evadare.ro

1.2 Mitul, ca istorie sacra

Dacă astăzi se vorbeşte atât de mult despre mit, până la a-l considera un subiect la modă, este pentru că în ultimele trei secole s-a petrecut o mutaţie fundamentală, imperceptibilă, a înţelegerii date noţiunii. În acest interval, contactul dintre civilizaţii, sau nevoia de contact, i-a obligat pe entuziaştii mitologiei să accepte mitul ca pe o realitate general umană, şi nu ca pe un exponat extras din rezervaţia culturilor sălbatice sau populare. Această înţelegere iniţială avea în vedere sensurile de dicţionar ale lui mythos, acelea de „poveste, saga, tradiţie”, care nu acoperă, evident, complexitatea conceptului. Chiar însuşirea care pare definitorie pentru mit, anume aceea de a fi o naraţiune, o poveste, este controversată, întrucât mitul e mult mai apropiat de mister, de nerostit : „Dezvoltarea unui adevăr doctrinal în mit nu este o fabulă, cu atât mai puţin cu cât cuvântul fabulă provine dintr-o rădăcină ce înseamnă vorbire (fabula), în timp ce cuvântul mit provine dintr-o altă rădăcină, însemnând mut şi tăcut (mutus). Or, ideea de tăcere e legată de lucrurile care, prin natura lor, nu pot fi exprimate altfel decât prin simboluri”.

Va trebui să acceptăm acest caracter paradoxal al unei istorii covârşite de mister, în care partea nevăzută a simbolului, cea „pentru care stă“ un semn, este mai importantă, o istorie a cărei substanţă nu e alcătuită din evenimente ordonate cronologic, ci din semnificaţiile atribuite şi ţesute în jurul evenimentelor şi personajelor.

Mitul povesteşte o istorie sacră” [10], spune Mircea Eliade într-o definiţie extrem de concisă. Printr-o astfel de definiţie, mitul este plasat la intersecţia dintre sacru şi profan, dacă opunem ideii de eternitate, proprie transcendentului şi valorilor ultime, ideea finitudinii unei istorii povestite, ca înşiruire de evenimente. De unde rezultă paradoxul mitului care reuneşte cele două sfere, cea profană, a istoriei, şi cea sacră, a eternităţii, care refuză ideea de istorie. „Revelând istoria a ceea ce s-a întâmplat în illo tempore, se revelează, dintr-o dată, o irumpţie a sacrului în lume” [11]

Eliade e purtătorul unei viziuni, taxată drept misticistă şi speculativă, dar care valorizează pozitiv mitul, învestindu-l cu rolul de poartă către transcendent. Este acel spaţiu de manifestare a creativităţii saturată de ontologic. Una din primele explicaţii oferite apariţiei mitului este euhemerismul, o perspectivă raţionalist-demitizantă, care susţine că primele naraţiuni sacrosancte ale omenirii sunt rodul unui act deliberat sau spontan de idealizare a unor personalităţi istorice care au existat cu adevărat. Primele manifestări ale mitului se leagă de fenomenele naturale, dar mai cu seamă de cosmogonie.

Victor Kernbach constată incapacitatea omului de a se resemna cu sentinţa lui Wittgenstein cu privire la limitele aspiraţionale ale cunoaşterii („ceea ce se poate spune în genere, se poate spune clar; iar despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să se tacă”), întrucât „omul nu e în stare să refuze ceea ce nu se poate gândi şi astfel inventează mitul”. [12] Aşadar, prima funcţie a mitului este de a ordona universul în concordanţă cu o viziune considerată acceptată de societatea care îl produce, de a da răspuns unei probleme care e, în sine, nerezolvabilă. Imaginarul, un alt concept vital pentru înţelegerea mitului, parcurge drumul în sens invers, de la axiologie la ontologie, şi caută adevărurile ultime, cele asupra cărora raţiunea se poate pronunţa cu greu. Ca şi religia, mitul oferă răspunsuri simple la întrebări complicate, desluşeşte taine şi oferă modele comportamentale.

