evadare.ro

Chiar avem nevoie de libertatea presei?

Deja îmi pun această întrebare neironic. Eu unul am nevoie nu doar să mă pot exprima. La urma urmei, pot să și tac. Am nevoie și de sentimentul că alții se pot exprima – pe teme de care mie nu-mi pasă, sau pe teme importante. E un sentiment plăcut în sine să știi că „ai voie”, că e cumva altfel decât era înainte ca elicopterul să îl ridice pe Ceaușescu de pe sediul Comitetului Central.

Mă bucură chiar și ideea că se pot spune lucruri ridicole, fără noimă, că putem râde de alții care se fac de râs folosindu-și dreptul de a spune chestii. De dragul acestei bucurii sunt dispus să trăiesc cu gândul că există oameni pe fața pământului, care nu sunt de acord cu mine. (ce oroare!) Care au chiar păreri idioate și enervante de-a dreptul.

Dar cei care gândesc așa cred că suntem doar o minoritate neglijabilă. Dacă s-ar face un sondaj, sigur, ar fi o susținere masivă pentru sloganuri ca „libertatea de exprimare”. Dar dacă s-ar plebiscita închiderea unor televiziuni, n-am rămâne decât cu cele de sport, gătit și din viața animalelor, pentru că fiecare tabără de simpatizanți politici ar vota închiderea „dușmanilor”. Și pe cele de muzică le-ar elimina tot la fel.

E suficient să vezi cum reacționează oameni anonimi la anunțuri despre suspendări de licențe de către CNA, închideri de site-uri de către Grupul Strategilor Anonimi. Sunt oameni tineri, presupun, nu sunt babe ofensate că au auzit cuvinte porcoase într-o filmare și spun că așa ceva nu era pe vremea lor. Sunt sigur că ei se consideră „deschiși la minte”. Nucleul „progresist”, „pro-occidental” aplaudă măsuri de cenzură de tip putinist sau chinezesc, măsuri pe care le acuză la alții.

Azi a fost blocat accesul populației la site-ul de investigații Justițiarul. Nu e un site anonim, e realizat de ziaristul sibian Marius Albin Marinescu, criticul de cursă lungă al lui Klaus Iohannis. Scrie de el de pe vremea când era primar la Sibiu. Și uite că Plăvanul e răzbunător. Sau poate niște securiști zeloși au avut inițiativa să îi facă o plăcere. Sau alte grupuri de presiune, pe care le-a supărat, de-a lungul timpului, cu investigațiile lui, acest ziarist curajos. Acum era momentul. Dacă tot a fost amendată peste 1% din populația României în decurs de o lună, pentru mers pe stradă fără hârtie la mână, dacă tot am fost dresați să ne tragem singuri zăvorul celulei, pe interior, la ora 22 în fiecare seară – cine ar mai observa o publicație, care dispare?

Pretextul e coronavirus, că ar fi răspândit știri false despre virus. Nu poate nimeni să verifice, dacă știrile respectivului ziarist erau false, că nu mai sunt disponibile online. Poate erau, poate nu erau. Nu e clar nici care e acuza: induceau panică sau o stare de relaxare? Că am impresia că poți s-o pățești pentru ambele „abateri”. Și dacă sperii „excesiv” și dacă „liniștești excesiv”. Se consideră că pui siguranța comunității în pericol. Cumva trebuie să fii exact pe linia oficială, dictată și analizată de acel comitet de comunicatori anonimi.

Să zicem că articolele alea conțineau informații chiar periculoase pentru om. Nu ni s-a adus vreo dovadă în acest sens, trebuie să îi credem pe cuvânt pe cenzori. Și nici cenzuratul nu se poate apăra în vreun fel, nu are cui face contestație. Cui? Comitetului de necunoscuți vigilenți?

Dar să zicem că erau lucruri periculoase. Gen: dacă faci injecție cu Domestos, s-ar putea să omori virusul. Nu, nu e un exemplu bun, că Donald Trump deja a spus ceva de genul ăsta și e președintele Americii. Se înțelege că mă plătește Putin să stric încrederea în Parteneriatul Strategic. Altfel: să zicem că a panicat populația inutil, spunând că bătrânii ar putea fi duși din casele lor în hoteluri rechiziționate. Nu, nici ăsta nu-i un exemplu bun, pentru că deja a zis-o consilierul Guvernului în materie de lupta cu epidemia. După știința mea și Trump și Streinu Cercel umblă liberi pe stradă, nu i-a arestat nimeni că au spus câte o prostie. Sper sincer să nu aflăm că vreun copil și-a injectat înălbitor, că a auzit prostia aia la televizor. Dar accesul la CNN și Pro TV n-a fost tăiat pentru că a spus cineva prostii pe post preț de câteva secunde. Știți de ce? Pentru că în restul timpului poate nu se spun prostii și oamenii află lucruri, râd de prostii, învață să le recunoască și devin mai deștepți.

