Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Într-o serie de articole anterioare, am prezentat câteva din aspectele esențiale pentru înțelegerea anului de răscruce 2020. Cum ar fi:
De această dobândă interbancară depind practic toate creditele, inclusiv cele generate de folosirea unui card de credit. Stupefiant e că această rată e generată în urma unui sondaj telefonic zilnic cu jucători majori din piață, care sunt întrebați la cât cred că ar da sau lua cu împrumut în ziua respectivă, pe diverse intervale de timp. Răspunsurile sunt agregate de agenția Thompson Reuters, în urma acestei consultări private cu bancheri londonezi. Și gata cifra. Pe plan local, există ceva echivalent, denumit ROBOR.
Între 200 și 300 trilioane de dolari în credite de tot felul – de la ipotecare, la instrumente derivate – sunt legate de dobânda LIBOR (London Interbank Offered Rate).
Din 2021-2022, această dobândă, care s-a dovedit flagrant că este manipulată în alte ocazii, va fi schimbată de alte sisteme de calcul. O idee bună, veți zice, având în vedere caracterul dubios al actualei stări de lucruri. Dar nu vă grăbiți să vă bucurați.
O primă surpriză e că nu va fi înlocuită de o singură dobândă, cum te-ai aștepta pentru o lume globalizată. Ci vor fi mai multe versiuni locale, de unde putem ghici cum lumea a doua și a treia vor ieși în dezavantaj.
Pentru dolar, substitutul se numește SOFR (Secured Overnight Finance Rate). Pentru lira sterlină, are un nume mai sexy, o cheamă SONIA (Sterling Overnight Index Average), iar pentru euro, ESTR (Euro Short Term Rate). Francul elvețian trece la sistemul SARON.
Ce au în comun toate aceste acronime noi? Că sunt legate de tranzacții reale, nu doar de vorbe într-un sondaj. Și că sunt tranzacții, care au la bază niște garanții (de unde cuvântul „securizare”). Lucruri bune, la prima vedere. Speculatorii financiari se angajează să țină cont de lumea reală. Doar că acea realitate, poate să dea cu noi de pământ într-o clipită.
Un alt fapt pe care îl au în comun aceste noi dobânzi, e că sunt consemnate în tranzacțiile de pe piața REPO. Am descris anterior această piață ca un fel de amanet al băncilor. Locul unde mari instituții financiare lasă gaj (la modul virtual) hârtii de valoare (ipoteci, bonuri de trezorerie cu scadență peste câteva decenii, angajamente de plată ale unor corporații) în schimbul unor lichidități obținute imediat. Plus o dobândă, evident. În timp la fel de scurt, aceste instituții își reglează lichiditățile din încasări și își recuperează gajul.
În octombrie 2019, această piață exclusivistă a luat foc. Dobânzile au explodat până la 10%, iar tranzacțiile au fost pe punctul de a se opri. Rezerva Federală Americană a interveni în forță, vărsând trilioane de dolari, cu și mai mare aplomb după declararea epidemiei. De aici decurge un mare pericol. Așa artificială și măsluită cum a fost ea, dobânda LIBOR a avut o impresionantă stabilitate. Împrumuturile cu garanții serioase ar trebui să aibă, în principiu, dobânzi mai mici. Dar, cum s-a văzut toamna trecută, pot înregistra fluctuații năucitoare peste noapte.
Un alt aspect de luat în seamă sunt acele „hârtii” de valoare, puse gaj. Respectiv ipotecile imobiliare și obligațiunile emise de state – considerate valori cu greutate certă. Dat fiind că lumea speculativă offshore e mult mai mare decât economia reală, productivă, a planetei, pariorii pot produce un cutremur în lumea reală, asupra instrumentului despre care fac pariuri. Prin intervenția statului, activele toxice din ștatele băncilor, pot ajunge în scriptele unor fonduri de garantare susținute de stat.
Chiar dacă comparăm mere cu pere, niște credite pe termen lung față de împrumuturi peste noapte, respectiv clienți de alt tip, merită să privim cum a sărit dobânda interbancară pe piața REPO (care va influența noile modalități de calcul) în toamnă:
față de evoluția istorică a LIBOR
și cea a EURIBOR.
Victor Grigore
