evadare.ro

1.8 De la imagini si simboluri la imaginarul colectiv

Consideraţiile făcute pe marginea mitologicului până acum au descris omul ca pe o fiinţă simbolică în căutarea sensului, trăind în toate epocile în interiorul universului său de imagini şi simboluri. Imaginile, formate de-a lungul istoriei, se transformă în simboluri atunci când sunt integrate unui sistem cultural şi religios. Imaginile sunt prin ele însele purtătoarele unei semnificaţii obiective, dar, în acelaşi timp, sunt modificate de subiectul care încorporează simbolul în fiinţa sa psihologică şi socială. Recurgerea la imagini se face pentru o inserare, cu ajutorul gândirii simbolice şi al comportamentului ritualic, în unităţi mai largi, cum sunt comunitatea, societatea sau universul.

Ca urmare a secularizării, omul modern trăieşte o experienţă a vieţii în care formulele sacrului sunt camuflate, distorsionate, greu recognoscibile. Chiar şi aşa, mitul rămâne una dintre cele mai complexe forme ale limbajului simbolic al comunităţii. Mitanaliza încearcă să identifice în ideologiile contemporane elementele de continuitate dintre arhaic şi modern, dintre tradiţiile religioase şi noul val al culturii seculare. Hermeneutica mitului urmează fie metode fenomenologice, căutând „modele exemplare”, fie psihanalitice, prin apelul la arhetipuri, sau metodele semiologiei structuraliste, identificând „seturi de reguli”. Mitul are o formă narativă, un scenariu, fără ca sensul naraţiunii să fie foarte evident, dar şi un caracter simbolico-metaforic. Aceasta presupune o înţelegere a lumii prin simboluri, figuri de stil sau arhetipuri, de unde decurge ipoteticul, paradoxalul şi polisemia mitului.

Lucien Sfez vede în simbolistica politică un răspuns, un remediu (sau un placebo, după propria apreciere) la criza de reprezentare. O metodă practică de asigurare a coeziunii, mai puţin costisitoare decât violenţa, hrănită din resursele inepuizabile ale memoriei şi imaginaţiei. Simbolisticile politice se găsesc în „textele cele mai sofisticate, cele mai citate şi mai puţin citite“. [44] Liderii, care au şi ei capitaluri simbolice care le permit să recurgă la simple aluzii pentru a fi înţeleşi, folosesc două cupluri: memorie-comunicare şi operaţii-imagini. Atâta vreme cât sunt în spaţiul comunicării, imaginile sunt polisemice. Este nevoie de apelul la memorie pentru a le concentra, focaliza şi lipsi de ambiguitate. Imaginile se cristalizează şi devin disciplinate atunci când criza se transformă în conflict şi se realizează o „operaţie simbolică de excludere reunificatoare” [45] de tipul noi şi ei.

Reconstrucţia simbolică a identităţii este sugerată de Wright Mills prin imaginaţia sociologică. Aceasta din urmă apare ca o calitate spirituală care îl ajută pe individ să decripteze influenţele reciproce dintre om şi societate, dintre istoria globală şi biografia personală, dintre devenirea individuală şi cea istorică. Imaginaţia sociologică ne ajută să înţelegem faptul că fiecărei epoci îi este propriu un anumit stil de gîndire. Acesta tinde să dea nota dominantă a vieţii culturale. Acest stil de gîndire este cel care condiţionează modul în care cei care deţin autoritatea într-un anumit moment încearcă să justifice puterea şi statusul lor prin apelul la simboluri morale sau embleme sacre ce întrunesc acordul şi coalizează credinţa unei comunităţi.

Excesul de raţionalitate a condus la o reacţie care valorizează simbolul şi imaginaţia în speranţa unei ameliorări a condiţiei umane. Gilbert Durand vede o ierarhie care pleacă de la semnele arbitrare, care sunt pur indicative, trimit la o realitate semnificată, semnele alegorice, care trimit la o realitate semnificată greu prezentabilă, traducerea concretă a unei idei ce nu poate fi sesizată sau exprimată simplu, pentru a ajunge la forma de maximă complexitate, cea a imaginaţiei simbolice. Aceasta, include şi mitul şi se referă la un semnificat care nu mai poate fi deloc prezentat, cum este cazul unui sens. Această viziune preferă să vadă în simbol, ca „epifanie a unui mister“, o valoare în sine pentru specia umană, o modalitate de cunoaştere sui generis. [46] Avertizând asupra pericolului demistificării totale, Durand merge până la a acuza întreaga cultură occidentală de iconoclasm, prin sacrificarea trimiterilor transcendente ale imaginaţiei simbolice în favoarea unei excesive aplecări asupra semnificantului (formă picturală, text, manifestări ale psihicului).

