Implicarea americană în schimbarea de guvern nu e fake news deloc

După ce fosta parteneră a lui Donald Trump junior a scăpat porumbelul despre cum au dat americanii jos guvernul Bolojan, au apărut voci care să limiteze pocinogul și să ne spună că nu e ceea ce pare. Ba chiar că nu e nimic de văzut sau nimic cu totul.

Acest hei-rup are ca scop să mențină butaforia unei false opoziții obediente față de SUA și Israel, care mimează o bătălie aprigă cu puterea, la fel de supusă acelora, dar care în plus, e preș și fața de UE. Sforile din culise nu trebuiau cu niciun chip să fie văzute de omul simplu, ca nu care cumva să se dumirească de toată această pantomimă.

Taberele trebuie menținute încleștate în bătălii imaginare între gemenii PSD și PNL, până adineauri aliați cu USR-iștii. E musai să existe niște sperietori de aburit galeriile, ba despre „extremiștii” și „pro-rușii” AUR, ba despre „soroșiștii” USR, când e clar că toate aceste partide trag geopolitic la aceeași căruță. Dar păcăliții lor cei mai vigilenți sar la gâtul oricui le observă falsitatea, țipând că face jocul „dușmanului”, asmuțind restul galeriei negânditoare și sperând astfel că îl vor face să tacă. Așa se mențin polaritățile în tensiune și aparența că se decide ceva democratic și în dezbaterile interminabile de la televiziuni.

Așadar, în ditamai tribuna Wall Street Journal am avut confirmarea că America face și desface guverne în partea asta de lume. Ziarul de afaceri face parte din conglomeratul familiei Rupert Murdoch, care deține și Fox News, deci aliniat cu zona neocon a partidului Republican. Tupeul celor care neagă informația, ce a răsuflat în presa de la noi, se bazează pe aceea că articolul respectiv e inaccesibil fără abonament plătit. Un comentator mi-a spus cu toată fermitatea că articolul nu ar conține acea afirmație, că ar fi inventat-o alții de la noi. L-am rugat să vină cu pasajul netradus, dacă are acces la zona plătită, dar n-a mai revenit.

Așa că am făcut singur verificarea, cu ajutorul unui site, ce mi-a permis să citesc articolul integral. Din care voi traduce și comenta câteva pasaje relevante. Ba, am să pun și câteva capturi de ecran, pentru cazul în care e blocată și acea cale sau sunt șterse pasaje. Surpriza e că există informații cel puțin la fel de relevante, ce nu au fost preluat deloc, nici de presa progresistă, nici de cea suveranistă.

De ce e super-credibilă informația despre intervenția din culise? Pentru că ea apare cu totul accidental, într-un articol destul de lung, care avea altă miză. Era o prezentare a personajului Kimberly Guilfoyle, fosta soție a guvernatorului democrat al Californiei, Gavin Newsome, și fosta concubină a fiului lui Donald Trump. Actualmente, ambasador în Grecia, numit de Trump, ca premiu de consolare pentru potențiala noră, la fel cum a dat și ginerelui Jared Kushner poziții de mare influență. Fosta prezentatoare TV, la Fox News, a fost o propagandistă a lui Trump, și potențialul socru apreciază lingușelile, așa că a fost generos cu ea.

Deci Kimberly nu e vreun Kissinger al culiselor diplomatice, dar acces la cercul zero al puterii are, fără îndoială. Și fiind nu foarte subtilă, a dat din casă ceva ce nu trebuia spus cu voce tare. Cum ar fi, că administrația de la Washington e suficient de puternică să schimbe guverne pe unde vrea. Ea a zis prin toată lumea, dar e mai ușor de observat că poate doar în țările vasale. Că dacă era altfel, reușeau și la Teheran. Articolul insistă pe afacerile pe care le intermediază, la fel ca restul clanului prezidențial, folosind deplin funcția pentru o temeinică îmbogățire.

Câțiva ziariști foarte strâns legați de statul paralel au sărit să nege autenticitatea știrii. Mircea Marian și Dan Andronic susțin că pasajul despre răsturnarea guvernului Bolojan lipsește din ediția tipărită a Wall Street Journal. Dar nu neagă că e în ediția online, pentru că acolo l-am văzut și vi-l arăt mai jos. Dacă așa stau lucrurile, mi se pare o confirmare în plus. Ziarul lui Murdoch a operat o tăietură orwelliană a acelui adevăr incomod, care ar implica tocmai rețeaua de influență americană în România. Au șters-o să pară că n-a existat, pentru că românul nu trebuie să vadă una ca asta.

Dan Andronic speculează și mai mult pe detaliul lipsei din ediția tipărită și țipă că ne e pus în pericol „parteneriatul strategic cu Statele Unite”. Da, foarte comic. Un parteneriat ar presupune că avem și noi oportunitatea să schimbăm guvernele la ei, când și când.

