The Boring Case of Benjamin Button
The Curious Case of Benjamin Button
regia: David Fincher
dupa o nuvela de Scott Fitzgerald
cu: Brad Pitt, Cate Blanchett. Julia Ormond, Donna DuPlantier
The Curious Case of Benjamin Button e creditat cu mari sanse la Oscar in 2009, si la cum merg lucrurile, nu m-as mira sa il si ia. Predictia mea e ca acest film fastidios va depasi in numar de parodii pana si Titanicul, pentru ca stilul siropos si anumite scene care se vor memorabile cu orice pret pur si simplu o cauta cu lumanarea.
E un film foarte bine filmat, cu o aura de mister, daca vezi secvente din el montate alert intr-un trailer ai intr-adevar senzatia ca daca nu-l vezi ratezi o capodopera a cinematografiei. Ei bine, ca sa nu va pacaliti in acest fel, va avertizez eu ca filmul e: booooooooooring.
Da, scena montarii ceasului care merge invers, cu motivatia solemna a gestului, e intr-adevar una exceptionala. De-aici, povestea copilului nascut batran care intinereste de la an la an devine previzibila, ar fi putut incapea in 10 minute. Numai ca filmul dureaza 2 ore si 45 de minute !! Va dati seama ca daca il ia Pro TV, la cate reclame au obiceiul sa adauge, ajunge la 5 ore ?
In plus ai mereu senzatia ca trebuie sa inceapa filmul propriu-zis si sa se termine naratiunea. Dar nu, daca nu ne povesteste sfatos Brad Pitt, de saga se ocupa o batranica cu voce taraganata, aflata pe patul unui spital si careia marturisesc ca nu i-am urat de sanatate in timpul vizionarii.
Brad Pitt e iar egal cu el insusi. (Oare de cate bugete de sute de milioane de dolari mai e nevoie ca sa ne prindem ca e un actor de clasa medie in care producatorii au gasit o masina de facut bani?)
In afara de plictiseala amintita, filmul nu a reusit sa ma puna pe ganduri, sa meditez la soarta si efemeritatea omului cum poate isi propusese. Ba mai mult, scena in care un batranel cu minte de copil da cu ochii de o fetita nespus de frumoasa si orice om cu intuitie isi da seama ca aici e loc de oarece actiuni usor pedofile mai incolo, mi s-a parut chiar creepy. Dar nu atat de mult ca finalul acestei pelicule searbede, strabatute de un fior morbid aproape epidemic. Am infruntat cu stoicism cele aproape trei ore, curios daca Benjamin, tot micsorandu-se si micsorandu-se nu va intra la loc unde il trimisesem eu in gand de cateva ori. Nici macar. Pentru final ne-a fost rezervata scena absolut abominabila a unui bebelus care isi da ultima suflare, iar la scurt timp moare si baba, deci putem rasufla usurati si pleca acasa.
In concluzie, “The Curious Care of Benjamin Button” e un film la care simti ca imbatranesti privindu-l si din pacate (sau parca din fericire, inclin sa spun, dupa un asemenea final), la noi procesul nu e reversibil.
