evadare.ro

Discursul aberant al lui Putin ne obligă să îi fim împotrivă

Să nu uităm contextul. Economia mondială e într-un impas pentru că partea financiar-speculativă o depășește pe cea real-productivă și pentru că nu există perspective de creștere, care să asigure returnarea datoriilor. Polul de putere, care domină marea finanță internațională deține poziția dominantă în presă, politica occidentală și intelectualitatea privilegiată. Acest pol de putere a declanșat în urmă cu doi ani marea farsă pandemică, un război neconvențional împotriva populației din sfera de dominație americană.

Rusia condusă de Vladimir Putin a participat la această farsă din motive nedeslușite, în același fel în care a susținut mulți ani și războiul american împotriva terorismului, sub pretextul înscenării atacurilor de la 11 Septembrie. Atunci a asociat războiului occidental cu islamul propria luptă cu insurgenții ceceni; a acceptat aventura americană în Afganistan, recent încheiată cu un fiasco.

Putem considera valul de simpatie de după 11 Septembrie 2001 apogeul puterii euro-atlantice fără rival. Acea putere ar fi putut institui faimoasa „nouă ordine mondială” în spiritul trâmbițatelor sale valori democratice. În schimb, a ales să se sinucidă. A provocat dezastre umanitare în Orientul Mijlociu, unde și-a făcut doar dușmani. Pe teren propriu, lumea occidentală a ales ca ideologie o revoluție culturală de distrugere a valorilor tradiționale, un război dus împotriva familiei, natalității și populațiilor autohtone. Multiculturalismul a însemnat că puterea statului s-a situat pe poziții anti-democratice, adică împotriva popoarelor fondatoare ale țărilor din Europa și America de Nord. Globalismul a devenit la vedere doctrina oficială a Occidentului și rezultatul său concret e demantelarea statelor naționale în favoarea unei „noi ordini” fără niciun control popular.

Rusia ar fi avut suficiente ocazii în aceste ultime două decenii pentru a puncta împotriva unui Occident a cărui linie îl face tot mai impopular la el acasă. Parțial și-a folosit presa de limbă engleză în acest sens. Cel puțin în pandemie, am putut observa un grad mai mare de profesionalism din partea RT față de presa vestică de tradiție – aflată în prăbușire de audiență și de credibilitate. Dar cam aici s-a oprit realizarea de soft power a rușilor, la mediatizarea unor evenimente populare cenzurate de presa apuseană.

Relația cu Occidentul s-a stricat după revoluțiile colorate, când prin rețele oculte a fost forțată preluarea puterii mai ales în Ucraina de către regimuri favorabile occidentalizării. (După sfârșitul lui 2004.) Acum Putin ridică din nou la plasă liniei mondialiste prin rolul de infractor al legilor internaționale, pe care îl joacă și prin declanșarea unui război exact în momentul în care narațiunea Covid se prăbușea sub ochii tuturor. Putin sare în ring când omenirea se lămurea că Trudeau a trecut la cele mai brutale forme de represiune, inclusiv cu blocări de conturi pentru protestatari, în numele unei boli declarate irelevantă de țările din nordul Europei.

Pentru declanșarea a ce ar putea fi chiar al treilea război mondial, Putin și-a ales o dată memorabilă numerologic: 22.02.2022. Marți dimineața, președintele Federației Ruse a anunțat că recunoaște brusc două așa zise republici din Estul Ucrainei și că practic invadează țara vecină cu trupe prezentate ca „forțe de menținere a păcii”. Într-un discurs de o oră, Vladimir Putin și-a prezentat motivele istorice pentru decizie.

Trebuie subliniat că Putin a venit cu justificări istorice pentru anexări teritoriale, care nu se susțin în fața comunității internaționale. Dacă toate țările și-ar cere teritoriile istorice, dintr-un moment oarecare, ar fi o baie de sânge fără sfârșit. Nu interesează pe nimeni că Rusia a stăpânit anumite pământuri fie ca Imperiul Țarist fie ca Uniunea Sovietică, atâta timp cât există niște state suverane, pe care le-a recunoscut între timp prin tratate.

