Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Cum poți ajuta această pagină să se dezvolte
În ediția din 29 decembrie anul trecut, Washington Post a publicat un material despre avantajele detonării barajului din Harkov pentru Ucraina. Articolul a fost făcut inaccesibil pe site-ul ziarului, dar s-a păstrat la arhivă. Situația seamănă izbitor cu clipurile în care Joe Biden se laudă că „nu va mai exista” o conductă Nord Stream, dacă Rusia invadează Ucraina.
De subliniat că WP e gazeta favorită a democraților din capitala Washington, e foarte în linia guvernamentală, ca CNN, și altminteri ultra-ecologistă când vine vorba de încălzirea globală. Dar nu și când vine vorba de dezastre ecologice ca eliberarea de gaz metan în atmosferă (care nu provine de la vaci) sau inundarea unor sate, sabotarea unui sistem de irigații, scoaterea din uz a unei surse de energie hidro, deci „verde”.
Articolul foarte vast se intitulează „În interiorul contra-ofensivei care l-a șocat pe Putin și a remodelat războiul”. Invitat să vorbească e generalul maior Andrei Kovalciuc, chiar conducătorul contra-ofensivei din Harkov. După ce povestește cum trupele sale au fost antrenate de americani și britanici în Germania în iulie, Kovalciuc prezintă marele plan strategic de a tăia legătura cu Crimeea, anexată de ruși în 2014, printr-o ofensivă amplă în Zaporojie.
„Kovalciuc încearcă să taie zona ocupată de ruși la vest de râul Nipru și să prindă în capcană forțele ruse. „Sarcina mea nu era doar să eliberez teritoriul, ci să blochez și să distrug forțele. Să le fac să nu mai existe.”
Nu erau simple vorbe aruncate la o șuetă cu ziariștii. Pentru că Washington Post le-a considerat suficient de relevante să deseneze o hartă detaliată cu barajul și împrejurimile, pentru a-i sublinia importanța strategică în ofensivă.
Nereușind primul obiectiv, Kovalciuc a încercat să îi pună pe fugă și să-i separe pe soldații ruși de proviziile de dincolo de râu. „Rusia trebuia să își înarmeze și hrănească forțele prin trei puncte de trecere: Podul Antonovski, podul de cale ferată cu același nume și barajul Nova Kakhovka, parte din hidrocentrală, cu o șosea deasupra.”
„Cele două poduri au fost țintite cu sistemele HIMARS (sistemele de rachete de artilerie cu mare mobilitate) M142, furnizate de Statele Unite; sau cu lansatoarea HIMARS, care au o rază de 50 de mile, și podurile au fost rapid făcute impracticabile.”
„Au fost momente când le-am strangulat complet liniile de aprovizionare și tot au reușit să construiască trecători” – spune Kovalciuc. „Au reușit să își reumple munițiile… e foarte dificil.”
După care urmează pasajul cel mai relevant în prezent, din articolul de anul trecut:
„Kovalciuc a luat în considerare să inunde râul. Ucrainenii, spune, au lansat câteva lovituri de încercare cu lansatoarea HIMARS în una din ecluzele barajului Nova Kakhovska, în care au făcut trei găuri în metal, ca să vadă dacă apele Niprului pot fi crescute suficient să împiedice traversarea rușilor, dar să nu inunde satele din apropiere.”
„Testul a fost un succes, spune Kovalciuc, dar pasul rămâne unul de ultimă instanță. S-a abținut.”
După ce ieri barajul a cedat, una din știri relata chiar satisfacția ucrainenilor. Potrivit Hotnews, aceștia „au văzut din drone cum rușii au fost luați de șuvoi. Nimeni din partea rusă nu a scăpat”. Apar și imaginile dramatice cu populația civilă din satele inundate, ale căror case sunt până la tavan în apă. În prima relatare, se menționează și că barajul alimentează cu apă Crimeea, anexată de ruși în 2014. Informația dispare discret din următoarele relatări.
Narațiunea oficială e schimbată rapid, acuzând Rusia că și-a bombardat singură barajul pe care îl controla. Șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, dă un mesaj în care spune că „Rusia va trebui să plătească pentru crime de război” în cazul distrugerii barajului. Deci actul e clasat ca o crimă de război, dar vinovată e Rusia. În mod surprinzător, chiar pe pagina sa de Twitter, Ursula e asaltată de mesaje ostile, din partea cititorilor, care spun că nu mai cred propaganda europeană.
Conducătoarea Uniunii Europene e mai tranșantă și decât Casa Albă, care afirmă deocamdată doar că „nu știe cine a distrus barajul”. În schimb, presa oficioasă livrează prompt „informații pe surse” despre agenți secreți americani, care susțin că barajul a fost detonat de ruși.
Victor Grigore
