“Chiar si un vas gol ajunge la un moment dat sa fie prea plin” e replica pe care in film i-o spune Stanley Kubrick lui Peter Sellers, actorul facut celebru si amutit totodata de nenumaratele filme cu Pantera Roz in care a jucat.
“Viata si moartea lui Peter Sellers” e un film exceptional, o biografie care nu plictiseste desi e de un calm imperturbabil, reusind sa fie coerenta si limpede fara a se lipsi de artificii regizorale surprinzatoare. Un astfel de laitmotiv e iesirea personajelor din decor, pentru a-si exprima un punct de vedere personal, un fel de marturie pentru un “making-of”.
Un astfel de moment, in care prima sotie iese din cadru dupa scena in care il anunta pe Peter ca nu se va mai intoarce la el, pentru a intra intr-o cabina de sunet din care dubleaza aceeasi scena, proiectata pe un ecran, cu vorbele unui happy-end, m-a impresionat profund. De cate ori nu ne-am fi dorit sa fi spus altceva, sa inghetam pur si simplu actiunea pentru a gasi cele mai bune cuvinte cu putinta!?
Peter Sellers, cel creat de Stephen Hopkins, e un barbat imatur, care ii striveste jucariile copilului pentru ca ii murdarise cu vopsea portiera masinii, devorat de o viata de playboy cu toate ingredientele unui star de la Hollywood.
Schimband masca dupa masca si in viata din afara platoului de filmare, acest Sellers e diferit de toti clownii dramatici pe care ii stim. In spatele machiajului sau nu sta o tristete de tragedie, nu stau intrebari rascolitoare sau obsesii care sa-l consume. Sta ceva mai cumplit decat atat: sta constiinta golului, limita proprie redusa pana in rapa mediocritatii asumata ca fapt. E clownul care stie ca sub primul rand de machiaj se afla inca unul, apoi inca unul si oricate va dori publicul sa primeasca, dar ca sub cel din urma strat nu e o expresie umana, ci o canava goala.
Iar realizarea regizorala plina de bun-simt reuseste tocmai sa slujeasca acestui efect dramatic al bovarismului asumat. Ultimul personaj – chiar protagonistul – care ar fi trebuit sa limpezeasca povestea cu o precizare memorabila in momentul propriei iesiri din scena, alege tacerea. Nu insa fara a ne lasa sa presupunem ca nici aceata nu a fost decat un alt rol, in momentul in care privitorul e oprit sa il urmeze in intimitatea cabinei actorului.
Geoffrey Rush a obtinut un Glob de Aur pentru rolul principal din acest film in care mai apar Charlize Theron si John Lithgow.