Acest gen de revizionism e practicat de extrema iredentistă maghiară în ce privește Transilvania. Și trebuie să observăm că același tip de mișcare, prin inventarea unor teritorii autonome în sânul altor state, e imitat de Orban, emulul lui Putin. În mod normal, nu avem pe cine susține în conflictul ruso-ucrainean, ambele țări ne sunt neprietene. Ne împinge spre conflict aliatul „binevoitor” american și ar trebui să refuzăm această capcană. Dar felul în care Putin pune problema ne vizează în cel mai direct mod.

În primul rând, am fost invocați în mod corect ca țară păgubită de împroprietărirea Ucrainei cu teritorii istorice, care ne-au aparținut. E pentru prima dată când părții ruse îi revine memoria în această privință. Doar că acele teritorii le putem considera pierdute pentru totdeauna în urma tratatelor de după 90 și în urma realității de-românizării lor în timp. E o pierdere dureroasă răpirea nordului Bucovinei, a sudului Basarabiei, chiar și a nordului Maramureșului, dar sunt pierderi irecuperabile prin evoluția demografică ulterioară.

Toate țările din jurul nostru au ales să își consolideze omogenitatea etnică prin asimilarea agresivă a minorității românești. Statul român, condus de marionete globaliste, a acceptat fenomenul ca pe o fatalitate. Mai grav, în interiorul granițelor sale, România a optat pentru modelul cel mai radical multiculturalist și mai permisiv din Europa.

Cu ce s-a ales România, în calitate de elevul model al școlii europene progresiste? Cu absolut nimic! Tocmai am fost anunțați că mărim de patru ori ritmul colonizării României de dinainte de criza Covid, ajungând la vedere la 100.000 de coloniști din India, Pakistan, Sri Lanka, Vietnam, Bangladesh, Filipine. De unde așa dezvoltare economică de la gripă încoace, să justifice un asemenea boom? Vedem bine că țările „neascultătoare” din grupul Vișegrad și-au apărat cu ferocitate granițele. Iar Ungaria a dus o politică expansionistă economic și cultural pe teritoriul României. Au avut ele ceva de suferit, mai mult decât că au fost certate de presa fără credibilitate și de lideri fără suflu ai continentului? Absolut nimic. Doar noi continuăm să ne sabotăm interesele pe termen lung și să se sacrificăm pentru idei „înalte”, de fapt prostești, livrate de alții.

Este exact modelul sinucigaș, pe care Putin îl speculează acum, intervenind în numele minorității ruse, organizată în republici separatiste. Să îi urmărim argumentația:

„Din timpuri imemoriale, poporul care trăiește în sud-vestul a ce a fost istoric pământ rusesc și-a spus rus și creștin ortodox. Acesta a fost cazul înainte de secolul 17, când o parte din acest teritoriu s-a alăturat statului rus, și după.”

(Ce importanță are momentul favorit din trecut al lui Putin? Pe vremea când avea președinți apropiați de Rusia ca Yanukovici sau Kucima, Ucraina era recunoscută bine mersi de Rusia.)

„Ucraina modernă a fost integral creată de Rusia sau, pentru a fi mai precis, de Rusia comunistă, bolșevică. Acest proces a început practic imediat după revoluția din 1917 și Lenin și asociații săi au făcut-o într-un fel foarte dur pentru Rusia, separând ce era teritoriu istoric rus. Nimeni nu a întrebat milioanele de persoane, care trăiau acolo. Apoi, atât înainte cât și după Marele Război Patriotic (ww2) Stalin a încorporat în URSS și a transferat Ucrainei unele pământuri care aparținuseră anterior Poloniei, României și Ungariei. În proces, a dat Poloniei o parte din ce era teritoriu german tradițional drept compensație. Și în 1954, Hrusciov a luat Crimeea de la Rusia dintr-un motiv oarecare și a dat-o Ucrainei. Așa s-a format teritoriul modern al Ucrainei.”

