Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
„A conspira” înseamnă a colabora în secret pentru a atinge un țel. Obiectivul poate fi (considerat de conspiratori ca) nobil, pozitiv sau benefic măcar pentru ei, dacă nu și pentru alții. Întrucât conspiratorii discută, plănuiesc și acționează din umbră, verbul mai are și conotația negativă de a pune la cale ceva ilegal sau imoral. (Spre deosebire de dicționarele englezești, DEx-ul românesc e mai sărac în definirea acestui cuvânt. Dă pentru „conspirație” sinonime ca: uneltire, complot, conjurație. Și o definește ca „uneltire împotriva (conducătorilor) statului sau a ordinii publice”.)
Evident, o teorie e o ipoteză explicativă. Așa funcționează orice activitate din sfera cunoașterii: știința, filosofia, investigația, istoriografia, psihologia, economia… Toate folosesc teorii – pe care le propun, le formulează și încearcă să vadă dacă se verifică prin datele existente.
Am făcut această precizare introductivă pentru că în ultima vreme sintagma „teoria conspirației” a început să fie folosită cu sensul de aberație, lucru neserios, idee năstrușnică și paranoică, ipoteză ridicolă sau neadevăr. Sintagma e folosită ca o insultă, ca un verdict de neadevăr la pachet cu „fake news”. Această accepțiune contrazice sensul celor două cuvinte, care o compun. Pentru vorbitorul neglijent, „conspirație” rimează cu „aberație” – dar nu înseamnă că sunt una și aceeași.
De remarcat că acest sens denigrator al expresiei a apărut după succesul rețelelor sociale, a blogurilor și canalelor de YouTube, care au adus o democratizare a capacității de a răspândi idei. De la un cvasi-monopol al unor mari corporații, televiziuni și ziare naționale, la posibilitatea dată oricui de a vorbi și scrie cu costuri modice. Monoliții au pierdut pentru scurtă vreme caracteristica de gardieni ai informației, care s-a putut scurge necontrolat direct de la jurnalist sau amator către public, fără intermedierea unei instituții. Doar cu ajutorul tehnologiei.
Dinozaurii presei au simțit că pierd această putere și au ripostat cerând cenzurarea emițătorilor, filtrarea informației de anumite minți. În arsenalul acestei cenzuri se înscrie și discreditarea emițătorilor independenți prin sintagme precum „teoria conspirației”. Nu ar fi fost nevoie de asemenea etichete „infamante” dacă teoriile în sine nu s-ar fi dovedit populare, deci credibile după discernământul multor oameni. Dacă informația nu ar fi fost interesantă și credibilă, deci demnă de a fi investigată. Faptul că unele teorii nu se verifică, sunt infirmate în timp sau sunt abandonate, nu ar trebui să respingă toate teoriile. (Nu așa funcționează știința.) Dimpotrivă, avem chiar momente când înșiși participanții într-o conspirație fac mărturisiri, care confirmă unele ipoteze.
Invitat la un interviu cu Joe Rogan, patronul Facebook a mărturisit cum a acționat firma sa în ultima campanie electorală prezidențială din America. Zuckerberg. Ce spune, îl incriminează nu numai pe el, dar și FBI – serviciu secret și de investigații, implicat recent într-o percheziție la domiciliul lui Donald Trump – candidat în acea cursă.
Zuckerberg susține că în perioada campaniei electorale a fost vizitat de reprezentanți ai FBI. Care i-au vorbit despre iminența apariției unui scandal de presă, în care era implicat Hunter Biden, fiul unuia dintre candidați. Băiatul lui Joe Biden era consumator de droguri (lucru povestit chiar de tatăl lui) și fusese angajat la o firmă ucraineană de energie – în care avea mare influență și oligarhul Igor Kholomoiski – patronul televiziunii unde s-a lansat Volodimir Zelenski.