Pentru un articol, care poate era greșit, prost scris, insuficient probat, a fost șters un întreg site, scris în ani de zile. O publicație electronică. Au dispărut în neant mii de pagini de investigații, articole despre casele lui Iohannis, afaceri ale unor securiști, tunuri financiare. E echivalentul modern al arderii unor cărți. Doar cine a creat ceva vreodată înțelege sentimentul. Restul, pot să hăhăie mai departe.

Am remarcat o singură publicație, care a consemnat interzicerea publicației Justițiarul, ca pe un fapt grav și alarmant pentru starea democrației noastre. Anume, Activenews. Și o relatare ușor îngrijorată în publicația locală Turnul Sfatului. În rest, relatările au fost neutre, spre aprobatoare. S-a reprodus mașinal comunicatul oficial, ca în Scânteia. Iar comentariile din subsolul publicațiilor „de dreapta”, pline de satisfacție și aplauze pentru autorități. Evident, și încurajări pentru noi măsuri și stârpiri de posturi de televiziune. Deocamdată nu a protestat niciun ONG și nicio organizație a breslei (poate mai târziu).

Trăim totuși în țara în care, după închiderea OTV, Dan Diaconescu spune că i s-a interzis să mai practice un număr de ani profesia. N-am văzut sentința, care mi se pare halucinantă, dacă așa sună, dar cert e că pitorescul personaj nu a mai apărut nicăieri pe post. Sigur, e facil să râzi de OTV, să remarci șmenurile pe care le făcea respectivul în vremurile de glorie. Dar discuția nu e dacă ne plăcea ce producea el, dacă era cinstit mereu sau rareori, ideea e că zona aceea de informație a fost suprimată. Stilul a fost copiat, circul și ridicolul sunt acum pe mai multe canale, dar sentimentul că se pot spune lucuri total imprevizibile, greu de rostit în alte părți, a dispărut. Avem, desigur, alternative perfect civilizate, și cu ștaif ca Digi, dar înregimentate la modul ostășesc.

Unii sunt foarte mulțumiți cu asta. Au o satisfacție că dispare o voce „mai ciudată”. Mie nici suprimările acelor site-uri de care n-am auzit în viața mea, cu nume ciudate, nu mi-au stârnit bucurie. Nu cred că aș fi ajuns vreodată în viață să mă intersectez cu ele. Pe cine puteau influența niște pagini cvasi-anonime!?

La urma urmei, poate e mai bine să avem un Minister al Adevărului, care să dea adeverință de informație corectă. Dacă tot umblăm pe stradă dându-ne singuri autorizație să cumpărăm pâine, de ce nu s-ar inventa și adeverințele de vorbit? Ai idee câți oameni sunt iritați de alți oameni, care vorbesc vrute și nevrute în autobuz!? Lucruri neverificate, potențial false, care induc o stare de îngrijorare. Câți oameni abordează vecinii în scara blocului și în lift, spunându-le chestii? Presupun că destul de mulți. Aș zice că în autobuzele alea sunt mai mulți ascultători, decât avea siteul „bpnews” cititori. Să fim vigilenți! Să luăm măsuri și împotriva celor care vorbesc „aiurea-n tramvai” (la propriu). Călătorii să prezinte controlorului și adeverința că sunt vorbitori de lucruri serioase, odată cu biletul. Sunt sigur că mulți ar aplauda inițiativa în comentarii, dacă s-ar anunța măsura în viitoarea ordonanță militară.

Oricum, o să purtăm mască pe față de acum înainte. Deci cine vorbește a încălcat legea, că și-a dat masca jos.

evadare.ro
April 24th, 2020
Mai multe despre: Media
Economie

Jaful mileniului
Pandemia e diversiunea, nu cauza crizei

Bogații, mai îndatorați decât săracii
Ep. 1: Criza datoriilor suverane și o răsturnare, care nedumerește

Națiunile și băncile lor
Ep. 2: Economia speculativă, transferul de suveranitate și prăbușirea ei înaintea pandemiei

Trei forme de capitalism
Ep. 3: De la Roma la Wall Street, capitalismul oamenilor liberi, capitalismul înrobitor și capitalismul cazinou

Criza începuse deja
Ep. 4: Din 2008 în 2019, măsurile de avarie și prevestirile rele

Tiparnița și sforile dobânzii
Ep. 5: Când mâna invizibilă apasă pe cântar

Un răspuns disproporționat
Ep. 6: Banii din elicopter

Bancherii din umbra regilor
Ep.7: O istorie, care nu se învață la școală. Personalități discrete, pe nedrept uitate

