Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Papusica Barbie a stirilor si talk-show-urilor anteniste e buna la toate. Si nu va ganditi la cine stie ce golanii, pe langa ocupatiile deja pomenite, e poeta, conduce o ambitioasa revista economica si cand nu gaseste cele mai bune rime scrie si proza pe care o vinde pe post de editorial. Ultima ei perla de acest tip se intituleaza Oda lui Patapievici la Vacaroiu si dezvaluie chiar ambitii in crestere. Nu va obositi sa cititi platitudinile insirate de zana stirilor pentru a gasi ceva care sa semene a bruma de motivatie pentru un titlu pe care nu ma indoiesc ca Patapievici l-ar considera insultator. Asa ceva nu exista.
Prin campaniile electorale, PSD-ul avea obiceiul sa finanteze proiectele individuale ale unui Horia Alexandrescu, Octavian Andronic sau Florin Marin. Scopul acelor gazete efemere nu era de a convinge pe cineva. Pentru asta ele ar fi trebuit sa fie cumparate si citite, ori nu era cazul. Unica lor ratiune de a exista era ca seara la revista presei un angajat sa citeasca raspicat un titlu de editorial care sa semene nu a opinie, ci a stire. Acesta e si procedeul dupa care e scrisa compunerea doamnei Firea, care e fabulatie pura. Mai ceva decat stirea data de Jurnalul National pe prima pagina acum ceva vreme in care Basescu ii dadea casa ca primar Elenei Basescu. (Aveam sa aflam a doua zi, in urma unei istovitoare investigatii jurnalistice, ca intre purtatoarea acestui nume si fiica presedintelui e doar o coincidenta de nume. Dar ce mai conta, stirea fusese oricum dezbatuta pe larg o seara intreaga in vreo doua emisiuni de televiziune).
Ce uimeste la aceasta iesire (in decor) a Vrancioaiei e lipsa totala de masura si lipsa de ezitare cu care aseaza rahat pe ventilator. Nu discut aici despre evolutia lui H R Patapievici, ale carui pareri despre Traian Basescu nici macar nu le impartasesc si nici despre pseudo-scandalul ICR in care a fost implicat. Doamna Firea are aceeasi libertate de a nu fi de acord cu respectivele opinii, problema e ca, pentru a le combate, apeleaza pur si simplu la tehnici de discreditare si la o mistificare nerusinata. Exista o uriasa diferenta intre “liderii de opinie” arondati trustului Intact si “inamicii” lor: in timp ce Nastase isi consolida un regim asimilabil unei dictaturi mediatice, angajatii lui Voiculescu au functionat tot ca un aparat de propaganda, in timp ce pozitia unora (extrem de putini) ca HR Patapievici a fost critica si curajoasa, cu riscurile si dezavantajele de rigoare. Ce face dna Firea e mai mult decat sa se traga de bretele cu persoane care o coplesesc din punct de vedere intelectual, domnia sa ar acredita ideea ca nu e nicio diferenta intre slujbasii lui Felix si sustinatorii oricarei alte idei. Poate pe cardul doamnei Firea trecerea dintre mandate a fost una (scuzati!) nesimtita, dar pentru un Traian Ungureanu, de pilda, dat afara de la BBC-ul romanesc pentru criticile la adresa puterii pesediste, puteti fi siguri ca schimbarea a venit ca o gura de aer proaspat.
E adevarat ca la nivel informal, HRP a inceput sa fie subiect de ironii. Copilul teribil al GDS-ului nu mai e “cool” si invidiile adunate de unii in niste ani au acum unda verde pentru a iesi la lumina si a-si lua revansa. Dar chiar sa-i reprosezi ca isi formuleaza opiniile dupa castigurile unei functii mi se pare excesiv si nedrept. La urma urmei – daca nu ii pretindem cumva sa dispara in munti sau sa lucreze la saiba in uzina – unde ar trebui sa lucreze un om cu pregatirea lui Patapievici, din moment ce am ajuns sa ii reprosam si acceptarea postului de conducere intr-un institut cultural?
Victor Grigore
