In puscarie, Vantu isi turna colegii de celula, iar securistii erau foarte multumiti de el

Dupa prabusirea FNI, cu toata presa dezlantuita impotriva lui, Sorin Ovidiu Vantu aparea pentru prima data in fata publicului roman. In interviul acordat lui Marius Tuca atunci, cu un tupeu uimitor, Vantu spunea ca nu a avut niciun fel de probleme cu politia, de la care a primit “doar amenzi de circulatie”. Tot in acel interviu, Vantu soca asistenta (care intelegea ce se petrece) : cerea sa fie lasat in pace, amenintand ca va face dezvaluiri peste o saptamana. Era pentru prima data in istorie cand un personaj santaja in direct si la ora de varf puterea politica si judecatoreasca. Mesajul a ajuns cu bine la cei de la putere (eram in plina dictatura personala a lui Adrian Nastase), dosarele lui Vantu s-au stins si peste o saptamana, acesta a povestit doar lucruri care ii incriminau pe cei aflati in opozitie la acea data.

Felul in care un fost detinut de drept comun ajunge sa exercite o asemenea putere este socant si ingrijorator. Personaje talentate, dar de proasta conditie morala, au migalit ani la rand la un mit al lui Sorin Ovidiu Vantu, un manipulator abil, care jongleaza cu servicii secrete si politicieni la o scara geopolitica. Presedintele Emil Constantinescu dezvaluia chiar ca in 1999, cand NATO a avut nevoie de dreptul de survol pentru a bombarda tara lui Milosevici, “s-a apelat” inclusiv la SOV, pentru a convinge parlamentarii arondati lui sa voteze in acest sens. La acea data, parintele FNI avea deci deja suficienti politicieni pe statul de plata pentru a inclina un vot in Parlament!
Dupa stiinta mea, exista un singur om care a descris cu exactitate tipologia personajului Sorin Ovidiu Vantu. E vorba de Dragos Paul Aligica, autorul unui articol, care il descria pe SOV drept un con artist:

“[…]un sarlatan, un escroc special ce speculeaza increderea si naivitatea celor din jur cu calcul si premeditare studiate. Omul ce se poate prezenta victimelor ca orice – investitor, bancher, conte, aviator, peste, inventator, filantrop etc. – ce isi joaca rolul cu maiestrie, obtinand astfel influenta si foloase materiale.”

un “confidence-artist”:

“legendele care circula pe seama patronului Realitatii sunt atat de tipice schemelor standard ale “con-artistry” ca simti o dezamagire la atata lipsa de fantezie din partea sa si la atata naivitate din partea victimelor sale. Oricum, este clar ca avem de a face cu o figura tipica. Nu foarte inventiv sau inteligent. Dar cum un “con-artist” poate juca orice rol, intr-o lume atat de lipsita de sofisticare sociala cum e cea a tranzitei romanesti, omul joaca convingator rolul de “inteligenta malefica” si prinde la elitele educate.”

Din naivitate sau lacomie, sub vraja acestui personaj au cazut de-a lungul timpului o sumedenie de lideri de opinie, de la Bogdan Teodorescu, la Emil Hurezeanu, de la Ion Cristoiu (care era sa ajunga la puscarie pe post de fazan, ca Ioana Maria Vlas, dupa teapa cu editura), la Cornel Nistorescu si managerii mai noi, din generatia lui Doru Buscu. Pentru toti, povestile despre puterea oculta a talentatului domn Vantu au functionat ca un somnifer pentru constiinte sau ca o confirmare a unei puteri cvasi-absolute in vecinatatea careia erau chemati sa se afle.
Dan Tapalaga, de la Hotnews, si Catalin Prisacariu, de la Kamikaze, vin cu o investigatie jurnalistia foarte bine documentata, din care rezulta portretul unui Sorin Ovidiu Vantu diferit de imaginea proiectata cu atata grija. Facem astfel cunostinta cu detinutul de drept comun Vantu, care se pune bine cu gardienii prin cate o turnatorie.
Detinutul Vantu, de la camera 8
In 1982, cand Vantu era contabil la o tutungerie din Roman a avut un mic necaz. Nu, nu coordonase vreo operatiune cu agenti CIA si KGB, dar ii lipsisera oarece bani din gestiune si militienii se prinsesera de asta. Asa ca SOV si-a petrecut trei ani din viata, intre 1982 si 1985, la inchisoare. La un an dupa ce a ajuns la puscarie, Vantu a devenit un cadru de nadejde al organelor de securitate, carora le-a trimis numeroase note informative cu numele de cod “Nush”. (Nu ma pot abtine sa nu remarc ca la alegerea numelui conspirativ Dan Voiculescu a fost mult mai inventiv: Felix suna ceva mai respectabil decat stupidul Nus.)
Nu e clar daca Vantu pusese pe picioare un trust de presa si dupa gratii, sau daca ii distra cu piese de teatru, dar ceva inclinatii avea de pe atunci:

[..] “detinutul Vantu Sorin de la camera 8 este un detinut care se preocupa in permanenta de ridicarea nivelului de cultura generala”. Uneori “este arogant” si “se cam lauda”.

iar calitatile sale nu se opresc aici, facandu-l remarcat si de securisti:

“a dovedit atasament fata de organul de contrainformatii, a pastrat secretul colaborarii, nu este deconspirat” […] “a respectat instructajul si linia de conduita stabilita pentru fiecare caz in care a fost dirijat, s-a preocupat de realizarea sarcinilor si a manifestat curaj si initiativa in determinarea elementelor respective sa vina cu amanunte de natura a clarifica suspiciunile si a se obtine noi date si informatii

cartoforul Vantu trisa la carti
Dupa eliberarea din penitenciar, aventurile lui SOV continua, devenind de asta data ceva mai ludice, dupa descrierea ofiterilor care se mandreau cu reteaua pe care si-o dezvolta omul lor:

“[…] “este pasionat de jocul de carti – recunoscut ca mare trisor la poker – are in anturaj persoane incepand de la preoti, ingineri, profesori si terminand cu bisnitarii de rand”

Dar, tocmai din cauza anturajului foarte pestrit, cu bisnitari si oameni fara ocupatie, Securitatea hotaraste sa se descotoroseasca temporar de el. Pentru ca, se stie, din serviciile secrete, chiar si un simplu turnator nu iese decat cu picioarele inainte. Mai mult, raporturile dintre Securitate si Vantu au ajuns sa se cam inverseze. Seful SRI, Radu Timofte (suspectat de relatii cu KGB), s-a plimbat mandru multa vreme cu un jeep daruit de Vantu, care avea chiar numar de inmatriculare cu initialele SOV.
Gelsor, fondul de investitii al lui SOV, era mai mult o unitate operativa decat o societate comerciala. Potrivit afirmatiilor lui Costin Georgescu:

[..] “grupul GELSOR, care cuprinde 27 de firme, lucreaza in propor?ie de 90% cu ofiteri ai fostei Securitati sau ai actualului SRI. Imperiul GELSOR s-a constituit dintr-un SRL, numit Societatea Generala de Investitii, condusa de colonelul Rudareanu.”

(citat de Europa libera)
Aceeasi structura de conducere, intesata de colonei de securitate s-a regasit si in cazul FNI. Directorul filialei Iasi era chiar fostul sef al Securitatii Roman, la care turna Vantu cand avea 28 de ani.
UPDATE
Realitatea TV raspunde “pe surse”
Mai tineti minte site-ul VoxPublica? Locul acela in care se intalnesc lingai de trust cu zmei rebeli, care stiu ca Vantu n-a pus in viata lui mana pe un calculator, deci nu le citeste compunerile? Acel site pe care se taie firul in patru si se dezbat pana si stiri despre chiloti pentru o farama de trafic in plus? Ei bine, e o tacere asurzitoare in privinta subiectului.
Stirea privind trecutul de turnator al lui Vantu nu a razbatut nici pe Realitatea TV nici pe site-ul televiziunii. Dupa o zi de tacere jenanta, televiziunea lui Hurezeanu a iesit buimaca la atac cu o replica aiuritoare, nici mai mult nici mai putin decat “pe surse”. Nu ni se spune daca “sursele” din interiorul CNSAS au forma unui poet volubil si cu strungareata, dar la cat de bine orientat financiar il stim pe Mircea Dinescu, nu e exclus sa ii sustina versiunea celui care il plateste de atatia ani.
UPDATE 2
Dupa un interval si mai mare de timp, subiectul razbate si pe Realitatea TV, dar exclusiv din punctul de vedere al lui Sorin Ovidiu Vantu, care neaga trecutul de turnator si se victimizeaza. Altfel spus, pentru un telespectator care s-a informat exclusiv de la postul Realitatea n-a existat o stire despre turnatoria lui Vantu si un drept la replica la o stire care n-a existat!
Si mai amuzant e ca, prins la stramtoare, Vantu uita sa mai nege si ca si-a petrecut cativa ani in puscarie, ci doar partea cu turnatul la Securitate. Incet, incet isi mai aduce el aminte detalii.