Vreau să vă arăt două hărți cu grafice, despre fluctuațiile de venituri personale ale americanilor anul trecut. Ele sunt ilustrative cel puțin din două motive. Unul e că putem să punem în context raportările triumfaliste ale zglobiului Florin Cîțu, despre creșteri spectaculoase și reveniri în V, ale avionului în picaj. Sugrumarea economiei de frica gripei a produs schimbări atât de dramatice și a scuzat intervenții atât de nemaivăzute, încât din mișcările de la o lună la alta se pot obține felurile statistici și titluri bombastice. Manipulatorii rău intenționați au material și pentru a îngrozi și pentru a euforiza publicul.
Realitatea e că trăim ceva ce are din ce în ce mai puțină legătură cu teoria capitalistă. Veniturile explodează când oamenii nu lucrează și se abțin de la consum, statul intervine ca în economiile planificate și acțiunile pe bursă saltă voios când veniturile firmelor scad, în timp ce se adună zeci de milioane de șomeri noi.
Graficele sunt din ultimele două momente de raportare disponibile. De la sfârșitul lunii ianuarie 2021, când s-au centralizat datele pentru iulie-septembrie 2020, respectiv pentru penultimul pătrar al anului pandemiei. (Datele pentru Q4 de anul trecut se vor cunoaște în martie.) Atunci s-a constatat o scădere de 10% a venitului personal al americanilor, medie națională, comparație de la un pătrar la altul.
Cu adevărat spectaculoase sunt datele pentru intervalul anterior. În aprilie-iunie 2020 deci în focul carantinei, s-a constatat o creștere medie de 34%. De la un stat la altul, variația de creștere pe acele trei luni a fost între 15 și 76%. Da, ați citit bine: locuitorii din Massachusetts au câștigat cu peste 75% mai mult în acel pătrar, decât în intervalul precendent. Cei mai mulți, stând acasă și primind cecuri de ajutor de la stat.
Nu mai vorbim aici de tunul fabulos dat de oligarhia financiar-informatică, mai bogată cu trilioane de dolari grație crizei. Nici despre polarizare, în durata lungă a istoriei, care face ca și în țara capitalismului, pătura de mijloc să fie pe cale de dispariție, supusă unuit atac prelungit.
Această evoluție spectaculoasă îmi mai amintește ceva. Că am explicat cu altă ocazie mecanismul de funcționare a imperiilor. Ceva ce pseudo-conservatorii fie nu înțeleg, fie se prefac că nu înțeleg, atunci când regurgitează mesajele neocon americane, despre datoria pe care protectoratele din Europa o au în contul hegemonului, pentru marele efort de a-i proteja militar. Data viitoare, când vă mai simțiti vinovați că n-ați achitat la timp rachetele sau procentele din PIB, întrebați-vă dacă e vreun interval sau o regiune din țară unde să fi crescut veniturile cu 75%, pe timpul crizei. Chiar și așa, în stilul lui Cîțu de a compara productivitatea din concediu cu cea din activitate, într-un trimestru oarecare…