Am scris într-un fel de mini-serie ce rol surprinzător de important a avut Dan Andronic în Culisele campaniilor electorale. Cine îl citește, vede că era un intermediar între genul ăsta de făcători de președinți și schimbători de guverne, cu totul peste faliile stânga-dreapta, care pasionau biata lume. Ziaristul-patron a revenit și cu altă postare, în care insistă că e un fake news. Acolo îl citează pe Paul Cozighian, care și-a dat cu presupusul că tăierea din ediția tipărită s-ar fi făcut din subțirimea surselor. Deci nu că ar fi fost negată de ambasadoare.

Apoi invocă explicația unuia dintre autori, dată site-ului Știri pe surse, că paragraful a fost eliminat din ediția tipărită strict din lipsă de spațiu. Deci nu că era neadevărat, nu că era negat, nu că era necercetat. N-a mai avut loc. (Ziarele lor tipărite sunt zilnic de grosimea unei cărți, dar taman paragraful ăla despre schimbări de guverne n-a mai avut cerneală…)

Dar se poate merge și mai jos de atât. Adevărul pune în cap de ziar considerațiile analistului Alexandru Coiță. Care a fost asociat cu Ilan Laufer, fost ministru PSD, într-o tentativă de simulacru suveranist. Marele analist proclamă chiar statutul de colonie al României ca „fake news”. Cică ar fi total nedovedit și pură teorie a conspirației. Iar dacă repeți ce a scris Wall Street Journal că a spus ambasadoarea SUA, dai apă la moară antiamericanismului. 

Dacă doriți să rămânem la acest nivel de retardare, n-aveți decât. Dar dacă preferați să îl depășim, haideți să vedem articolul propriu-zis din Wall Street Journal.

Subiectul de bază al articolului sunt afacerile pe care le învârte Kimberly Guilfoyle prin Balcani. Chiar în deschiderea articolului ni se spune că ambasadoarea Kimberly Guilfoyle încearcă să obțină contracte de miliarde de dolari pentru companiile americane, care vând gaz natural lichefiat. Adică, după ce au aruncat în aer conducta Nord Stream, care alimenta Germania cu gaz rusesc ieftin, și au afundat Europa în paranoia sancțiunilor și pregătirilor de război contra Rusiei, au creat contextul să devină vandabil un gaz mult mai scump, procesat și cărat cu vaporul peste Ocean.

Dar Kimberly mai are un strat – vrea să facă un gheșeft și pentru compania greacă Aktor, pe post de intermediar, și s-a dus pentru ei în Bulgaria, să se asigure că sunt parte din afacere. De fapt, asta mi se pare că era miza articolului din WSJ, nu România sau Bolojan, de care se pasionează provincialii. Era o dispută pe cine să ia comisioanele și profiturile, între firme. Iar, dacă înțeleg eu bine, fosta „noră” era ușor trasă de urechi că face jocul grecilor.

De ce a lipsit acest aspect din relatarea presei de la noi!? Că e foarte important și se leagă chiar mai mult de țara noastră. Românii știu foarte bine de firma Aktor, care a câștigat pe bandă rulantă licitații pentru construcția de autostrăzi – unele în parteneriat cu francezii de la Vinci. (La semi-suveraniști s-a dat voie la bombăneli despre Franța, dar n-au cum să observe genul ăsta de încrengături.)

Aktor e un fel de Bechtel, care primește peșcheșul sub formă de contracte grase. Diferențe e că măcar mai și construiește câte ceva. Au luat părți din autostrada A0, din jurul Bucureștiului, ceva din București-Ploiești, ceva din tronsonul Sebeș-Turda, au concurat și pentru Ploiești-Brașov.

Dar grecii nu se limitează la autostrăzile pentru care sunt faimoși la noi. Au primit și un contract pentru calea ferată Brașov-Sighișoara. Și intră puternic pe piața de energie. Au făcut parcuri eoliene și solare în Dobrogea, la Constanța și Tulcea.

Articolul din WSJ insistă pe alt proiect al lor, mult mai mare și strategic din punct de vedere geopolitic. Compania Aktor e implicată în Coridorul Vertical. Un proiect prin care gazul lichefiat american e adus în porturile din Grecia, de unde să fie pompat în nord, spre Bulgaria, România și Ucraina. Acolo mizele sunt încă și mai mari. Iar Kimberly nu acționează de capul ei.

