acele timpuri. Dimpotrivă, în cărțile de istorie, scria așa: „ciuma a ucis X din populația la acea dată a continentului”). Citeai procentul respectiv, te cutremurai, și înțelegeai că trăitorii acelor vremuri s-au confruntat cu ceva teribil. Că impactul trebuie să fi fost suficient de grav să răpună imperii.

De pildă, despre ciuma din vremea împăratului Iustinian, Wikipedia (citând la rândul ei 3 izvoare istorice diferite) ne spune astfel:

„Unii istorici cred despre ciuma lui Iustinian că a fost una din celel mai mortale pandemii din istorie, cauzând moartea a 25-100 de milioane de oameni, pe durata a două secole. O mortalitate, echivalentă cu până la jumătate din populația Europei la data izbucnirii epidemiei.”

Adică 50%. Dacă aplicăm această metodologie de relatare a evenimentelor istorice – pe care istoricii din toate epocile au folosit-o, procentul se schimbă dramatic. (Chiar dacă pierde tocmai din dramatism, pentru jurnalele de știri.) Mai precis, cu 695 de morți, la o populație de 19.260.372, putem consemna în stilul cronicarilor că: „Gripa lui Iohannis a avut până la sfârșitul lui aprilie o mortalitate de: 0,003% din populația de atunci a țării.”

Ar putea fi aceste procente diferite?

Teoretic, da. Orice procent, ca orice fracție, se schimbă dacă modifici numitorul sau numărătorul. În cazul noastru, ori numărul celor raportați decedați, ori numărul total al celor infectați. Constant nu ar rămâne decât totalul populației, la data izbucnirii epidemiei.

Procentul celor depistați pozitiv depinde fără echivoc de numărul de teste efectuate. Cu alte cuvinte, e manipulabil de măsuri birocratice și logistice, limitat de chiar capacitățile materiale ale administrației. Tot măsuri, care perturbează rezultatele sunt și deciziile de a testa în anumite locuri. Nu trebuie să fii mare ghicitor, pentru a înțelege că la spital se prezintă persoane cu șanse mari de a fi bolnavi. Că alegând să testezi pe cei imobilizați în pat de spital, ai mai multe șanse să găsești infectați, decât în patul de acasă. Sau că în patul de spital al cuiva, conectat la aparatele de dializă sau de terapie intensivă, riscul decesului e mai mare decât în paturile de hotel.

Ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, a fost înregistrat când spunea că se va prefera contabilizarea deceselor în dreptul coronavirus:

„Eu am solicitat ca în fiecare județ toate decesele pe care le avem să fie considerate ca deces suspect coronavirus și să avem în continuare o evaluare a lor completă”.

N-am mai auzit vreodată să se revină, scăzându-se numărul celor înregistrați ca decedați de Covid-19. Pentru simplul fapt că nu se fac autopsii celor decedați. (scuzați pleonasmul) Prin urmare, neexistând o investigație ulterioară, ce e suspect azi, rămâne consemnat ca atare pe vecie.

Mediafax scrie următoarele, citând surse INML neprecizate:

„Cazurile confirmate poziv cu COVID-19 nu se autopsiază, nici în spital, nici medico-legal. În legătură cu decesele care au loc la domiciliu se eliberează certificatul medical constatator al decesului de către medicul de familie. Deci nu ajung să fie ridicate sau autopsiate, iar după eliberarea certificatului medical constatator decedaţii sunt ridicaţi direct de către cei de la firmele de pompe funebre. Aceste persoane îi duc pe cei decedaţi la cimitir ori crematoriu.”.

Nici în această privință, nu am auzit să se fi revenit, prin noi decizii sau noi investigații. Coroborând cele două practici – de contabilizare a „cazurilor suspecte” și neinvestigare post-mortem – putem trage concluzia că nu există riscul ca numărul decedaților de coronavirus să fie mai mare în realitate. Ceea ce ar genera o rată a mortalității mai mare.

Și încă o veste bună, pe care ne-o dă Hotnews:

Bolnavii români de boli cardio-vasculare s-au însănătoșit brusc pe perioada carantinei. Ori sedentarismul îi ajută, ori starea de panică, indusă de televiziuni, le pune sângele în mișcare mai bine. Cert e că pentru cardiaci, măsura carantinei generale a fost sănătate curată:

„Numărul pacienților cu urgențe cardiovasculare, inclusiv infarct, care ajung la medic a scăzut cu 50-70%. Bolile cardiovasculare sunt principala cauză de mortalitate în România. (…) Dacă în Europa bolile cardiovasculare omoară cam jumătate dintre cetăţeni, în România lucrurile stau mult mai rău, omorând două treimi, de trei ori mai mult decât mortalitatea de 19% prin cancer.”

Articolul nu ne spune ce se întâmplă cu ceilalți 30-50% cardiaci ai României, care își fac curaj să treacă pe poarta spitalului sau să sune la salvare pe timp de epidemie de gripă, dacă sunt depistați pozitiv la testul Covid-19. Nici la ce rubrică va fi consemnat decesul.