Toate războaiele au avut și o componentă de propagandă. Dar cel de acum le întrece pe toate prin volumul de clipuri trucate, zvonuri terifiante, piste false.
Acest scurt fragment video e dintr-un documentar amplu, realizat de cineastul Adam Curtis pentru BBC. Acesta a produs o serie de documentare fenomenale ca „Secolul sinelui” (The Century of the Self), care urmărește istoria manipulării și comunicării publice de la fondatorul psihanalizei, Siegmund Freud, la nepotul său Edward Bernays, un pionier al publicității și relațiilor publice.
Alte documentare ale sale comentează transformarea societății prin fenomene mediatice specifice culturii de consum, folosirea în manipulare a unor idei postmoderne și artistice. Cum ar fi serialul documentar „Nu pot să te mai scot din minte” („Can’t get you out of my mind”) sau Hipernomalizarea (Hypernormalisation). Producțiile sale sunt uneori teziste și nu ies din cadrul general al presei liberale mainstream, cu accente ale stângii progresiste. Dar oferă mereu subiecte de meditație și sunt cinematografic foarte bine realizate.
Secvența de mai jos despre Războiul nonlinear face parte din serialul „Hipernormalizarea” și se referă la Rusia din perspectivă occidentală. Dar, în mod ironic, mecanismul descris se potrivește ambelor tabere. Curtis susține că bombardarea cu informații catastrofale, care năucesc publicul e chiar un rezultat calculat, folosit pentru control politic.
Vladislav Surkov, fost consilier principal al președintelui Putin, e descris de documentar ca eminența cenușie a acestui insolit sistem de manipulare prin confuzie. Până în 2020, Surkov l-a consiliar pe Vladimir Putin inclusiv în problema ucraineană. De origine ruso-cecenă, în timpul comunismului, Surkov a fost detașat ca militar (sau după alte surse, agent secret) în Ungaria. După trecerea la capitalism a fost PR pentru oligarhi de calibru ca Mihail Hodorkovski și Mihail Fridman. După care a intrat în politică și e socotit un ideolog al suveranismului.
În interpretarea lui Curtis, scopul lui Surkov e „să submineze percepția oamenilor despre realitate, încât să nu știe ce se întâmplă cu adevărat”. Surkov e acuzat că ar fi susținut grupări politice de toate culorile, unele extremiste și chiar de opoziție față de partidul lui Putin. Dar a lăsat să se afle că participă la crearea de organizații. Astfel încât se producea o compromitere preventivă a noilor inițiative. (Ceva asemănător la noi cu impresia – deloc nefondată – că securiștii sunt implicați în tot felul de inițiative civice sau politice. Sau cu bănuiala că un mogul sau altul trage sforile.)
Puterea unei asemenea manipulări vine din aceea că opoziția nu se mai poate aduna. Toți au un sentiment de neîncredere unii în alții. Și, în general, oamenii nu mai știu ce să creadă. Inamicul devine o țintă în mișcare și în continuă travestire.
Acest program ar fi fost folosit și în Ucraina de Rusia, la sugestia lui Vladislav Surkov, într-un război non-linear, care să obțină destabilizarea percepției.
Apoi, documentaristul face o paralelă cu situația din Marea Britanie. „Trupele s-au întors din Afganistan, dar nimeni nu știe dacă a fost o victorie sau o înfrângere.” (Afirmația era în 2014, între timp avem măcar certitudinea că a fost un fiasco.) Unii sunt judecați pentru infracțiuni de acum zeci de ani, dar nimeni nu răspunde pentru criza economică de acum. Ni se spune că inamicul din Siria e Assad, dar apoi apare un dușman și mai mare (ISIS), pe care îl bombardăm alături de Assad. În economie, suntem supuși programelor de austeritate, în timp ce miliarde sunt vărsate ca ajutor pentru marile bănci. (Ajutor care echivalează cu 24.000 de lire pentru fiecare familie din regat, notează Curtis.)