evadare.ro

Comercialul filmelor de festival

De multă vreme ignor cu echidistanță și filmele pentru mase și pe cele pentru elite (unde elite înseamnă juriile CNC și ale festivalurilor). Am mai multă răbdare să ascult pe cineva vorbind două ore despre ceva, filmat cu o singură cameră, decât să urmăresc tot atâta timp o intrigă banală, urmăriri cu mașini sau, și mai rău, aberațiile regizorale ale noului val. Cu excepția lui Nae Caranfil, care n-a prea dat greș cu ultimele lui pelicule, cred că noul val e prea mult băgat în seamă. Mă refer la comentariile, de care beneficiază, pentru că publicul îl tratează cu un binemeritat dezinteres.

De la această inteligență a omului obișnuit, de a-și conserva nervii și timpul, nebăgând în seamă producțiile ultra-promovate, a apărut și noua lor nișă de piață: festivalurile. Pur și simplu, cu infrastructura existentă – săli puține și mici – piraterie covârșitoare, preț mic al unui bilet acceptabil, televiziuni zgârcite, nu există șanse prea mari ca un film să își recupereze banii aruncați pe el de contribuabili, prin stipendiile de la buget. Atunci, inventivii regizori români (inventivi doar în soluții de supraviețuire, nu și în film) au găsit această cale de supraviețuire. S-au transformat în prestatori de servicii culturale, pentru un public specializat. Așa cum Nicolaescu făcea filme pentru propaganda Partidului.

Pretenția că producțiile lor ar fi filme de artă, neînțelese de omul de rând, e o minciună sfruntată. Filmele pentru festival nu sunt filme de artă, sunt calculate metodic să placă juriului, țintite să servească o agendă ideologică. Sigur, îți trebuie și noroc și pricepere, să țintești un trofeu oarecare, dar știi din start cam ce ai de făcut. Întâi, filmul trebuie să nu semene deloc cu un film normal, suportabil, la care să se poată uita toată familia, ar fi prea banal. Când alegi subiectul, știi că dacă e despre povestea unui supraviețuitor al Holocaustului, are mai multe șanse, decât dacă e despre un luptător anticomunist. Dacă e pe o temă religioasă, e bine să nu fie vreo meditație existențială, mergi la sigur dacă îl faci cu două călugărițe lesbiene. Produce Hollywoodul pe bandă povești de dragoste cu happy end? Foarte bine, torni și tu cea mai sordidă poveste, cu oameni de la boschetar în jos, în care să se înjure de la un capăt la altul, când nu se soarbe o ciorbă în bucătăria unei garsoniere, o jumătate de film.

De exemplu, Occident, al lui Cristian Mungiu, e un film chiar simpatic și cu haz. Evident, regizorul nu s-a îmbogățit din asta, ecoul debutului s-a stins fără prea mult folos pentru el. Așa că a trecut cu avânt la făcut mizerii pentru festivaluri, gen 4,3,2 și După dealuri, dezolante, dar elogiate de critică și răsplătite în consecință. Artiștii noului val s-au împuiat cu voioșie, în disprețul unui popor prea mic și prea nerecunoscător, ca să-i aprecieze. Tocmai prezența acelorași clișee, a acelorași trucuri a făcut să fie inventată și expresia de noul val pentru acești cineaști descurcăreți, care s-au bătut cu bătrânii dinozauri comuniști pentru finanțare de la stat. Dar doar calitatea de a fi de neprivit și de nesuportat de un om normal și de bun simț, nu e suficientă să le câștige acestor creații numele de filme de artă. Statutul lor e de pelicule comerciale, cu vânzări modeste și atâta tot.

Iar criticii pot să nu se mai mire că părerile au ajuns să le fie contestate sau ignorate de necunoscători. Ca și jurnaliștii, și criticii de artă (în acest caz, de film) și-au pierdut rațiunea de a exista din clipa în care au devenit ei înșiși niște activiști culturali, luând parte la respectivele farse. Și părerea lor, ca a editorialiștilor vânduți, s-a devalorizat galopant, ca moneda din Zimbabwe, ajungând să nu mai facă nici două parale, fără onestitate, din momentul în care și nespecialiștii au putut să își facă auzită părerea.