Personaj secundar în articol e Christos Marafatsos, care e lobby-ist-ul șef al firmei Aktor și atât de strâns legat de ambasadoare, încât e confundat cu șeful ei de cabinet. El a însoțit-o la vizita în Bulgaria, unde s-au dus să facă puțin trafic de influență pe lângă Edi Rama. Același premier albanez, care le-a dat insula afaceriștilor conduși de Jared Kushner, pe care o descoperise la bordul yachtului lui Rothschild. Știți, acea insulă protejată, cu flamingo roz, pentru care era să iasă revoluție la Tirana. Și Edi Rama are dublă obediență – dă și americanilor, se gudură și pe lângă europeni. (Pe lângă Giorgia Meloni a stat chiar în genunchi la propriu.) Exact genul ăsta de „parteneri strategici” sunt la căutare și la putere și în opoziție.

De fapt, lobby-istul de la Aktor e aproape personaj principal, că el dă titlul articolului. Ziarul scrie că oficialii din regiune sunt nedumeriți de promovarea companiei grecești de către ambasadoare. (V-am spus că asta îi rodea pe ei, de fapt, cum se împart banii, cine ia comisioanele.) WSJ ne dezăvluie că staff-ul amabasadei a făcut eforturi de ani de zile să promoveze coridorul vertical de gaz. (Și noi credeam că ei sunt aici să ne îndrume pe calea democrației!). Și sunt contrariați că nu s-au întâlnit cu cei de la Aktor, nici n-au auzit de așa parteneriat. 

Iar un diplomat cu 21 de ani de experiență, Robin Brooks, declară că e „absolut problematic” că ambasadoarea promovează interesele unei companii străine (din Grecia). V-ați prins care era problema lor și de ce era trasă de cosițe Kimberly? Pentru partea grecilor și eventulul ei beneficiu, care probabil sare alte firme direct americane.

A aduce lobby-iști la întâlniri ale diplomaților pune problema dacă întâlnirea promovează interesele Americii sau ale unei părți private, declară Robin Brooks. Totuși, doamna Brooks acceptă că Guilfoyle era într-o misiune care e în acord cu directivele americane încercând să reducă „dependența Europei de gazul rusesc”. (Adică să creeze o dependență de cel american, adus pe vapor.)

Ziarul încearcă un ton echilibrat. Citează și poziția avocatului ambasadoarei, care insistă că ea a luat contact cu firme numeroase și laudele aduse ei de șeful Externelor SUA, Marco Rubio. Da, acel Marco Rubio, care a devenit practic supra-guvernatorul Venezuelei, după ce America s-a făcut stăpână pe petrolul țării „eliberate” de dictatorul Maduro. Dar, remarcă și că în regiunea noastră erau 10 ambasadori interimari ai SUA, ceea ce o făcea pe Guilfoyle să aibă o influență disproporționată în zonă.

În noiembrie, scrie WSJ, firma Aktor a anunțat un parteneriat numit Atlantic See LNG, în care să aibă 60%, alături de altă firmă de stat din Grecia, DEPA. Trustul a semnat acorduri comerciale și memorandumuri cu firmele de energie din Bulgaria, Ucraina, Bosnia și România. Acordul pe care ambasadoarea i-a ajutat să îl încheie în Albania le-ar aduce 6 miliarde de dolari până în 2050, dacă devine realitate. Dar unele ar putea cădea, cum e contractul cu Ucraina, care a fost pus pe pauză.

Și aici, în acel context, al influenței ambasadoarei, apare faimosul paragraf despre răsturnarea guvernului Ilie Bolojan la moțiunea de cenzură.

„Dar ei se tem și să o supere. În martie, la o cină în Atena, la care au participat oficiali din Grecia și SUA, Guilfoyle a intrat într-o controversă cu ministrul Energiei din Grecia, Stavros Papastavrou, de față cu alți invitați.

Referindu-se la cădere în curs a guvernului din România, Guilfoyle a spus grupului: „Putem să facem asta oricărei țări vrem. Putem să facem asta și aici.” – potrivit unei persoane, care a participat la cină și altora cărora li s-a povestit.

Conversația a devenit încinsă, Papastavrou răspunzând că Statele Unite nu ar putea înlocui guvernul Greciei, care e ales de popor. Avocatul lui Guilfoyle a pus la îndoială relatarea schimbului de replici (sau interpretarea n.t.)”.

Mai departe, articolul din WSJ amintește că presa din Grecia a dezbătut incidentul. Și și-a amintit că, atunci când era prezentatoare la Fox News, pe vremea crizei datoriilor elene din 2015, a avut remarci la fel de disprețuitoare la adresa țării. Kimberly a spus atunci că „Grecia ar trebui dresată ca un cățel care face pipi pe covor. Nu contează dacă au iaurt bun.”

Deci? ce apără, de fapt, cei care insistă să ne facă să credem că acest gen de discuții nu au loc și că America nu are puterea să facă și să desfacă guverne la noi? Apără tocmai această putere de a ne dresa și amăgirea că partidele mari ar fi altceva decât purtătoarele unor interese externe, care iată că sunt în conflict. Pentru că sunt mai multe țări, care vor să ne țină dresați, nu doar una.