Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Sa vedem cui i-ar putea da raportul politicienii noștri în wikileaks-urile următorului deceniu, în cazul în care americanii se satură să-l vadă pe Obama citind banalități de pe prompter.
Revoluția lui Ron Paul
De departe favoritul meu în cursa pentru Casa Albă, Ron Paul ar reprezenta o schimbare reală, în comparație cu oferta din ultimele decenii a ambelor partide, contopite în ceea ce a fost denumit ca ”Partidul Davos”. Ron Paul e un republican de nuanță libertariană, care a aprofundat de multă vreme teoriile școlii austriece de economie, astfel încât vocea lui a început să fie socotită ca una a înțelepciunii, după ce criza economică i-a confirmat avertismentele.
Ron Paul susține o politică de responsabilitate fiscală, măsuri de austeritate bugetară – deficit și impozite scăzute, respectiv servicii mai puține din partea statului – încă dinainte ca aceste idei să fie popularizate de către mișcarea Tea Party. Este un adversar declarat al Băncii Centrale (Federal Reserve), pe care o acuză de falsificarea jocului pieței libere prin manipularea dobânzii de referință și de spolierea clasei medii și sărace, prin efectele perverse ale inflației. S-a opus categoric intervenționismului de stat în economie, promovate de stângistul Obama, adept al teoriilor keynsiene, materializat prin pachetele de salvare a unor bănci și corporații (bailout) și investiții ale statului în economie (stimulus). O mare victorie pentru Ron Paul a fost înființarea unei comisii de auditare a Fed, pe care o prezidează. Paul speră ca acesta să fie doar primul pas – revelarea intervențiilor oculte și nefaste în economie a instituției conduse de Greenspan și Bernanke, pe care Ron Paul ar dori-o desființată și înlocuită cu un sistem descentralizat de bănci comerciale, care să concureze pe piața monetară dincolo de intervențiile politice.
Ron Paul a fost un susținător al monedei cu acoperire în aur, nuanțându-și ulterior poziția în favoarea unui coș de metale și produse, care ar urma să ofere altă greutate și stabilitate decât ceea ce se cheamă astăzi ”fiat money”, moneda a cărei singură garanție este decizia politică. Deși pare greu de crezut că America s-ar putea întoarce la dolarul cu acoperire în aur, e de urmărit această dispută, din rezolvarea căreia poate veni și soluția la problema returnării uriașei datorii externe a SUA.
În politica externă, nu sunt pe aceeași lungime de undă cu Ron Paul, pe care îl consider aproape un izolaționist. Paul ar dori ca America să cheltuiască sume cât mai mici pentru intervenții în afara granițelor. Să nu uităm totuși că și Obama promitea retragerea din Irak și Afghanistan, dar lucrul nu s-a produs, dimpotrivă, America e implicată în a treia zonă de conflict, în Libia. Doctorul Ron Paul, care s-a aflat într-una din cele două camere ale Parlamentului american încă din anii 70, e mult prea experimentat pentru a demara retrageri masive ale trupelor americane din Germania, Coreea, Europa de Est, Pacific și alte regiuni, așa cum a lăsat să se înțeleagă, dar cu sigurnață ar milita pentru limitarea intervențiilor militare externe. Nu cred că o asemenea decizie e în concordanță cu rolul pe care America e datoare să îl joace la nivel global, dar cel puțin pe termen mediu, poate limita valul de anti-americanism și poate fi în concordanță cu voința publicului intern.
La alegerile din 2012, Ron Paul – în vârstă de 75 de ani – ar putea candida împreună cu fiul său, Rand Paul, sau chiar să renunțe complet la candidatură în favoarea acestuia. În Senatul american, Ron și Rand Paul au marcat o premieră istorică, fiind prima pereche tată și fiu, care ocupă concomitent câte un loc în legislativ.
Tim Paulenty, candidatul cel mai interesant pentru România
Ron Paul ar putea face o echipă de vis în 2012 împreună cu guvernatorul de Minnesota, Tim Pawlenty, dacă acesta nu își va anunța propria candidatură. Pawlenty împărtășește ideile Tea Party cu privire la reducerea influenței statului în economie și e un fan al politicii de dreapta a lui Ronald Reagen. Cu origini poloneze, Tim Pawlenty e singurul dintre candidații cu șanse la președinția Americii, care e interesat de soarta Europei de Est. Pawlenty s-a pronunțat pentru continuarea proiectului scutului anti-rachetă, ce ar urma să aibă un pilon și în România, o idee pe care o păstrează de la Reagen și Bush. Pentru că e singurul care înțelege bine natura comunismului și pericolul pe o Rusie nedemocratizată îl reprezintă încă pentru soarta lumii, Pawlenty mi se pare o variantă foarte benefică nu doar pentru SUA, dar și pentru Europa.
