A fost primul lucru la care m-am gandit de dimineata. La reportajul de pe ProTV de seara trecuta, in care un artisti, aproape muribund, Cristi Paturca, isi interpreta cea mai cunoscuta strofa din spatele unor cutii de carton:
“Mai bine haimana, decat tradator,
Mai bine huligan, decat dictator,
Mai bine golan, decat activist,
Mai bine mort, decat comunist!”
E bolnav foarte grav de TBC si de ciroza, e acum doar umbra celui ce a participat la Revolutie si a dat glas cantecelor Pietei Universitatii. O decizie judecatoreasca il obliga sa paraseasca locuinta in care s-a nascut, cea pe care statul comunist, care o furase de la proprietar i-a repartizat-o.
Cam asta e lumea si tara, greierele e zeflemisit de bondarul care se inalta cu grauntele furnicii. Cei care ar putea face ceva pentru el, privesc probabil cu satisfactie, razbunati in sinea lor ca un golan in sensul frumos al cuvantului e impins sa devina asta in sensul cel mai sordid cu putinta. Celorlalti nu le mai ramane decat sa ridice din umeri si sa cante “AEIOU, am facut/Am facut ce se putu…” invatand sa spunem NU.