Debutul lui Horatiu Malaele: regizorul l-a egalat pe actor cu “Nunta muta”

Nunta muta
regia: Horatiu Malaele
scenariu: Adrian Lustig si Horatiu Malaele
cu: Valentin Teodosiu (in rolul lui Grigore Aschie, tatal miresei), Alexandru Potocean (Iancu, mirele) Meda Victor (Mara, mireasa), Alexandru Bindea (Gogonea, primarul comunist), Tudorel Filimon (tatal mirelui), Victor Rebengiuc, Dan Condurache, Anca Sigartau, Doru Ana, George Ivascu, Ioana Anastasia Anton, Mariana Mihut, Marius Chivu, Serban Pavlu, Tamara Buciuceanu-Botez, Vasile Albinet

“Acest film e o comedie pentru cei ce vor sa rada, e un film de dragoste pentru cei care vor asa ceva si e un film prost pentru cei care vor sa ramana prosti”. Cand l-am auzit pe Horatiu Malaele vorbind asa despre primul sau film in calitate de regizor mi-am zis ca, desi inteligenta, prezentarea e totusi o forma de reclama agresiva pe care n-o sa i-o iert daca filmul nu va fi la inaltimea publicitatii. Din fericire pentru el si pentru spectatori, descrierea nu e deloc o reclama mincinoasa.
Pe vremuri la regie puteai sa te inscrii doar dupa o anumita varsta, iar probele de la admitere sugerau ca era nevoie de cultura si experienta de viata. Acum cand si manechinele pot urma aceasta specializare daca au sponsor, iar idealul tinerilor absolventi e sa rupa gura festivalurilor, parca amintitele criterii nu erau chiar eronate.
In filmul lui Malaele trucurile regizorale nu sunt putine, dar intelepciunea varstei isi spune cuvantul si nici escapadele in zona fantasticului, nici chiar parafrazele dupa comediile bufe din zorii cinematografiei nu au aerul ca vor sa demonstreze ceva cu tot dinadinsul, si, uimitor pentru un film care isi permite luxul unor momente de pantomima si de tacere, “Nunta muta” nu are moment moarte si isi termina povestea fara sa bagi de seama.

Una dintre surprizele filmului e marele apetit pentru bizarerii de tot felul, pentru insolit. E o strategie riscanta, dar care s-ar putea dovedi cheia unui succes de casa, avand in vedere schimbarea de structura a publicului actual. La fel de riscanta mi s-a parut si inclinatia spre hahaiala in special in prima parte a filmului, spre o lejeritate a bascaliei fara tel, dar din fericire aceasta atmosfera neserioasa e doar o diversiune care te face sa fi luat prin surprindere de miezul adanc al filmului, de dramatismul povestii. Scena care mi-a ramas cel mai mult in suflet e cea a inmormantarii care se prelungeste pe nesimtite intr-o parada a circului.
Trebuie remarcat si gestul curajos al lui Malaele de a nu aparea in nicio secventa din film, desi era numele cel mai sonor de pe afis (cu exceptia lui Victor Rebengiuc, care are o aparitie episodica, dar cu nimic sub asteptari). Dar asa cum se va vedea in scena mesei de nunta, care e un regal actoricesc al intregii distributii, regizorul le-a insuflat celor selectati pentru acest film ceva din prestatiile sale entuziasmante din “Sinucigasul” sau “Puricele”. Cat despre interpretul personajului principal, Valentin Teodosiu demonstreaza ca nu a fost distribuit in film pentru ca e cel mai bun prieten al lui Horatiu in viata de zi cu zi, ci pur si simplu pentru ca e un mare actor!

Foarte ingenioase mi s-au parut si trecerile in timp intre momentul povestii, imediat dupa al doilea razboi mondial, in timpul ocupatiei sovietice, si prezent, de la inceputul si finalul filmului. Poate mai putin inspirata e scena intrarii tancului sovietic in randul mesenilor, putin cam prea ingrosata si amintind de momentul similar din Underground-ul lui Kusturica. In rest, satul lui Malaele poate fi descris, dupa tipul umorului, ca “Morometii” fara Ilie Moromete: in frunte cu noul lor primar au cate ceva din Cocosila, Nila si Achim, dar talcul si sentimentul dramei ii ocoleste pana in clipa in care tragedia ii izbeste la fel de neasteptat ca glontul din finalul filmului.
Viziunea alegorica a comunismului cazut ca un blestem pe capul unor cheflii, a caror legatura cu sacrul s-a oprit la nivelul superstitiilor, se adauga altor incercari de a explica metaforic destinul Estului in ultimii 70 de ani, cu un talent care o face demna de tinut minte.