În defavoarea lui, Pawlenty ar putea avea totuși experiența limitată – are 50 de ani – pentru standardele unui sistem politic destul de conservator. Totuși, Pawlenty are de partea sa originea modestă și un stil foarte popular, care îl face capabil să interacționeze foarte natural cu diverse straturi sociale și să poată traduce într-un limbaj accesibil ideile conservatoare.
Sarah Palin, păpușica din Alaska
Are mai mult sex-appeal decât Elena Udrea, dar gafează mai des decât Elena Băsescu. E drept că frumoasa brunetă, care a fost guvernatoare în Alaska, e și hărțuită de presa cu înclinații democrate, după modelul televiziunilor noastre de știri. În ciuda acestui dublu-standard evident, o consider totuși pe Sarah Palin o alegere nefericită pentru o funcție atât de importantă, în primul rând pentru că riscă să decredibilizeze niște teme importante pe care și le-a asumat fără să le înțeleagă deplin.
Sarah Palin se declară fan Ronald Reagan și Tea Party, asumându-și deschis și cele mai intransigente poziții conservatoare, ceea ce în presa ”mainstream” e flituit ca ”redneck agenda”. Palin, mamă a cinci copii, e împotriva întreruperilor de sarcină, apără cu fervoare religiozitatea tradițională americană, e împotriva căsătoriilor homosexuale și nu dă doi bani pe ecologie. În schimb, e susținătoare declarată a dreptului de a deține arme de foc.
În politica externă, Palin ar continua linia dură a lui Bush Jr, cu posibile intervenții în Iran și în alte state ostile Israelului. Dar e discutabil cât înțelege doamna Palin din politica externă: într-un interviu antologic, a declarat că e o persoană care înțelege bine relația cu Rusia, întrucât într-o zi însorită poate vedea această țară de la ea din Alaska.
Totuși, atacurile răutăcioase ale presei și pozițiile intransigente au făcut-o pe Sarah Palin, care în tinerețe cânta la flaut și s-a clasat pe podium la concursul Miss Alaska, foarte populară în rândurile Tea Party – un fel de aripă tânără a partidului Republican. Nu ar fi deci exclus ca Sarah Palin să facă echipă, după modelul Hillary Clinton, cu un alt candidat republican, așa cum a făcut la precedentele alegeri, când l-a secondat pe McCain. Dacă totuși alegerile ar propulsa-o pe primul loc de pe buletinul de vot, americanii ar putea schimba o marionetă ciocolatie ca Obama cu o păpușică brunetă.
Mike Huckabee, favoritul actual al sondajelor
Dacă în rândul cunoscătorilor de la AIPAC, Ron Paul e cel mai popular, în sondajele la nivel național, primul loc îl ocupă guvernatorul de Arkansas, Mike Huckabee. Ar fi o schimbare dezamăgitoare și cam nesemnificativă, dacă el ar ieși câștigător în 2012, întrucât face impresia unui politician abil, dar foarte în linia curentă de la Washington. Pastorul batist Huckabee are un electorat fidel în regiunea lui, dar e suficient de atent în aparițiile publice pentru a nu supăra pe nimeni, probabil cu excepția ateilor militanți.
Huckabee a fost tele-evanghelist și crede că religia nu ar trebui exclusă din politică.
Donald Trump, soluția nefericită la probleme reale
Marile crize aduc în prim-plan populiștii cu gură mare, după cum societățile debusolate scot la iveală personaje dintre cele mai extravagante. Milionarul Donald Trump se aseamănă din multe puncte de vedere cu Gigi Becali, cu care a și tatonat un parteneriat de afaceri. Are o poveste de viață spectaculoasă: s-a îmbogățit, a pierdut tot ce avea și a reușit să își refacă averea, condimentându-și reușita cu emisiuni de televiziune, concursuri de miss pe care le patronează, scandaluri și aventuri cu femei frumoase.