În condiții misterioase, unele filmări și e-mailuri dintr-un laptop al lui Hunter Biden ajunseseră în posesia altor persoane și de acolo în spațiul public. Unii susțin că asta se întâmplase cu ajutorul unor hackeri sau servicii de spionaj rusești, alții că fusese dus și uitat la reparat chiar de Biden. În laptop apar filmări de la petreceri cu prostituate și minore în care Biden consumă droguri și discuții care probează că încasa bani din trafic de influență, folosindu-se de numele tatălui său. Apărătorii lui Biden susțin că aceste acuze sunt neadevărate.
Așadar, cu puțin timp înaintea alegerilor, reprezentanții FBI vin la Facebook și anunță că urmează să apară acest scandal și că e mâna rușilor. Și propriu-zis cer firmei să blocheze scandalul, pentru a nu-i pricinui o pagubă electorală lui Biden. Ceea ce echivalează cu intervenția în alegeri împotriva lui Trump și în favoarea actualului președinte.
Din confesiunea lui Zuckerberg se deduce că au făcut același lucru și la Twitter – rețea foarte influentă în politica din SUA. Pentru că ne spune că Twitter a luat decizia să blocheze total link-urile către dezvăluirile extrase din laptopul lui Hunter Biden. Iar Facebook a ales să blocheze acel scandal cu altă metodă, prin manipularea algoritmilor de popularitate a știrii. Auto-acuza se coroborează și cu faptul de notorietate că atât Twitter cât și Facebook au șters contul lui Donald Trump (și a nenumărați susținători) în campania electorală de care e vorba. Deci avem încă o dovadă de netăgăduit a implicării părtinitoare, împotriva președintelui în funcție la acea dată.
Manipularea algoritmilor funcționează în felul următor: Fiecare utilizator și fiecare postare are un scor de popularitate. Care, teoretic, e dat de succesul său anterior – câte aprecieri, răspândiri și comentarii a primit. (Un fel de echivalent al audienței.) O vedetă va avea un scor mult mai mare decât un om obișnuit, pentru că pur și simplu are mii de urmăritori și admiratori.
Postările sunt clasificate și ele, după aria de interes și succesul pe care îl generează. Poate fi un text foarte bine scris, care se răspândește prin puterea cuvintelor. Poate fi o știre importantă, răspândită prin gradul mare de surpriză și de interes. Poate fi un clip amuzant, o poză cu o femeie frumoasă sau o opinie într-o controversă la ordinea zilei. Aceste varii motive pot face ca o postare să devină „virală” – să se răspândească mai rapid și mai mult decât altele, care abia iau câteva aprecieri.
În principiu, mecanismul pieței ar trebui să guverneze acest proces – cererea și oferta. Adică rețeaua îți dă ce vrei să vezi, ce ți-a mai plăcut anterior, ca să te țină captiv cât mai mult timp și să vezi cât mai multe reclame la ei pe site. E un cerc vicios al capitalismului, dar acceptat ca un criteriu onest. Vor oamenii manele și știri cu asistente TV? Asta le dăm! Iar inteligența artificială, care „piaptănă” conținutul în timp real, pentru a-l clasifica și evalua, ar trebui să lucreze imparțial. Ca statuia Justiției, legată la ochi.
Aceasta e falsa promisiune a tehnocrației: inteligența arficială va împărți mai echitabil resursele, va spune cine cât să consume. Fără să ni se spună cine va programa inteligența artificială.
Noi știam demult, iar Zuckerberg ne confirmă acum, că algoritmii de inteligență artificială sunt manipulația ideologic. E vorba de fenomenul „shadow banning”, prin care o pagină populară e „pusă în umbră” automat, e distribuită la mai puțini cititori decât ar merita organic, prin interesul pe care îl generează. Trăiesc acest fenomen de ani de zile pe pagina Reacțiunea, mai ales în ultimii ani de pandemie. Propriu-zis, nu ești total cenzurat, ești lăsat să vorbești, dar într-o bulă foarte restrânsă, care te împiedică să te dezvolți. (În pandemie îmi spuneau unii cititori că trebuiau să caute numele paginii, ca să ajungă la postări, deși interacționau zilnic cu pagina.)