Harașo, dar unde-i compensația pentru România!? Pe români i-a întrebat cineva când au fost cuceriți, unii chiar duși în Siberia? Și de ce ar fi îndreptățită Rusia să stăpânească ce a fost răpit altora și dat Ucrainei? Observați că lui Putin îi convin rapturile teritoriale sovietice, de care nu se plânge, dar când are alte interese brusc se delimitează de politica bolșevicilor. E același conducător care a declarat dispariția URSS cea mai mare catastrofă geopolitică. E același spion KGB-ist, fidel regimului comunist, care doar din când în când se separă de moștenirea regimului pe care îl slujea.

După care urmează un lung pasaj în care Putin vorbește despre un diferend de viziune dintre Stalin și Lenin asupra naționalităților din componența URSS. Concluzia sa:

„Când vine vorba de destinul istoric al Rusiei și popoarelor sale, principiile lui Lenin de dezvoltare a statului nu au fost doar o eroare, au fost mai grave decât o eroare. Acest fapt a devenit evident după disoluția Uniunii Sovietice în 1991.”

Să remarcăm un aspect: în timp ce în România s-au dat legi care pedepsesc cu închisoarea pomenirea pozitivă a unor figuri istorice, care sunt mai mult victime tragice ale vremurilor, Putin are voie să îi facă elogiul lui Stalin, cel mai mare asasin din istoria continentului. Teoretic, noi suntem cei liberi, chipurile trăim într-o democrație liberală, dar eu văd că rușii au o libertate totală în raport cu istoria lor. Sigur, o pot și reinterpreta după cum le convine.

Argumentația istorică a lui Putin e aberantă. Ce argument e că nu-ți convine, o sută de ani după, ce a decis cutare predecesor al tău!? Nici nouă nu ne convin multe tratate sau legi interne, date de înaintași. Dar nu pretindem să nu se țină cont că au existat, pentru că le descoperim nefavorabile. Rețineți că președintele Rusiei de azi contestă inclusiv pacea de la Brest Litovsk. Practic, omul neagă inclusiv apariția României Mari ca urmare a prăbușirii imperiilor existente înainte de primul război mondial. După asemenea fel de interpretare a istoriei, poate revendica absolut orice. Tot dinspre partea maghiară am mai auzit aberația asta că liderii lor istorici nu trebuiau să fi semnat Tratatul de la Trianon.

După care a trecut la alt pasaj lung în care a descris dezintegrarea URSS și a ajuns să conteste însăși independența Ucrainei.

„Chiar cu doi ani înainte de colapsul URSS, soarta i-a fost premeditată. Acum radicalii și naționaliștii, inclusiv și în primul rând cei din Ucraina, își arogă merite pentru câștigarea independenței. După cum vedem absolut greșit. Dezintegrarea țării noastre unite a fost adusă de greșeli istorice din partea liderilor bolșevici și conducerii PCUS, erori comise în diverse etape în construcția statului și în politicile economice și etnice. Colapsul Rusiei istorice, cunoscută ca URSS e pe conștiința lor.”

N-ai decât să plângi, Vladimir! Draga ta Uniune Sovietică a fost un abator al popoarelor, care s-a prăbușit că era condusă după idei cretine, comuniste. Și care-i problema noastră!? Vrei să te întorci în timp să faci Uniunea viabilă economic și condusă după geniul tău!? După argumente atât de aberante, poți revendica liniștit și Republica Sovietică Moldovenească. Dar ce spun eu, și Mongolia și Kazahstanul! După care ne povestește că și conducătorii post-sovietici au fost proști și trebuiau să facă altfel.

„Nu doar că Rusia a recunoscut aceste țări, dar și-a ajutat partenerii din CSI (Comunitatea Statelor Independente), deși se confrunta cu vremuri grele ea însăși.”

Să fiți sănătoși! Le-ați recunoscut, la revedere și un praz verde, degeaba mai plângi „după lapte vărsat”, cum spune englezul. Iar CSI-ul de bun ce era a fost abandonat de toți. Dar Putin insistă să se facă de râs și povestește cum au ajutat rușii ucrainenii cu 250 milioane de dolari din 91 până în 2013. Ba că au plătit și toate datoriile URSS de 100 milioane de dolari, în numele republicilor componente. Datorie care pretinde că a fost achitată în 2017. Apoi lucrurile mergeau binișor, în opinia sa, pentru că se ajunsese la schimburi bilaterale de 50 miliarde de dolari, superioare celor între Ucraina și Uniunea Europeană. Iarăși arată destul de penibil, ca un amant înșelat. Nu-i vina nimănui dacă Ucraina alege alți parteneri – fie ei și păguboși pentru ea. Ce e de reținut că în acele minunate vremuri Putin nu o mai trata ca pe teritoriu strămoșesc sau greșeală a lui Lenin.