(inapoi la Cuprins)


[44] Sfez, Lucien, Simbolistica politică, Institutul European pentru Cooperare Culturală, Iaşi, 2000, p. 56
[45] ibidem, p. 105
[46] După cum plastic se exprima Pierre Emmanuel : „Să analizezi intelectual un simbol, înseamnă să cojeşti o ceapă pentru a găsi ceapa", apud Gilbert Durand, Aventurile imaginii. Imaginaţia simbolică. Imaginarul, Editura Nemira, Bucureşti, 1999, p. 43

September 17th, 2010
Mai multe despre: lucrare
Economie

Jaful mileniului
Pandemia e diversiunea, nu cauza crizei

Bogații, mai îndatorați decât săracii
Ep. 1: Criza datoriilor suverane și o răsturnare, care nedumerește

Națiunile și băncile lor
Ep. 2: Economia speculativă, transferul de suveranitate și prăbușirea ei înaintea pandemiei

Trei forme de capitalism
Ep. 3: De la Roma la Wall Street, capitalismul oamenilor liberi, capitalismul înrobitor și capitalismul cazinou

Criza începuse deja
Ep. 4: Din 2008 în 2019, măsurile de avarie și prevestirile rele

Tiparnița și sforile dobânzii
Ep. 5: Când mâna invizibilă apasă pe cântar

Un răspuns disproporționat
Ep. 6: Banii din elicopter

Bancherii din umbra regilor
Ep.7: O istorie, care nu se învață la școală. Personalități discrete, pe nedrept uitate

Primul imperiu global
Ep. 8: De la Pax Britanica la Pax Americana, acordul de la Bretton Woods

Dolarul offshore
Ep. 9: Moneda globaliștilor există deja și e produsă în cantitățile pe care și le doresc

Și acum, încotro?
Ep. 10: Opțiunile imperiului american

Coronavirus

Cercetătorii, care îi contrazic pe alarmiști
Ce susțin ei și care e reputația lor în lumea științei

Dezvăluirea umflării din pix a deceselor
n-a mirat pe nimeni

Descoperirile profesorului de la Stanford
spulberă isteria coronavirus

Falsa epidemie
descrisă de New York Times în 2007

Logica distrugerii economice
Explicația implicării celor bogați și puternici în demolarea controlată a sistemului care i-a făcut așa

Rechizitoriul
Cele 21 de motive de protest față de carantină

Asimptomaticii nu transmit boala
susține doctorul Fauci, Arafat al americanilor

Cât e un coronavirus
pe lângă un spermatozoid. Ar fi eficient prezervativul textil?

Estimarea lui Rafila
Ce mortalitate are până la urmă boala și unde se plasează față de alte pandemii istorice

Coronavirus a ucis 0,003% din români
în primele 60 de zile

Două viziuni
Felul în care percepem lumea ne-a determinat reacțiile la epidemie

Cazurile cele mai suspecte
centralizarea primelor 800 de decese

Spiritualitate

Antidot pentru frica de moarte
Mircea Eliade și moartea ca inițiere

Fundătura ateismului
și a relativismului moral

Societatea controlului
operațiunea corona, răscoalele rasiale, piese într-o tranziție postmodernă

Școala de acasă
interzisă de Macron pentru a apăra laicitatea

Rezistența spirituală anticomunistă
Pentru CNSAS, martirii închisorilor comuniste sunt încă „dușmani ai poporului”. Credința în adevăr și adevărul credinței rămân metodele de supraviețuire pentru individ și societatea fără lideri exemplari

Despre Bartolomeu Anania și alegerea nefericită a unui preafericit
Un elogiu adus celui mai mare predicator din Biserica Ortodoxă în acest moment, care, nu întâmplător, este și cel mai virulent atacat de presa din România

Mistica iconicului la Ghelasie
o viziune speculativă în isihasmul românesc

În apărarea cămătăriei
talantul îngropat al pieței libere

Ce este un român
identitatea, între cultură, rasă, cetățenie

Media

Dezumanizare
Înmormântare cu distanțare

Îndobitocirea prin „fake news”
Dresajul corectitudinii politice

Tirania ecranului
Audiobook despre eliberarea de dependența electronică

Moment antologic
BBC prezice prăbușirea unei clădiri

În căutarea underground-ului pierdut
Dacă pe străzile din București cântă mariachi, ori ne tragem din incași, ori suntem un popor tare netalentat

Statul
făptașul neidentificat al crizei

Piața Universității
o părere la 30 de ani după

Tratatul de la Trianon
de ce merită sărbătorit

Presa sistemului
Pleacă coloneleasa, vine generăleasa

Ministrul Muncii
și înlocuirii sociale

Capturarea economiei Japoniei
cu ajutorul crizelor

Papa Francisc
a scos efigia lui Hristos de pe crucea de la gât

Politică

Argumentele împotriva imigrației
„De ce vă opuneți imigrației, dacă atât de mulți români au plecat?”

Educația sexuală în școli
proiectul de inginerie socială din spatele bunelor intenții

Cadoul de la UE
ne crește datoria de stat cu o treime

Cum funcționează imperiile
Ghici cum plătești bunăstarea altora

Unabomber
Ideile unui geniu ucigaș

Orban și Dragnea
speță identică, ignorată de DNA

Senatori americani
propun ca SUA să nu mai plătească datoria Chinei

China, inclusă pe Axa Răului
Ce urmăresc SUA prin noul război imagologic

Era nevoie de o femeie frumoasă
Să învețe omul contemporan să fie bărbat

Jean Jacques Rousseau
ideolog al tiraniei