Mitul este prescriptiv, are o exemplaritate implicită, întrucât faptele relatate de el „s-au petrecut aievea”, şi trebuie reluate întocmai pentru a prezerva armonia cosmosului. Inovaţia nu este tolerată decât ca o dezvoltare organică a unui mitem, şi nu ca ruptură. Fapt greu de acceptat pentru mentalitatea modernă, dar conştiinţa mitică valorifică valenţele creatoare ale imaginaţiei, chiar evacuând individualitatea şi particularul. Simplificând, este un „târg” în care imperativele dreptului la diferenţă sunt sacrificate, date fiind câştigurile mai substanţiale ale integrării, în termenii dictaţi de nevoia de securitate.

Cultura arhaică trece peste noţiunea recentă de confort psihic şi îl face pe om părtaş la cosmogonie, prin rememorarea evenimentului exemplar din vremurile primordiale, un privilegiu inaccesibil modernilor resemnaţi cu vanitatea iluzorie de a fi „făcători de istorie”. O asemenea supralicitare a rolului mitului nu trebuie să ne înşele să punem semnul egalităţii între mit şi religie. Deşi sisteme complexe care includ în discursurile lor mituri şi parabole, religiile depăşesc acest stadiu care ţine de forma în care adevărurile ultime pot fi transmise. În special marile religii tind să se abstractizeze, excepţia fiind sectele, care se fixează pe un singur episod mitologic pe care îl absolutizează. De altfel, pentru un mistic, recursul la mit e un compromis, aşa cum efortul teologic de exprimare raţională a sacrului e un substitut al credinţei, după cum ne avertizează şi Constantin Noica : „dacă nu ar fi o fiinţă căzută, omul nu ar avea nevoie de mituri“. [13]

Nu doar omul alfabetizat trăieşte într-un mediu artificial, cel al culturii, ci şi omul societăţilor patriarhale. Fără să îşi teoretizeze poziţia, acesta din urmă îşi transformă universul în limbaj. Lumea „îi vorbeşte”, atâta timp cât se dovedeşte suficient de iscusit şi de stăpân pe cifrul încredinţat prin mit. „Mitul este matricea culturală a omeniri” [14]

(inapoi la Cuprins)

[9] Benoist, Luc, Semne, simboluri şi mituri, Editura Humanitas, Bucureşti, 1995, p.120
[10] Eliade, Mircea, Aspecte ale mitului, Editura Univers, Bucureşti, 1978, p.5
[11] Eliade, Mircea, Mituri, vise şi mistere, ed. cit., p 10
[12] Kernbach Victor, Mit, mitogeneză, mitosferă, Editura Casa Şcoalelor, Bucureşti, 1995, p 20
[13] apud Kernbach, op. cit, p. 215
[14] ibidem, p.5

September 14th, 2010
Mai multe despre: lucrare
Economie

Jaful mileniului
Pandemia e diversiunea, nu cauza crizei

Bogații, mai îndatorați decât săracii
Ep. 1: Criza datoriilor suverane și o răsturnare, care nedumerește

Națiunile și băncile lor
Ep. 2: Economia speculativă, transferul de suveranitate și prăbușirea ei înaintea pandemiei

Trei forme de capitalism
Ep. 3: De la Roma la Wall Street, capitalismul oamenilor liberi, capitalismul înrobitor și capitalismul cazinou

Criza începuse deja
Ep. 4: Din 2008 în 2019, măsurile de avarie și prevestirile rele

Tiparnița și sforile dobânzii
Ep. 5: Când mâna invizibilă apasă pe cântar

Un răspuns disproporționat
Ep. 6: Banii din elicopter

Bancherii din umbra regilor
Ep.7: O istorie, care nu se învață la școală. Personalități discrete, pe nedrept uitate

Primul imperiu global
Ep. 8: De la Pax Britanica la Pax Americana, acordul de la Bretton Woods

