Enervantele e-mail-uri, care ne vând Viagra, ochelari de soare și servicii financiare de îmbogățire rapidă, au o etimologie surprinzătoare. Ea include război, mâncare și umorul englezesc, pe care nu-l înțelege nimeni.
În timpul celui de-al doilea război mondial, o soluție la problema logistică a hranei soldaților a fost găsită în conservele cu carne. Acestea răspundeau mai multor cerințe pe care hrana de front le ridică: erau suficient de hrănitoare într-un volum mic, ieftine de produs, nu se alterau, puteau fi parașutate în siguranță ca provizii fără să se spargă sau să fie mâncate de jivinele pădurii, nu necesitau preparare. Prin introducerea cheiței în capac, nu era nevoie nici de ustensile pentru desfacere.
De voie, de nevoie, carnea la conservă (amestecată și cu ceva înlocuitori) a intrat pe scară mare în dieta soldatului american și a aliaților. Iar Spam era numele cel mai popular inscripționat pe conservă. Se mai găsește și astăzi în magazine. Românii au luat contact cu așa ceva în blocul sovietic prin varianta poloneză, distractiv intitulată „Turistichkaya konserva”.
După război, austeritatea s-a menținut un deceniu, două, mai ales în Europa, care își reconstruia orașele bombardate și mai plătea din datorii. Chiar și între englezi era sărăcie lucie – teoretic câștigaseră războiul, dar practic pierduseră imperiul. Situație, care avea să se prelungească până prin anii 70, când economia decola prin măsurile lui Margaret Thatcher.
Așa se face că buclucașele conserve de carne procesată ajunseseră pe masa de zi cu zi a englezului, în tot mai variate forme, crudă sau prăjită. Deja nu mai erau o nostalgie a soldaților rezerviști, ci un simbol al sărăciei, de care oamenii făceau haz de necaz. Cam cum existau și la noi sloganuri publicitare la conservele de pește, pe timpul comunismului, cu „nicio masă fără pește”. Spamul era pentru englez ce era salamul cu soia pentru român sub Ceaușescu.
Așa a ajuns această glumă într-unul din sketchurile Monthy Python – legendarul grup de umor englezesc – un fel de Divertis al lor, mai creativ. Într-un asemenea clip, clienților unui restaurant li se prezintă meniul, care are doar Spam în toate variantele posibili – friptură, cu garnitură, prăjit cu ouă. Ba mai e strecurat și în conversație la fiecare propoziție. Pentru englezi, cu gustul lor pentru absurd și totala lipsă de gust în materie de mâncare, gluma a intrat cumva în folclor.
Așa se face că la scurt timp, când ideea de marketing și-a făcut apariția, și firmele au început să inunde cutiile poștale cu pliante publicitare, oamenii și-au amintit de nesuferitul produs băgat pe gât când nu te-aștepți. Trebuie precizat că englezii mai au o ciudățenie, un fel de tradiție veche la care țin, anume că fanta pentru scrisori e tăiată chiar în ușa de la intrare. Ceea ce face ca scrisorile să aterizeze pe podea în casă, în loc să rămână undeva într-o cutie afară. De unde caracterul cu atât mai enervant al „junk mail” pentru ei.
Mult mai târziu, când a apărut internetul și e-mailul, cuvântul era deja inventat, cu toată povestea lui. Dacă inventam noi internetul, poate spamul s-ar fi numit salam cu soia sau nechezol, cine știe.