February 18th, 2013
Mai multe despre: Filme
Economie

Jaful mileniului
Pandemia e diversiunea, nu cauza crizei

Bogații, mai îndatorați decât săracii
Ep. 1: Criza datoriilor suverane și o răsturnare, care nedumerește

Națiunile și băncile lor
Ep. 2: Economia speculativă, transferul de suveranitate și prăbușirea ei înaintea pandemiei

Trei forme de capitalism
Ep. 3: De la Roma la Wall Street, capitalismul oamenilor liberi, capitalismul înrobitor și capitalismul cazinou

Criza începuse deja
Ep. 4: Din 2008 în 2019, măsurile de avarie și prevestirile rele

Tiparnița și sforile dobânzii
Ep. 5: Când mâna invizibilă apasă pe cântar

Un răspuns disproporționat
Ep. 6: Banii din elicopter

Bancherii din umbra regilor
Ep.7: O istorie, care nu se învață la școală. Personalități discrete, pe nedrept uitate

Primul imperiu global
Ep. 8: De la Pax Britanica la Pax Americana, acordul de la Bretton Woods

Dolarul offshore
Ep. 9: Moneda globaliștilor există deja și e produsă în cantitățile pe care și le doresc

Și acum, încotro?
Ep. 10: Opțiunile imperiului american

Coronavirus

Cercetătorii, care îi contrazic pe alarmiști
Ce susțin ei și care e reputația lor în lumea științei

Dezvăluirea umflării din pix a deceselor
n-a mirat pe nimeni

Descoperirile profesorului de la Stanford
spulberă isteria coronavirus

Falsa epidemie
descrisă de New York Times în 2007

Logica distrugerii economice
Explicația implicării celor bogați și puternici în demolarea controlată a sistemului care i-a făcut așa

Rechizitoriul
Cele 21 de motive de protest față de carantină

Asimptomaticii nu transmit boala
susține doctorul Fauci, Arafat al americanilor

Cât e un coronavirus
pe lângă un spermatozoid. Ar fi eficient prezervativul textil?

Estimarea lui Rafila
Ce mortalitate are până la urmă boala și unde se plasează față de alte pandemii istorice

Coronavirus a ucis 0,003% din români
în primele 60 de zile

Două viziuni
Felul în care percepem lumea ne-a determinat reacțiile la epidemie

Cazurile cele mai suspecte
centralizarea primelor 800 de decese

Spiritualitate

Antidot pentru frica de moarte
Mircea Eliade și moartea ca inițiere

Fundătura ateismului
și a relativismului moral

Societatea controlului
operațiunea corona, răscoalele rasiale, piese într-o tranziție postmodernă

Școala de acasă
interzisă de Macron pentru a apăra laicitatea

Rezistența spirituală anticomunistă
Pentru CNSAS, martirii închisorilor comuniste sunt încă „dușmani ai poporului”. Credința în adevăr și adevărul credinței rămân metodele de supraviețuire pentru individ și societatea fără lideri exemplari

Despre Bartolomeu Anania și alegerea nefericită a unui preafericit
Un elogiu adus celui mai mare predicator din Biserica Ortodoxă în acest moment, care, nu întâmplător, este și cel mai virulent atacat de presa din România

Mistica iconicului la Ghelasie
o viziune speculativă în isihasmul românesc

În apărarea cămătăriei
talantul îngropat al pieței libere

Ce este un român
identitatea, între cultură, rasă, cetățenie

Media

Dezumanizare
Înmormântare cu distanțare

Îndobitocirea prin „fake news”
Dresajul corectitudinii politice

Tirania ecranului
Audiobook despre eliberarea de dependența electronică

Moment antologic
BBC prezice prăbușirea unei clădiri

În căutarea underground-ului pierdut
Dacă pe străzile din București cântă mariachi, ori ne tragem din incași, ori suntem un popor tare netalentat

Statul
făptașul neidentificat al crizei

Piața Universității
o părere la 30 de ani după

Tratatul de la Trianon
de ce merită sărbătorit

Presa sistemului
Pleacă coloneleasa, vine generăleasa

Ministrul Muncii
și înlocuirii sociale

Capturarea economiei Japoniei
cu ajutorul crizelor

Papa Francisc
a scos efigia lui Hristos de pe crucea de la gât

Politică

Argumentele împotriva imigrației
„De ce vă opuneți imigrației, dacă atât de mulți români au plecat?”

Educația sexuală în școli
proiectul de inginerie socială din spatele bunelor intenții

Cadoul de la UE
ne crește datoria de stat cu o treime

Cum funcționează imperiile
Ghici cum plătești bunăstarea altora

Unabomber
Ideile unui geniu ucigaș

Orban și Dragnea
speță identică, ignorată de DNA

Senatori americani
propun ca SUA să nu mai plătească datoria Chinei

China, inclusă pe Axa Răului
Ce urmăresc SUA prin noul război imagologic

Era nevoie de o femeie frumoasă
Să învețe omul contemporan să fie bărbat

Jean Jacques Rousseau
ideolog al tiraniei