Primul imperiu global
Ep. 8: De la Pax Britanica la Pax Americana, acordul de la Bretton Woods

Dolarul offshore
Ep. 9: Moneda globaliștilor există deja și e produsă în cantitățile pe care și le doresc

Și acum, încotro?
Ep. 10: Opțiunile imperiului american

Marea Resetare
are în vedere toate aspectele vieții omenești

Coronavirus

Cercetătorii, care îi contrazic pe alarmiști
Ce susțin ei și care e reputația lor în lumea științei

Dezvăluirea umflării din pix a deceselor
n-a mirat pe nimeni

Descoperirile profesorului de la Stanford
spulberă isteria coronavirus

Falsa epidemie
descrisă de New York Times în 2007

Logica distrugerii economice
Explicația implicării celor bogați și puternici în demolarea controlată a sistemului care i-a făcut așa

Rechizitoriul
Cele 21 de motive de protest față de carantină

Asimptomaticii nu transmit boala
susține doctorul Fauci, Arafat al americanilor

Cât e un coronavirus
pe lângă un spermatozoid. Ar fi eficient prezervativul textil?

Estimarea lui Rafila
Ce mortalitate are până la urmă boala și unde se plasează față de alte pandemii istorice

Coronavirus a ucis 0,003% din români
în primele 60 de zile

Două viziuni
Felul în care percepem lumea ne-a determinat reacțiile la epidemie

Cazurile cele mai suspecte
centralizarea primelor 800 de decese

Spiritualitate

Sursele globalismului
cărțile și personalitățile, care au contribuit la proiectul noii ordini mondiale

Antidot pentru frica de moarte
Mircea Eliade și moartea ca inițiere

Fundătura ateismului
și a relativismului moral

Societatea controlului
operațiunea corona, răscoalele rasiale, piese într-o tranziție postmodernă

Școala de acasă
interzisă de Macron pentru a apăra laicitatea

Rezistența spirituală anticomunistă
Pentru CNSAS, martirii închisorilor comuniste sunt încă „dușmani ai poporului”.

Despre Bartolomeu Anania și alegerea nefericită a unui preafericit
Un elogiu adus celui mai mare predicator din Biserica Ortodoxă în acest moment, care, nu întâmplător, este și cel mai virulent atacat de presa din România

Mistica iconicului la Ghelasie
o viziune speculativă în isihasmul românesc

În apărarea cămătăriei
talantul îngropat al pieței libere

Ce este un român
identitatea, între cultură, rasă, cetățenie

Discurs fulminant
al arhiepiscopului Vigano împotriva papei Bergoglio

Media

Dezumanizare
Înmormântare cu distanțare

Îndobitocirea prin „fake news”
Dresajul corectitudinii politice

Tirania ecranului
Audiobook despre eliberarea de dependența electronică

Moment antologic
BBC prezice prăbușirea unei clădiri

În căutarea underground-ului pierdut
Dacă pe străzile din București cântă mariachi, ori ne tragem din incași, ori suntem un popor tare netalentat

Statul
făptașul neidentificat al crizei

Piața Universității
o părere la 30 de ani după

Tratatul de la Trianon
de ce merită sărbătorit

Presa sistemului
Pleacă coloneleasa, vine generăleasa

Ministrul Muncii
și înlocuirii sociale

Capturarea economiei Japoniei
cu ajutorul crizelor

Papa Francisc
a scos efigia lui Hristos de pe crucea de la gât

Jacques Attali, în 2009:
o pandemie ar permite instaurarea unui guvern mondial

FMI anunță un nou sistem monetar
cum ar putea spulbera banii digitali economiile din bănci

Politică

Argumentele împotriva imigrației
„De ce vă opuneți imigrației, dacă atât de mulți români au plecat?”

Educația sexuală în școli
proiectul de inginerie socială din spatele bunelor intenții

Cadoul de la UE
ne crește datoria de stat cu o treime

Cum funcționează imperiile
Ghici cum plătești bunăstarea altora

Unabomber
Ideile unui geniu ucigaș

Orban și Dragnea
speță identică, ignorată de DNA

Senatori americani
propun ca SUA să nu mai plătească datoria Chinei

China, inclusă pe Axa Răului
Ce urmăresc SUA prin noul război imagologic

Era nevoie de o femeie frumoasă
Să învețe omul contemporan să fie bărbat

Jean Jacques Rousseau
ideolog al tiraniei

Bogații lumii
mai bogați cu 10 trilioane de $ de la începutul crizei

Omul transformat în marfă
chiar și săracii pot fi sursă de bani în societatea controlului