2.10 Teoria conspirației: „Români, vi se pregătește ceva!”

Alături de mitologiile societății de consum, mitul conspirației se bucură, în mod paradoxal, de suportul modernizării mediatice și are șanse reale de a câștiga o popularitate sporită în societatea de mâine. Credibilitatea în scădere a presei internaționale, cultivarea senzaționalului și a știrilor de șoc, împreună cu evaporarea punctelor de sprijin din torentul informațional sunt elemente favorizante pentru proliferarea conspirațiilor în imaginarul colectiv.

Realitatea nu este nici ea zgârcită în furnizarea unor elemente în sprijinul acestei teorii. În fond, oricine studiază instaurarea comunismului de către gruparea bolșevică, va descoperi suficiente elemente pentru susținerea unei teorii a conspirației. Pentru români, intrarea în comunism s-a produs prin uneltirile grupusculului cominternist ce închipuia Partidul Comunist, iar ieșirea, în compania complotului „agenturilor străine”. Și intrarea în perioada „democrației originale” a avut loc tot întovărășită de misterioșii teroriști care au preluat din imaginar trăsăturile la fel de omniprezenților securiști.

Fie că va fi vorba despre masoni, agenți secreți sau despre relațiile oculte din cadrul oligarhiei post-comuniste, limitele potențiale ale viitoarelor teorii ale conspirației vor fi doar cele ale imaginației. De altfel, șansele ca teoria conspirației să dezamăgească sunt mici, dacă ne gândim și la uriașa ei putere de repliere, întrucât ea nu își înșeală „cumpărătorii”. Teoria nu promite să divulge tot adevărul, altminteri ea ar fi populară doar printre pacienții spitalelor de psihiatrie, ci să dezvăluie o mică, dar esențială, parte din adevăr, pe care alții (ceilalți !) nu pot sau nu vor să o rostească.

(înapoi la Cuprins)