Apoi urmează alte motive puerile și plângăcioase. Cum le furau ucrainenii din conducta de gaz, cum îi șantajau cu tranzitul exportului rusesc de hidrocarburi. Parcă rușii nu practică șantajul cu închiderea robinetului. Din nou, argumente insignifiante pentru justificarea unei invazii. La fel de ridicolă e aducerea în discuție a corupției politicienilor ucraineni. Sunt argumentele tipice ale Vestului, care spune despre Putin că e corupt, că și-a făcut palate și pus oamenii în poziții cheie. Așa o fi, dar iarăși e irelevant asta în raporturile dintre state.

„În esență, așa zisa alegere civilizațională pro-occidentală, făcută de autoritățile oligarhice ucrainene, nu a fost și nu e îndreptată spre crearea de condiții mai bune în interesul poporului, ci pentru a ține miliardele de dolari furate de oligarhi de la ucraineni în conturile lor din băncile vestice, găzduind cu respect rivalii geopolitici ai Rusiei.”

Mare argument: trebuie să vă invadăm că aveți politicieni corupți, care fură. Au folosit-o asta deja occidentalii, dar cu mult mai mult talent. Nicio opinie publică n-o să cucerești cu astfel de argumente, cât ești cu tancurile la poartă. E problema ucrainenilor dacă acceptă să fie conduși de corupți sau de cine vor să fie furați – de oligarhi pro vest sau pro est.

Putin spune că ambasada SUA susține cu 1 milion de dolari pe zi protestele din Piața Maidan. Nu e exclus dar, vorba aia, și-au dorit mai mult victoria. N-avea decât să investească mai mult, dacă îi erau așa dragi frații slavi. După care urmează un pasaj sentimental despre eforturile populației ucrainene cu facturile și viața grea. Iarăși: argument total aberant pentru o cucerire, că o duc prost vecinii. Sau că au 6 milioane de plecați la muncă peste hotare. Pe principiul ăsta, România ar trebui să fie prima țintă a oricărei ocupații din Europa. Ba chiar a invocat falimentul unor fabrici de pe vremuri, ca dovadă că țara vecină e nefuncțională.

Pe alocuri, părea că vorbește chiar de România – vezi ingerința americană în sistemul de justiție. Da, dar astea sunt probleme interne, opțiuni probabil proaste luate de țările respective. Pentru rezolvarea cărora nu a apelat vreuna la consultanța Federației Ruse.

În finalul discursului, România a fost din nou invocată, alături de Polonia, pentru găzduirea scutului antirachetă, care poate fi transformat într-o armă ofensivă. Și a enunțat mai explicit că extinderea NATO aproape de granița Rusiei e văzută ca o amenințare de securitate. Acesta e un argument cu mult mai rațional decât celelalte, dar unui care vine tardiv, după ce acele țări au optat de bună voie pentru parteneriatul cu americanii.

Deocamdată, prima „realizare” pentru Putin a fost înghețarea proiectului conductei pe sub Marea Baltică, din partea Germaniei. România e ocupată economic și ideologic de forțe occidentale, care o împing să se distrugă încet dar sigur. Iar la graniță e exact scandalagiul de care aveau nevoie pentru a le credibiliza narațiunea.

Victor Grigore

evadare.ro
February 22nd, 2022
Mai multe despre: Externe
Scriu mult mai des pe Facebook: Reacțiunea.
#Facebook | #război | #pandemie | #economie | #globalism | #Spengler | #presa | #demografie | #comunism | #marea resetare | #nationalism | #cărți | #transumanism | #filme documentare | #politică | #geopolitică | #spiritualitate | #muzica | contact