episodul 1 (inapoi la cuprinsul serialului)
Criza din 2008 nu a fost rezolvată decât prin amânare. O parte din bula speculativă a pocnit în piața imobiliară, apoi a dus la o criză de lichidități în sectorul bancar. Pe care statele le-au rezolvat, intervenind în mod direct pentru salvarea băncilor. Iar pachetele de salvare, sub formă de împrumut sau preluare de creanțe toxice, s-au adăugat unei probleme și mai mari: datoriile statelor. Mai devreme sau mai târziu, omenirea trebuia să se confrunte cu incompatibilitatea dintre un sistem bazat pe creștere continuă și o planetă cu resurse finite. De asemenea, trebuia să existe un decont pentru disproporția între economia speculativă și economia reală.
Voi folosi, pentru început un grafic mai vechi, de la visualcapitalist.com. Între timp, cifra totală a crescut cu mult, dar repartiția e elocventă.
Ceva neobișnuit s-a întâmplat în ultima jumătate de secol. E remarcabilă trecerea SUA de la statutul de cel mai mare creditor al planetei, la cel mai mare datornic din istorie. Cu șanse tot mai improbabile de a returna acea datorie uimitoare, de aproape 23,5 trilioane de dolari. Dar, deși aceasta reprezenta la acea dată o treime din datoriile statelor, America nu e nici pe departe singură în această „aventură”.
O urmează o mulțime de state spectaculos de dezvoltate și, pe bună dreptate, invidiate, ca: Japonia, Italia, Spania, Marea Britanie. Pe vremuri, îndatorarea era o problemă constantă pentru săracii lumii. Relațiile erau, ca-n viață: cei care nu aveau, se împrumutau pentru a se dezvolta sau a trăi de azi pe mâine. Iar creditorii nu puteau fi decât cei care acumulaseră anterior bogății.
Ce s-a schimbat, e o falsificare a noțiunii de bogăție, prin crearea ei artificială. Bogățiile tangibile, cum sunt aurul, terenurile, construcțiile, nu puteau fi împrumutate decât după ce fuseseră produse sau agonisite. În schimb, banii fără acoperire, emiși de bănci, puteau fi creați imediat, în baza promisiunii de a crea valoare reală în viitor. Teoretic, ei depind de cuantumul bunurilor și serviciilor, create pe un anumit teritoriu. Rostul banilor fiind doar de a intermedia schimbul acelor produse și de a menține valoarea în timp. Dar, în practică, ei depind doar de încrederea pe care emițătorul reușește să o proiecteze în mințile celorlalți.
Există, așadar, țări bogate, foarte îndatorate pentru că se găsesc ușor cei dispuși să le împrumute. Și țări eșuate, neîndatorate din simplul motiv că nimeni nu are încredere să le împrumute. Și nu au cu ce garanta. Pe vremuri, acestea erau prinse în capcana dobânzilor, care le limitau suveranitatea reală și le făceau dependente. Acum țările bogate se îndestulează din privilegiul bunei lor bonități. Dar, cum vom vedea, nici ele nu sunt invulnerabile la această capcană. Iar în cazul special al Americii, ar putea fi primul imperiu răpus de propria lăcomie, prin îndatorare.
E ușor de văzut că din mecanismul creării bunăstării prin îndatorare, țările bogate se înfruptă preponderent. Iar țările sărace ajung cu greu să acumuleze în ritmul devalorizării monetare și al creșterii celorlalte. În interiorul țărilor, situația nu e diferită: din politicile inflaționiste și economia pe datorie, săracii profită mai puțin decât bogații, iar clasa de mijloc sfârșește prin a fi anihilată.
În datoriile atribuite fiecărei țări, intră 3 categorii: datorii guvernamentale, datorii ale companiilor și ale cetățenilor.
Datele sunt din ani diferiți și folosind sisteme diverse de calcul, dar sunt ilustrative pentru masiva îndatorare, în special în economiile dezvoltate și cu sisteme bancare sofisticate. De asemenea, are importanță și dacă raportăm datoriile la mărimea populației. Pentru că politicienii au împrumutat bani din viitor, pentru a menține sistemele sociale, militare sau corupția gulerelor albe, fiecare bebeluș din țările respective se naște deja datornic.
Datoriile cumulate, pe cap de locuitor. Cuantumurile sunt mult distorsionate, pentru acele țări care funcționează ca paradisuri fiscale, întrucât sunt incluse datorii ale băncilor și companiilor înregistrate cu domiciliu fiscal în acele teritorii. Sunt, de asemenea incluse: datorii ale particularilor, datorii ale statului și datorii ale autorităților locale, datorii ale firmelor. Sursa: Wikipedia.
Datele FMI din 2018 arată că datoria globală a ajuns la 188 trilioane de dolari. Și asta nu e tot.
La finalul lui 2019, datoria urcase la 255 de trilioane de dolari. Asta înainte de Covid-19. Deja depășise 300% din PIB. Iar, împărțită la fiecare locuitor al globului, rezulta 32.500 de dolari, datorie a fiecărui om. Dacă ne gândim doar că 1 din 7 pământeni trăiește cu aproximativ 1 dolar pe zi, devine tot mai puțin probabil ca omenirea să cunoască o dezvoltare atât de spectaculoasă a productivității, încât să iasă din capcana îndatorării.
Rezumatul acestei secțiuni: Datoriile naționale sunt nesustenabile și distribuite într-un mod aberant, pentru că a fost răsturnată ordinea firească între economisire și investiție sau consum.
