Dacă nu aţi avut întâlniri cu birocraţii români va puteţi considera norocoşi. De la politicieni aţi aflat probabil că dăunătorii de dincolo de ghişee vor fi stârpiţi de marea informatizare. Pentru cei familiarizaţi cu programele româneşti de contabilitate, această iluzie e o glumă nesărată.
M-am obişnuit deja de multă vreme că programele oferite de Fisc, Casa de Pensii, Casa de Sănătate, Inspectoratul de Muncă etc sunt dintr-un alt univer decât programele pe care un om normal le foloseşte la calculator. Sunt acele programe care se instalează fără să te întrebe direct pe discul C, într-un folder separat de restul programelor. De obicei nu pot funcţiona fără diverse setări neaşteptate: unul cere ca data calculatorului să fie în format britanic pentru a putea prelua datele, altul cere să schimbi limba tastaturii. La final, după ce ai descifrat felul de gândire al creatorului unui astfel de soft, de obicei datele pot fi salvate doar pe o dischetă, chit că nu mai găseşti calculatoare dotate cu aşa ceva în comerţ la data asta. Favoritul meu era un program de la FNUAS, care schimba cursorul mouseului în ceva multicolor, care atunci când îl plimbai peste anumite căsuţe începea să dea din codiţă ca un şoricel. Inutil să mai spun că asemenea programe costă sute de milioane statul român, se modifică de 5-6 ori pe an (fiecare actualizare e o sursă de venit pentru firmele cu proptele alese de stat) şi în general sunt mai primitive decât jocurile cu Pacman din generaţia MS-DOS.
Un adevărat campion al costurilor de achiziţie e softul folosit de Casa Naţională de Sănătate, produs cu ajutorul unor giganţi ai lumii informatice gen Hewlett Packard sau Oracle şi care a crăpat de curând. Ca urmare, angajatorii s-au bulucit la cozi în ger, timp de 5-6 ore pentru a putea depune nişte hărtii în care anunţau că vor să dea bani statului. Statul, drăguţ, le-a deschis uşa celor degeraţi de afară şi i-a anunţat că pot depune online respectivele declaraţii, dacă se înregistrează offline şi primesc de la coadă o hârtie cu parola.
Ajuns acasă, contribuabilul poate găsi (mai mult din noroc, pentru că instrucţiuni nu sunt) o extensie a programului informatic cumpărat de la ditamai HP-ul. Programul DBF-2-EMAIL propriu zis are un singur rol, uimitor ca nivel tehnologic: trimite un email !!
Nu, nu produce el fişierele, fişierele sunt produse cu alt program (pentru care eventual cumperi licenţa de utilizare). El doar trimite mailul cu acele fişiere ataşate.
Pentru a reuşi să trimită mailul, contribuabilul are la dispoziţie un manual de utilizare de 35 (!) de pagini, care din fericire are şi poze.
Deşi mă pricep să depanez calculatoare şi am învăţat şi o brumă de programare php, de două zile n-am reuşit să fac respectivul program să trimită emailul către Casa de Sănătate.
Inutil să spun că la formularul de contact sau la forumul de pe site nu răspunde nimeni.
Statul are dreptul să îţi ştie adresa de mail, contribuabilule!
Modalitatea de funcţionare a programului CNAS pare ruptă din bancurile cu hackerul albanez, creatorul virusului care te pune să îţi ştergi din fişiere şi să-l trimiţi la alţi utilizatori. Programul îţi cere să configurezi serverul de mail pentru diverşi furnizori (Yahoo, Gmail, Hotmal) şi chiar să îţi oferi parola mailului, încât programul să poată trimite mailul respectiv. E absolut firesc ca atunci când vrei să îi scrii ceva statului, statul să primească şi parola mailului expeditorului, altfel cum să ştie că eşti o persoană de bună credinţă!?
La una dintre încercări, antivirusul a detectat o asemenea operaţiune ca fiind tipică unui virus, dar l-am dezactivat, de dragul statului. Tot degeaba. Mailul nu se trimite şi pace, prin urmare nu pot primi mail de confirmare, care să spună că sunt contribuabil cinstit şi pot fi amendat.
Update: Am reuşit să trimit fişierele folosind o adresă de Gmail, în locul celei de Yahoo cu care mă înregistrasem la CNAS. Se pare că setările pentru Yahoo nu sunt bune.