Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări

Statuile propuse de primarul Londrei în locul celei dedicate reginei

Primarul Londrei a refuzat amplasarea unei statui a reginei Elisabeta a II-a în Piața Trafalgar. (Poate prematură ideea la așa scurt timp de la dispariție.) În schimb, pakistanezul a ales să lanseze un concurs de lucrări avangardiste pentru ocuparea locului din fața Muzeului Național de Artă.

Contrar proverbului, când a ajuns primar, Sadiq nu și-a condamnat tatăl, ci s-a dedicat unor transformări simbolice ale capitalei. Iarăși, dacă unii se așteptau ca un musulman să impună o linie conservatoare, se înșelau. Pentru că primarul care i-a luat locul lui Boris Johnson e mai dedicat decât un maoist demolării lucrurilor vechi. E un suporter a multiculturalismului obținut prin migrație, al LGBT și feminismului.

Piața Trafalgar e dominată de coloana de pe care străjuiește amiralul Nelson, învingătorul lui Napoleon într-una din paginile glorioase ale istoriei Angliei. În umbra ei sunt cei patru lei turnați în câte șapte tone de bronz, un simbol heraldic englez sugerând puterea vechiului imperiu. Prea clasic.

În preajma coloanei e și un soclu gol, folosit pentru a expune temporar diverse creații mai noi. Regaliștii moderați ar fi vrut-o acolo pe fosta regină, deși cei mai puritani au spus că ar fi dezavantajată. Totuși, o regină nu poate fi umbrită de un amiral, fie el și unul de legendă. Nemulțumitului i se ia locul.

Propunerile luate în considerare la concurs includ:

Câștigătorul concursului va primi 30.000 de lire din partea primăriei și un buget de 140.000 de lire buget să își transpună creația la o scară monumentală.

(Sursa foto a colajului, articolul din Daily Mail, care include și imagini Getty Images.)

Soclul gol a fost deja de ani de zile folosit pentru expuneri temporare ale unor creații moderniste. Turiștii au putut deja să le imortalizeze, dacă au nimerit în perioada când se aflau pe soclu.

Ele includ: un uriaș cocoș galic cu totul și cu totul albastru, bustul unui bărbat cu sâni și fără brațe, ca Venus din Milo, o zeitate babiloniană (Lamassu) a unui leu antropomorf înaripat, simbolul OK făcut cu degetul mare lung cât un obelisc….

În noiembrie, locul e programat să găzduiască un fel de statuie formată din mulajele capetelor a 850 de transgenderi, așezate în chip de victime sacrificiale ale intoleranței, după modelul piramidei de capete pe care le făceau mongolii, mayașii sau aztecii. 

alte schimbări

Înnoirile lui Sadiq Khan nu se opresc aici. Recent, primarul a schimbat numele liniilor principale de tramvai, pentru care a ales dintre cele mai progresiste denumiri. Au fost evitate referințele istorice „prea englezești”. Toată rebranduirea a costat modesta sumă de 6 milioane de lire. Au fost alese nume ca:

Această din urmă denumire necesită o explicație mai detaliată. Cei care vizitează acum capitala Regatului Unit, în care autohtonii sunt deja în minoritate, își imaginează probabil că e o consecință a unei istorii seculare. Lucru neadevărat. În anii 1990, înainte ca Tony Blair să vină la putere și să dezlănțuie politicile migraționiste, 95% din populația Marii Britanii încă era de origine europeană. Iar un deceniu și jumătate de guvernare conservatoare după el nu a făcut decât să crească ritmul noilor veniți.

Dintre cei născuți în afara Marii Britanii, care trăiesc azi, doar 1% sunt veniți înainte de 1951, alți 2% în deceniul de până în 1960. În schimb, 80% din ei sunt veniți după 1991.

În 1948, Parlamentul Britanic a dat o lege, care permitea unor locuitori ai fostelor sale colonii să vină în Marea Britanie. Era un efort deliberat de schimbare a demografiei în folosul corporațiilor private, care doreau mână de lucru mai ieftină decât ce erau dispuși să accepte englezii. În același an acosta vaporul Windrush, care în loc de sub 500 de persoane în principal din Jamaica, aducea peste 1.000. Sosirea a produs rumoare, pentru că populația nu înțelesese legea ca o invitație pentru sosirea în masă a năpăstuiților de pe toate continentele. Și o vreme aceste importuri de populație au fost strict controlate.

Cei care au venit în țară prin acea portiță legislativă au început să fie cunoscuți popular ca „Generația Windrush”. Erau primii oameni de culoare cu care englezii interacționau la ei în țară, veniți să facă munci mărunte fizice, de curățenie sau șoferie. Veneau în special din Jamaica, India, Trinidad și alte colonii. Dar numărul lor era infim în comparație cu valul actual sub pseudo-conservatori. Într-o jumătate de veac de la acostarea acelui vapor, au fost doar de ordinul zecilor de mii (57.000 până în 1971), față de anii de acum când vin în Marea Britanie și câte un milion și jumătate pe an.

evadare.ro
February 25th, 2024
Mai multe despre: Externe
#Facebook | #război | #pandemie | #economie | #globalism | #Spengler | #presa | #demografie | #comunism | #marea resetare | #nationalism | #cărți | #transumanism | #filme documentare | #politică | #geopolitică | #spiritualitate | #muzica | contact