Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
Cum poți ajuta această pagină să se dezvolte
Cea mai mare bancă falită din 2008 încoace poate trage după ea alte instituții similare. SVB avea active de peste 200 miliarde de dolari și un sfert din depozitele bancare din Valea Siliconului, unde sunt concentrate cele mai mari firme de tehnologie din lume.
Desi plafonul de garantare e de 250 mii de dolari, doar o mică parte din clienți sunt acoperiți și vor avea acces la bani chiar de luni. 151 md din cele 173 md din conturile Silicon Valley Bank nu sunt protejate de garanție.
La criza din 2008, banca a primit peste 200 de milioane ajutor de stat. (Toate băncile au fost practic obligate sa accepte linia de credit ca să nu se știe care din ele aveau cea mai mare nevoie.)
Necazurile actuale sunt legate de creșterea dobânzilor de referință de către banca centrală ca răspuns la inflație. Dobânzile mai mari fac să scadă prețul bonurilor de trezorerie din portofoliul investitorilor, între care și SVB.
O reglementare de la precedenta criză a împărțit în două grupe obligațiunile din scriptele băncilor. O grupă mai mare, socotită după valoarea lor la maturitate (la expirarea împrumutului) și o grupă mai mică, unde se ia în calcul prețul actual de piață al respectivelor hârtii. (Un investitor poate fi forțat să vândă dezavantajos, când prețul e jos, ceva ce are totuși șanse reale să își revină, dacă așteaptă.)
În mod normal, nu apărea o diferență semnificativă între cele două. (E vorba de ipoteci și de titluri de stat americane, care au o cotație excelentă și au cumpărători.) Dar acum diferența – să spunem – între ce avea banca în bilanț la valoarea de inventar și ce ar fi putut obține din piață instantaneu a devenit considerabilă. Atât de mare, încât ajunsese să egaleze toată valoarea bursieră a companiei care deține banca. Vestea și mai rea e că mai sunt și altele, care au un ecart (nu atât de mare dar) mare. Inclusiv colosul Wells Fargo e la 25% din propria capitalizare „pe pierdere”.
SVB a încercat joi să facă o tranziție a portofoliului, care să îi oprească pierderile. Adică să vândă din obligațiunile pe termen lung și să cumpere altele cu maturitate mai mică, mai „lichide”. A vândut peste 20 md în obligațiuni și ipoteci, dar a trebuit să recunoască public o pierdere de 1,8 md $ asociată tranzacțiilor.
Joi și vineri știrea a produs prăbușirea acțiunilor cu 60% în prima zi și încă pe atât din ce rămăsese a doua zi, însoțită de retrageri de depozite tipice unei panici bancare. Și restul băncilor s-au resimțit pe Wall Street în același interval, băncile americane pierzând împreună peste 200 miliarde din valoarea acțiunilor.
Referințe: CNBC și Zero Hedge.
Victor Grigore
