Câte românce ar trebui să facă videochat? Răspunsul libertarian și răspunsul naționalist

400.000 de românce implicate în afacerile cu videochat nu e un subiect de fapt divers, ci un fenomen social, generațional. Amploarea fenomenului depășește cu mult această estimare făcută de șeful ANAF. Căci vindem și la export, în prostituția propriu-zisă, iar unii vor să ne branduim litoralul și orașele universitare ca destinații pentru turismul sexual, cu „saloane de masaj” și „escorte” cu livrare acasă (ca la Glovo).

Să luăm ca reper că acum trei ani a fost un vârf al absolvenților de liceu de 500.000, iar anul acesta s-au prezentat la bac 120.000 din cei care au mai reușit să termine liceul. Înjumătățim cifra, pentru că sunt și băieți și fete. Mai sunt și care se plictisesc de școală mai devreme, dar să zicem că ar fi peste un sfert de milion de fete care ating majoratul în fiecare an.

Nu cred că indivizii care fac bani din astfel de afaceri au scrupule în a lucra și cu fete de clasa a zecea sau chiar mai rău. Dar ziceam că legalitatea e reperul lor. Cum e o industrie care consumă și vinde imaginea tinereții, „cariera” e ca la sportivi – 10-15 ani, maxim. Ajungem astfel să putem estima la 2-4 milioane masa salarială potențială pentru respectivii investitori. Atât am putea crește economia dacă toate româncele tinere, indiferent de aspect, ar opta pentru industria sexuală. (Fiți convinși că oferta întreprinzătorilor ajunge deja la urechile și în mintea fiecărei fete de liceu. E, deci, luată în calcul, în funcție de cum societatea se arată mai tolerantă sau nu.)

Mi-am pus problema asta văzând cu cât devotament sunt apărați frații Tate de români de pe internet. Frații Pește au admiratori pasionați, care spun ca Arafat: „și caaare-i problema!?”. „Ce, e ilegal să faci videochat!?”. Aparent, nu apără industria pentru că sunt consumatori sau că au vreun câștig. Ci pentru că au o convingere ideologică, întemeiată pe primatul economicului în societate.

Ei nu se simt solidari cu angajatele, că sunt românce, ci simt o puternică solidaritate cu mongoloidul britanic, pentru că e patron. Mentalul lor e structurat manelistic să împartă oamenii în „fraieri” și „șmecheri”.

Marxismul a fost o unealtă formidabil de vicleană, care a reușit să spargă coeziunea societăților naționale instigând vulgul împotriva elitelor naturale ale fiecărei societăți. Ideologia muta atenția de la marele capital bancar, care produsese mase mari sărăcite de extracția parazitară a roadelor muncii lor prin dobândă. Pe acele victime reale ale începutului de capitalism le învăța să vadă peste tot un război între exploatați și exploatatori. Și să-și refuze identitatea națională în favoarea unei solidarități de clasă, internaționale.

Libertarianismul e un marxism răsturnat. La fel de materialist, cu aceleași obiective globaliste. El păstrează grila mentală a unui război civil în cadrul națiunilor și al unei solidarități de clasă trans-frontaliere. Doar că declară firești acele raporturi: „dacă poți avea un angajat plătit doar cu o cană de apă și o felie de pâine pe zi, bravo ție, ești șmecher! Dacă nu-l găsești în țară, adu-l din lumea a treia și continuă-ți afacerea! Fă cât mai mulți bani, cine comentează ceva e un frustrat!” Libertarienii îi întrec pe marxiști în aversiunea contra statului, ca formă de organizare a națiunilor, un impediment în ochii lor pentru optimizarea intereselor capitalului.

Mi-am pus problema: dacă fanii lui Tate nu văd o problemă socială acum, că avem 400.000 de românce trimise „la produs” virtual și altele la propriu… cât ar fi destul pentru ei? Sau când i-ar îngrijora amploarea respectivelor afaceri?

Răspunsul libertarian e: niciodată. Respectiv: după criterii capitaliste, afacerile de prostituție și producție de pornografie se pot întinde „atâta cât cere piața”. Astea sunt limitele teoretice ale oricărei afaceri, care se va derula și va crește atâta timp cât va fi profitabil și va avea resurse și capacități logistice. Cum româncele de pe webcam sunt date „la export”, piața globală potențială e 8,7 miliarde – mă rog, jumătatea masculină a planetei, cu o conexiune la internet și un card bancar.

Deci după grila libertariană, această industrie poate angaja toate româncele tinere, cu aspect agreabil. Dacă toate femeile din țară ar face asta, ei ți-ar spune la fel de senini: „și care-i problema!?” Ba chiar ar putea să arate că e vorba de un câștig net superior multor munci din comerț și industrie, deci e rațional economic să alegi o astfel de specializare națională.