Dacă va candida în 2012, Trump va juca fără jenă cartea populismului. Și-a găsit deja un rival pe măsură – China – împotriva căreia promite o politică agresivă, cu taxe drastice pe import și alte măsuri care să readucă investițiile corporațiilor americane acasă, împreună cu râvnitele locuri de muncă. Numai că protecționismul nu are alte rezultate practice decât defavorizarea propriilor cetățeni, o teorie cam sofisticată pentru a fi înțeleasă de vulcanicul Trump.
Mitt Romney, primul președinte mormon al Americii
Ca și Mike Huckabee, Mitt Romney vine cu o puternică experiență misionară în spate. În tinerețe, Romney a trăit în Europa ca predicator al cultului mormon, un cult creștin neo-protestant, care a renunțat de ceva vreme la susținerea poligamiei, elementul care îl făcea faimos în lumea creștină. Romney e și el căsătorit cu o singură femeie, împreună cu care are 5 copii.
Dacă e adevărat ce spun unele analize, că americanii își aleg președinții doar judecând după imaginea de la televizor, ca la un veritabil concurs de Mister, atunci Mitt Romney, cu o față foarte comercială, e deja favorit.
Experiența lui Romney în lumea finanțelor, l-ar putea face foarte atractiv și pentru Wall Street, detaliu important în campanie. Iar trecutul religios al lui Romney nu înseamnă că va avea vederi la fel de conservatoare ca Palin. În trecut, Romney nu s-a dat în lături nici de la susținerea drepturilor homosexualilor sau a dreptului la avort. În politica externă, Romney ar continua linia Bush, cu intervenții în forță. Dacă Obama a promis că va închide infama închisoare de la Guantanamo, fără să se țină de cuvânt, Romney e de părere că, pentru a contracara terorismul, ar fi nevoie de dublarea capacității acesteia.
Ca un detaliu amuzant, Romney a stârnit furia organizațiilor de protecție a animalelor, după ce a povestit că a călătorit în Canada o zi întreagă, cu câinele familiei într-o cușcă legată pe capota mașinii. Câinele, susține Romney, s-a simțit foarte bine.
Michele Bachmann – lidera Tea Party
Mai puțin mediatizată decât Sarah Palin, Michele Bachmann are un discurs mult mai legat și pare favorită, cel puțin pentru unul dintre locurile din tandemul prezidențial. Are cinci copii și a mai adoptat alți 23 de copii, de care are grijă. De profesie avocat, Bachmann e o persoană foarte abilă în discursuri, adesea cu formulări prudente, diplomatice. E, totuși, un critic acerb al lui Barack Obama și are poziție similare cu ale mai faimoasei Palin în multe subiecte controversate.
Newt Gingrich
Politician cu experiență foarte bogată și vederi conservatoare, Gingrich are ceva experiență și cu femeile: e la a treia căsnicie, asta dacă nu numărăm și amantele. Unul din punctele de bază în poziționarea lui Gingrich e limitarea statului asistențial, promovat de către democrați.
Alți posibili candidați
Chiar dacă alegerile sunt departe, campania preliminară e una îndelungată și necesită abilități excepționale în strângerea de donații. Totuși nu este exclus ca dintre senatorii sau guvernatorii republicani să apară candidați surpriză. Iată doar câteva nume vehiculate:
Mike Pence – e un republican destul de apropiat de pozițiile neo-conservatoare ale grupării Bush-Chenney-Rumsfeld. Se pronunță deschis pentru un parteneriat privilegiat cu Israelul și susține războiul din Irak și existența închisorii Guantanamo, măsuri dure împotriva imigrației și jocurilor de noroc.
Rick Santorum – nu e nici el departe de pozițiile neo-con: asimilează islamismul cu fascismul și vede în Iran și Siria pericole majore la securitatea Americii. Și-ar dori înăsprirea legilor privind imigrația și promovarea valorilor familiei tradiționale, lucru care nu îl va face foarte simpatic militanților pentru drepturile homosexualilor.
John Thune – un politician de carieră cu poziții tipice pentru un republican (pro-life, împotriva căsătoriilor homosexuale, pentru responsabilitate fiscală)
Haley Barbour – lobby-ist al marilor corporații și guvernator de Mississippi,
Marco Rubio, David Petraeus (general cu experiență în Irak și Aghanistan), Tom Miller, Bob McDonnell, Fred Karger, Gary Johnson, Bobby Jindal, Lindsey Graham, Jim DeMint, Mitch Daniels, Chris Christie, Herman Cain, Jeb Bush (fratele lui GW Bush), Scott Brown, John Bolton
și alții.
Victor Grigore
