Televiziunea lui Lăzăroiu a făcut bâldâbâc

De ieri a început să emită noua televiziune condusă de Sebastian Lăzăroiu, marcând şi o premieră promiţătoare: l-a avut invitat pe Sebastian Lăzăroiu în două emisiuni într-o jumătate de zi de emisie. Politic vorbind, Lăzăroiu e impostorul perfect, iar psihologic un grandoman foarte bine concentrat într-un metru şi jumătate + sau – 15 cm.
Televiziunea imprimeriei de diplome Spiru Haret s-a scuturat în sfârşit de numele TVRM. Era un nume care mă deprima de fiecare dată când mă gândeam că aşa ar putea arăta România de Mâine. Iar dacă Ministerul Învăţământului nu s-ar fi încruntat vremelnic, numele ar fi putut deveni realitate, pentru că mare parte din România şi-ar fi luat o diplomă de la ei la un moment dat.
cursuri pentru necititori
Acum se numeşte TVH 2.0. Pentru pasionaţii de chimie, asta e apă plată. Pentru pasionaţii de internet, ar trebui să însemne o nouă generaţie, dar, ghinion, numele ăsta era luat deja de vizionarul Becali. Odată cu rebranduirea, televiziunea şi-a pierdut şi o parte din haz. Înainte ştiam că acolo e locul unde poţi să vezi remake-uri după Telejurnalul de pe timpul lui Ceauşescu, dezbateri-somnifer cu bătrânei mâncaţi de molii sau peroraţiile patriotice ale unor monştri sacri ca Dogaru, Chelaru sau Coja. Acum au apărut tinere cam provinciale dar nurlii, care citesc ce vor să întrebe de pe foi şi se uită repede înapoi la invitat, ca să se asigure că n-au spus o prostie. În momentele bune, postul atinge nivelul unei emisiuni mai slabe de pe B1 sau TVR info, adică fix apă de ploaie, cum i-o spune numele.
La un moment dat ni s-a arătat şi un aparat cu ajutorul căruia publicul poate da feed-back la ce vede, postul urmând deci pe alocuri să folosească şi ca experiment sociologic sau focus group mai mare pentru fanteziile profesionale ale lui Lăzăroiu. Nu mă bag, e treaba securiştilor care îl plătesc dacă vor să îi finanţeze mugurii paranoici de îmblânzitor al viitorului. Totuşi, pentru interactivitate există deja internetul, un mediu pe care TVH 2.0 încă nu-l foloseşte, în ciuda numelui.
Tot pe internet ar putea să stea şi cursurile facultăţii Spiru Haret. Un simplu canal de YouTube era suficient şi putea vedea / asculta cursantul ce dorea la orice oră. Eventual printr-un acces cu parolă. Nu de alta, dar când dai la televizor cursurile propriu-zise se uită şi alţii şi râd. De pildă azi am văzut un profesor de economie care pur şi simplu citea un text scris în Word. Citea cu ochii în monitorul care stătea cu spatele la noi şi uneori se mai poticnea. Nu dicta ca la clasa a IV-a, doar citea, ca şi cum ar avea în faţă o clasă de studenţi cărora le e lene să citească singuri. Pe lângă că o parte din lucrurile pe care le citea erau bazaconii, iar altă parte balast, care e rostul unor asemenea “cursuri”? Eficienţa ascultării e chiar mai mică decât dacă studioşii ar fi citit singuri paginile respective şi ar fi notat câteva idei.
de ce atâtea televiziuni de ştiri
Cam acelaşi rost pe care îl au şi alte televiziuni ce apar în acest sezon. După clona RTV, alias România TV a lui Sebastian Ghiţă, a fost Giga TV a lui Gheorhe Ştefan Pinalti, zisă şi Gâgă TV, iar peste câteva zile urmează resuscitarea 10TV în Digi 24, a celor de la RDS. Motivul e simplu, urmează un an electoral, în care se va învârti o basculantă de bani şi se vor negocia poziţii de influenţă. Consumatorul de media va fi hrănit cu produsul televiziv cel mai ieftin posibil: aşa zisul talk-show. Aşa zis, pentru că trăncănelile respective nu sunt nici discuţii nici spectacol. Pentru spectacol ar fi fost nevoie de idei spumoase, persoane carismatice şi doze mici, nu 24 de ore de emisie simultan pe n canale. Iar pentru ca discuţia să fie reală, interlocutorii ar fi trebuit să se poată asculta, să aibă idei proprii de transmis, curiozitatea de a auzi alte păreri, onestitatea de a recunoaşte adevărul, chiar când asta ar însemna să pleci cu altă opinie decât cea cu care venisei. Ori, e limpede că în aşa zisele talk-show-uri apar doar comis-voiajori, care au de vândut câte ceva, au de plasat mesaje sau se auto-promovează, pentru că n-au găsit căi profesionale de a o face. Atâta timp cât statul va avea influenţă şi drept de veto în economie, politicul va fi o afacere bănoasă, care va altera presa. Iar atâta timp cât puterea de cumpărare a telespectatorilor nu va înregistra un salt semnificativ, vom avea o presă ieftină şi proastă, chiar şi atunci când se fereşte de comercialul explicit. Sunt două condiţii înlănţuite una de alta.

UPDATE: Există o emisiune numită Albă ca zăpada, în care sunt invitați tineri politicieni, unii din partide necunoscute, alții din cele consacrate. Mi se pare cea mai deprimantă emisiune care există în toată presa! Am rezistat în medie câte 3 minute la ultimele trei ediții, pe care le-am prins întâmplător. Atâtea clișee verbale, frânturi de șpan căzute de la mesele trăncănitorilor din televiziunile de știri, superficialitate de șuetă în autobuz, citate obosite, culese din auzite, prostie și tupeu nu vezi în altă parte! Nu exagerez, m-au întristat de fiecare dată, vreau moșulicii înapoi !