Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Interesantul sistem judiciar atenian era, ca și sistemul politic, unul direct, fără reprezentanți. Deci fără politicieni de profesie și fără apărători de profesie: fără avocați! În schimb, existau scriitori de discursuri, oratori din rândul cărora se vor recruta viitorii stoici, pe care îi combătea Socrate.
Și decizia era luată tot prin votul juriului, fără a permite profesionalizarea unor judecători, care ar fi putut fi corupți.
O dovadă uimitoare de eficiență era că toate procesele se judecau într-o singură zi!
Inclusiv pedeapsa era decisă prin vot, alegând una din cele două pedepse cerute de acuzare și de apărare.
Reclamațiile nefondate se pedepseau cu amendă.
Spre deosebire de legislația americană și britanică, nu se admitea ideea precentului cazului judecat, deci rezultatul era oarecum imprevizibil.
Calitățile incontestabile ale sistemului judiciar din Grecia antică erau: rapiditatea, simplitatea, deschiderea și posibilitatea de a fi înțeles cu ușurință de oricine.
În chestiunile care cer expertiză, cum ar fi conducerea armatei, atenienii apelau la profesioniști, nu la vot.
Rânduielile unei societăți tradiționaliste, frica de a nu fi ridiculizat, admirația pentru înțelepciune și bătrânețe, pentru părerea profesioniștilor în anumite domenii limitate, opreau totuși veleitarii să ocupe centrul scenei și funcționau ca mecanism de protecție pentru cultivarea elitelor, a valorii în fața numărului.
Ideea de egalitate a grecilor nu se referea și la egalitatea economică, pe care nu au încercat niciodată să o instituie prin măsuri legislative, de confiscare și redistribuire. Promisiunea respectării acestui principiu era inclusă în chiar jurământul de învestutiră al unui ales.
Victor Grigore
