Interviu cu Maria Tănase

Un document unic, in care una dintre cele mai mari artiste care au trait vreodata povesteste despre modalitatea sa de a prelua si a asimila cantecele pe care le canta, numai si numai “dupa ce le las sa-mi rasune-n inima”. Uneori treceau luni, sau chiar ani, pana cand se infatisa in fata publicului cu un astfel de cantec. “Nu cant niciodata un cantec pe care nu-l iubesc”.

Desi numele Maria Tanase a devenit sinonim cu folclorul autentic, ea nu s-a nascut asa cum s-ar crede intr-un sat departe de civilizatie, ci chiar in Bucuresti, in fosta mahala Caramidari, pe malul Dambovitei, iar cantecele le-a auzit, dupa cum marturiseste in interviu, de la taranii veniti la lucru.
Cea careia Nicolae Iorga ii spusese ca e o “pasare maiastra” a facut chiar si obiectul unei interdictii din partea Miscarii Legionare, care o trecuse pe lista neagra atat pentru prietenia cu intelectuali evrei, cat si pentru comportamentul considerat libertin. Asa se face ca primele inregistrari cu aceasta mare artista s-au pierdut pentru totdeauna, culmea, la ordinul unei miscari care pretindea ca apara spiritul national.
Maria Tanase a reprezentat Romania in strainatate, inclusiv la Expozitia Mondiala de la Paris, impreuna cu prietenul sau Constantin Brancusi, inregistrand chiar si versiuni frantuzesti ale cantecelor sale, cantate cu o pronuntie impecabila care ne aminteste de Edith Piaf. La moartea sa, care a survenit dupa ce a refuzat sa-si intrerupa un turneu pentru a se opera, au participat aproape un milion de bucuresteni intr-o procesiune impresionanta.
Interviul i-a fost luat de Alexandru Fabian.