Diminuarea simțului pentru frumos

Cred că de la Casa Poporului ni se trage. Și sunt dezarmat de fiecare dată să constat câți nătăfleți tineri simt un fior de grandoare națională când o privesc. Ba întristător de-a dreptul e să vezi că sunt și mirese care țin morțiș să se tragă în poză cu mastodontul de ciment. (Nu că Arcul de Triumf ar fi mai romantic, pentru evenimentul în cauză.) Dar dacă vă uitați în cartierele de îmbogățiți o să vedeți că acela e modelul. Sigur, fiecare construiește cât își permite, mai mult de 14 camere e complicat să faci, chiar și din bani câștigați ușor. Dar dacă ar avea pe mână bugetul tutror, ar mai face un paralelipiped placat cu marmură. Poate doar cu acoperiș din țiglă din metal, că e mai ieftină.
Iar primarii insistă să dea exemple negative „poporului”, fiind campioni la aranjamente kitschioase și sedii „moderne”, ca niște borcane din sticlă. De educarea gustului estetic nu se ocupă nimeni, cu atât mai puțin școala.
Totuși, am văzut ieri o dovadă că nu „tot ce construiesc popii” e grandios și lipsit de dragoste pentru frumos. În apropiere de podul peste Dâmbovița de lângă tribunalul vechi, s-a construit o clinică de Patriarhie, Fundația Sfântul Spiridon și Fundația Nadia Comaneci. Clinica poartă chiar numele marii gimnaste și are la exterior mai multe mozaicuri superbe, pe care o să le fotografiez cu prima ocazie.