Dolarul offshore
Ep. 9: Moneda globaliștilor există deja și e produsă în cantitățile pe care și le doresc

Și acum, încotro?
Ep. 10: Opțiunile imperiului american

Coronavirus

Cercetătorii, care îi contrazic pe alarmiști
Ce susțin ei și care e reputația lor în lumea științei

Dezvăluirea umflării din pix a deceselor
n-a mirat pe nimeni

Descoperirile profesorului de la Stanford
spulberă isteria coronavirus

Falsa epidemie
descrisă de New York Times în 2007

Logica distrugerii economice
Explicația implicării celor bogați și puternici în demolarea controlată a sistemului care i-a făcut așa

Rechizitoriul
Cele 21 de motive de protest față de carantină

Asimptomaticii nu transmit boala
susține doctorul Fauci, Arafat al americanilor

Cât e un coronavirus
pe lângă un spermatozoid. Ar fi eficient prezervativul textil?

Estimarea lui Rafila
Ce mortalitate are până la urmă boala și unde se plasează față de alte pandemii istorice

Coronavirus a ucis 0,003% din români
în primele 60 de zile

Două viziuni
Felul în care percepem lumea ne-a determinat reacțiile la epidemie

Cazurile cele mai suspecte
centralizarea primelor 800 de decese

Spiritualitate

Antidot pentru frica de moarte
Mircea Eliade și moartea ca inițiere

Fundătura ateismului
și a relativismului moral

Societatea controlului
operațiunea corona, răscoalele rasiale, piese într-o tranziție postmodernă

Școala de acasă
interzisă de Macron pentru a apăra laicitatea

Rezistența spirituală anticomunistă
Pentru CNSAS, martirii închisorilor comuniste sunt încă „dușmani ai poporului”. Credința în adevăr și adevărul credinței rămân metodele de supraviețuire pentru individ și societatea fără lideri exemplari

Despre Bartolomeu Anania și alegerea nefericită a unui preafericit
Un elogiu adus celui mai mare predicator din Biserica Ortodoxă în acest moment, care, nu întâmplător, este și cel mai virulent atacat de presa din România

Mistica iconicului la Ghelasie
o viziune speculativă în isihasmul românesc

În apărarea cămătăriei
talantul îngropat al pieței libere

Ce este un român
identitatea, între cultură, rasă, cetățenie

Media

Dezumanizare
Înmormântare cu distanțare

Îndobitocirea prin „fake news”
Dresajul corectitudinii politice

Tirania ecranului
Audiobook despre eliberarea de dependența electronică

Moment antologic
BBC prezice prăbușirea unei clădiri

În căutarea underground-ului pierdut
Dacă pe străzile din București cântă mariachi, ori ne tragem din incași, ori suntem un popor tare netalentat

Statul
făptașul neidentificat al crizei

Piața Universității
o părere la 30 de ani după

Tratatul de la Trianon
de ce merită sărbătorit

Presa sistemului
Pleacă coloneleasa, vine generăleasa

Ministrul Muncii
și înlocuirii sociale

Capturarea economiei Japoniei
cu ajutorul crizelor

Papa Francisc
a scos efigia lui Hristos de pe crucea de la gât

Politică

Argumentele împotriva imigrației
„De ce vă opuneți imigrației, dacă atât de mulți români au plecat?”

Educația sexuală în școli
proiectul de inginerie socială din spatele bunelor intenții

Cadoul de la UE
ne crește datoria de stat cu o treime

Cum funcționează imperiile
Ghici cum plătești bunăstarea altora

Unabomber
Ideile unui geniu ucigaș

Orban și Dragnea
speță identică, ignorată de DNA

Senatori americani
propun ca SUA să nu mai plătească datoria Chinei

China, inclusă pe Axa Răului
Ce urmăresc SUA prin noul război imagologic

Era nevoie de o femeie frumoasă
Să învețe omul contemporan să fie bărbat

Jean Jacques Rousseau
ideolog al tiraniei