Uneori, algoritmii mai scapă (nu prind ironiile sau sensul unor postări) și de la o audiență de circa 2.000 per postare, s-a întâmplat să sară imprevizibil la 20.000. În timp ce alte postări sunt limpede suprimate, fiind arătate doar la câteva sute de persoane. (Vezi aceste informații ca administrator, în plus peste numărul de like-uri.)
În interviul de la Joe Rogan, Mark Zuckerberg povestește că au folosit această metodă algoritmică pentru a stinge scandalul laptopului lui Hunter Biden în pragul alegerilor. Deci o știre de interes public a fost cenzurată prin limitarea răspândirii, pentru a nu deveni virală. (Propriu-zis, știrea apare doar în bula celor mai înverșunați fani ai lui Trump, care oricum nu și-ar fi schimbat opinia. Dar nu mai e răspândită și la „neutri”, la nehotărâți, la utilizatorii apolitici în restul anului – exact cei pentru care ar fi contat în luarea unei decizii de vot, poate. Astfel, știrea rămâne captivă într-o bulă și e apoi declarată cu nerușinare ca „falsă” ori „teorie a conspirației” de cealaltă tabără.)
Mai putem deduce un aspect: în acele zile, ceva tot era distribuit. (Utilizatorii văd un conținut, indiferent că e relevant sau nu.) Deci ca să micșoreze un subiect, algoritmii trebuie necesar să „umfle” artificial alt subiect. Puneți-vă această problemă când vedeți subiecte irelevante gonflate de presă. Ce lipsește în locul lor de pe ecrane?
Mark Zuckerberg susține că firma lui nu decide ce e adevărat și ce e fals. Folosesc „verificatoarele de conținut” – acele site-uri deținute de ONG-uri ultra-partizane, consacrate ca mincinoși notorii. După afirmațiile lui, au blocat circa o săptămână scandalul laptopului în rețea, pentru a vedea dacă e adevărat sau fals. (Lucru pe care nu îl fac pentru alte acuze aduse politicienilor!) După acea săptămână recunoaște că „nimeni nu a putut spune dacă e adevărat sau fals”. Deci nici măcar „verificatoarele” nu au putut infirma știrea. Dar răul, intervenția în alegeri, era deja făcut.
Trebuie subliniat că Zuckerberg nu se auto-denunță doar pe el. Ci implică o instituție a statului american, faimosul FBI, în trucare alegerilor. Instituția e una de anchetă, care se poate implica și în alte moduri necinstite, cum ar fi plantarea de probe sau instrumentarea de dosare. Susținătorii lui Trump pot bănui acum cu îndreptățire că dosare precum 6 ianuarie (Capitoliu) sau percheziția de la Mar a Lago sunt tot parte din intervenția statului paralel în alegeri.
Situația seamănă izbitor cu folosirea DNA în alegerile din România. Conținutul de pe laptop seamănă cu stenogramele livrate „pe surse” ziariștilor acoperiți. Când loveau în cine trebuie, erau considerate legitime și parte din necesara luptă anti-corupție. Când sunt defavorabile, le atribuim serviciilor secrete ostile. Ne amintim dosarele deschise unor politicieni, chiar arestarea lui Liviu Dragnea, și clasarea sau mușamalizarea condamnărilor împotriva familiei Iohannis. O dublă măsură similară cu modelul american.
Argumentul invocat de Zuckerberg ar fi implicarea Rusiei. Dar există atâția politicieni sponsorizați de saudiți și de influentul lobby israelian AIPAC, a căror loialitate nu e pusă la îndoială în discuția publică din SUA. Dintr-un motiv inexplicabil, doar teoriile conspirației care îl vizează pe Putin sunt acceptate ca demne de luat în serios.
După cum subliniază acest material al lui Tucker Carlson de la Fox News, FBI avea laptopul lui Hunter Biden din 2019. Deci știau că știrea din New York Post nu era falsă, pentru că aveau demult acces la conținutul de care se vorbea. Prin urmare, agenții au intervenit în alegeri știind foarte bine că apără o infracțiune și blochează o dezvăluire adevărată, doar din dorința de a manipula rezutatul alegerilor.
Victor Grigore