Răspunsul naționalist e că activitatea ar trebui stârpită cu totul pentru nocivitatea ei socială. Pe fanii lui Tate îi revoltă că ar fi chipurile persecutat, în timp ce alte afaceri similare decurg nestingherite. (Aș fi de acord cu observația lor că e o justiție selectivă, dacă ar fi trimis în judecată pentru videochat și alții nu. Dar e judecat pentru altceva: pentru viol, trafic de persoane, constituire de grup infracțional organizat, instigare la violență. Adică nu pentru patronarea de videochat, ci pentru metodele de racolare și păstrare a angajatelor. E ca diferența dintre cerșetorie și tâlhărie – ambele constau în a cere bani de la necunoscuți pe stradă, dar diferă modalitatea în care decurge…)

Pe mine mă supără că nu sunt toți proxeneții în arest. Pentru că, de fapt, producerea pornografiei e încă ilegală în România, iar studiourile funcționează doar pentru că poliția se preface că nu înțelege legea. Trebuie să fii idiot să crezi că acolo nu se filmează pornografie, ci „un act artistic” sau pe la ce cod CAEN l-or încadra patronii respectivi. La fel cum nu crede nimeni că în saloanele de masaj erotic e kineto-terapie, nu bordel.

Fenomenul are impact nu doar asupra populației feminine – oferind false modele de „împuternicire a femeii” și o trambulină către prostituția ca atare. Pornografia are impact uriaș și asupra generațiilor de adolescenți de ambe sexe. Ea ajunge să fie consumată gratuit de orice băiat și fată care are un telefon mobil sau conexiune la internet, nu de la 18 ani, ci de la 12, de la vârste la care i se modelează felul de a vedea „normalitatea” relației dintre femei și bărbați. Femeia va avea în ochii bărbaților de mâine exact valoarea pe care pornografia le-o sugerează adolescenților că o are.

Vorbim de o întreagă generație malformată mental de la cele mai fragede vârste de consumul de pornografie. Vasta majoritate o consumă gratuit, crescând cu ideea că femeia e un produs de consum care nu valorează nici prețul unui ziar, fiind disponibilă ca pliantele de la Kaufland. Din acea masă se extrag unii care dezvoltă o dependență de nivel medical față de pornografie și care vor plăti sume consistente pentru acest viciu. Abia aceia, dependenții, sunt clienții reali ai afaceriștilor de tip Tate, care nu diferă ca model de business de vânzătorii de droguri sau de patronii de săli de păcănele și pariuri.

Dependența de jocuri de noroc sau de pornografie trebuie să fie fenomene reale la scară mare, să justifice amploarea respectivelor industrii. Tonele de pornografie gratuită reprezintă doar momeala sau reclama pe care patronii studiourilor o aruncă pentru a-i găsi sau a-i forma pe viitorii dependenți, adevărații și singurii lor plătitori împreună cu vânzătorii câtorva produse de uz intim.

Deși libertarienii joacă o comedie a opoziției față de politicieni, trebuie să fim bine lămuriți că ei joacă în aceeași echipă: linia politică oficială e liberală. Politicienii de azi (că-s de la PNL, PSD, USR) împărtășesc perspectiva fundamental liberală enunțată mai sus în privința afacerilor. (De-asta și tolerează fenomenele anti-sociale, pe care se prefac că nu le văd.)

Dacă întrebăm un politician din partidele parlamentare „care sunt limitele unei afaceri?” vor răspunde libertarian. Ba chiar se vor lăuda că susțin afacerile să se dezvolte pentru a atinge nevoile angajatorilor. E exact principiul în baza căruia aceiași politicieni eliberează 100.000 de permise de muncă pe an pentru angajați mai ieftini din Asia și Africa.

Actualizare:

Andrew Tate se autodenunță și pentru corupere de minori

Willy Mac a revenit cu un episod excelent, care îl înfundă și mai rău pe Andrew Tate. De fapt, se înfundă singur, trebuie doar să sapi prin interviurile pe care le dădea înainte să fie trimis în judecată. De astă dată, Tate s-a dat de gol că una din primele fete racolate să facă videochat pentru el avea la data respectivă doar 15 ani. Ceea ce îl pune în aceeași categorie cu „pedofilul” Jeffrey Epstein, care tot din aceeași grupă de vârstă își racola victimele, pe care le oferea politicienilor veniți să-i viziteze insula. Deci cam aceeași afacere, doar că una era online și cealaltă la fața locului.

Andrew Tate s-a apucat să povestească despre prietena lui „de 6 ani”, care are acum 21… și pe care o numește „târfa de la baza piramidei”. În teoriile lui, pe care le vindea pe post de cursuri bărbaților disperați, avea nevoie de astfel de fete loiale, care să le convingă pe altele să aibă încredere să lucreze pentru el. Tocmai acest gen de femei, devenite din victime, complici, sunt invocate de fanii lui Tate ca dovadă că veneau de bună voie. Dar ele sunt de asemenea inculpate în dosar, victimele fiind alte fete, ademenite mai târziu în rețea și cu sprijinul lor.

De parcă asta nu era suficient, Tate s-a dat de gol și că face evaziune fiscală – chiar îi învăța pe cursanți să facă același lucru. El le instruia pe fete să încaseze în bitcoini, pe care să-i ascundă de circuitul financiar. Recunoaște singur că le mințea că le dă 50%, dar le dădea 30% și le îmbrobodea că s-a ocupat de plata taxelor pentru ele. (Destul de ironic că e susținut de libertarieni supărați pe existența taxelor, dar în raport cu angajatele lui, Tate era chiar mai hrăpăreț decât statul.)

Și jegul de fra-su, Tristan Tate, se lăuda că dezvirginează 2-3 fete pe an după o strategie foarte calculată de manipulare, în care o convinge că e prietenul lor 2-3 luni. El oferea contra cost și altor perverși strategiile lui de prădător sexual, foarte mândru de „arta” lui de a înșela fete inocente.