(continuare: episodul 2 sau înapoi la cuprinsul serialului)
Jaful mileniului
Pandemia e diversiunea, nu cauza crizei
Națiunile și băncile lor
Ep. 2: Economia speculativă, transferul de suveranitate și prăbușirea ei înaintea pandemiei
Trei forme de capitalism
Ep. 3: De la Roma la Wall Street, capitalismul oamenilor liberi, capitalismul înrobitor și capitalismul cazinou
Criza începuse deja
Ep. 4: Din 2008 în 2019, măsurile de avarie și prevestirile rele
Tiparnița și sforile dobânzii
Ep. 5: Când mâna invizibilă apasă pe cântar
Un răspuns disproporționat
Ep. 6: Banii din elicopter
Bancherii din umbra regilor
Ep.7: O istorie, care nu se învață la școală. Personalități discrete, pe nedrept uitate
Primul imperiu global
Ep. 8: De la Pax Britanica la Pax Americana, acordul de la Bretton Woods
Dolarul offshore
Ep. 9: Moneda globaliștilor există deja și e produsă în cantitățile pe care și le doresc
Și acum, încotro?
Ep. 10: Opțiunile imperiului american
Marea Resetare
are în vedere toate aspectele vieții omenești
Cercetătorii, care îi contrazic pe alarmiști
Ce susțin ei și care e reputația lor în lumea științei
Dezvăluirea umflării din pix a deceselor
n-a mirat pe nimeni
Descoperirile profesorului de la Stanford
spulberă isteria coronavirus
Falsa epidemie
descrisă de New York Times în 2007
Logica distrugerii economice
Explicația implicării celor bogați și puternici în demolarea controlată a sistemului care i-a făcut așa
Rechizitoriul
Cele 21 de motive de protest față de carantină
Asimptomaticii nu transmit boala
susține doctorul Fauci, Arafat al americanilor
Cât e un coronavirus
pe lângă un spermatozoid. Ar fi eficient prezervativul textil?
Estimarea lui Rafila
Ce mortalitate are până la urmă boala și unde se plasează față de alte pandemii istorice
Coronavirus a ucis 0,003% din români
în primele 60 de zile
Două viziuni
Felul în care percepem lumea ne-a determinat reacțiile la epidemie
Cazurile cele mai suspecte
centralizarea primelor 800 de decese
Sursele globalismului
cărțile și personalitățile, care au contribuit la proiectul noii ordini mondiale
Antidot pentru frica de moarte
Mircea Eliade și moartea ca inițiere
Fundătura ateismului
și a relativismului moral
Societatea controlului
operațiunea corona, răscoalele rasiale, piese într-o tranziție postmodernă
Școala de acasă
interzisă de Macron pentru a apăra laicitatea
Rezistența spirituală anticomunistă
Pentru CNSAS, martirii închisorilor comuniste sunt încă „dușmani ai poporului”.
Despre Bartolomeu Anania și alegerea nefericită a unui preafericit
Un elogiu adus celui mai mare predicator din Biserica Ortodoxă în acest moment, care, nu întâmplător, este și cel mai virulent atacat de presa din România
Mistica iconicului la Ghelasie
o viziune speculativă în isihasmul românesc
În apărarea cămătăriei
talantul îngropat al pieței libere
Ce este un român
identitatea, între cultură, rasă, cetățenie
Discurs fulminant
al arhiepiscopului Vigano împotriva papei Bergoglio
Dezumanizare
Înmormântare cu distanțare
Îndobitocirea prin „fake news”
Dresajul corectitudinii politice
Tirania ecranului
Audiobook despre eliberarea de dependența electronică
Moment antologic
BBC prezice prăbușirea unei clădiri
În căutarea underground-ului pierdut
Dacă pe străzile din București cântă mariachi, ori ne tragem din incași, ori suntem un popor tare netalentat
Statul
făptașul neidentificat al crizei
Piața Universității
o părere la 30 de ani după
Tratatul de la Trianon
de ce merită sărbătorit
Presa sistemului
Pleacă coloneleasa, vine generăleasa
Ministrul Muncii
și înlocuirii sociale
Capturarea economiei Japoniei
cu ajutorul crizelor
Papa Francisc
a scos efigia lui Hristos de pe crucea de la gât
Jacques Attali, în 2009:
o pandemie ar permite instaurarea unui guvern mondial
FMI anunță un nou sistem monetar
cum ar putea spulbera banii digitali economiile din bănci
Argumentele împotriva imigrației
„De ce vă opuneți imigrației, dacă atât de mulți români au plecat?”
Educația sexuală în școli
proiectul de inginerie socială din spatele bunelor intenții
Cadoul de la UE
ne crește datoria de stat cu o treime
Cum funcționează imperiile
Ghici cum plătești bunăstarea altora
Unabomber
Ideile unui geniu ucigaș
Orban și Dragnea
speță identică, ignorată de DNA
Senatori americani
propun ca SUA să nu mai plătească datoria Chinei
China, inclusă pe Axa Răului
Ce urmăresc SUA prin noul război imagologic
Era nevoie de o femeie frumoasă
Să învețe omul contemporan să fie bărbat
Jean Jacques Rousseau
ideolog al tiraniei
Bogații lumii
mai bogați cu 10 trilioane de $ de la începutul crizei
Omul transformat în marfă
chiar și săracii pot fi sursă de bani în societatea controlului