evadare.ro

1.8 De la imagini și simboluri la imaginarul colectiv

Considerațiile făcute pe marginea mitologicului până acum au descris omul ca pe o ființă simbolică în căutarea sensului, trăind în toate epocile în interiorul universului său de imagini și simboluri.

Imaginile, formate de-a lungul istoriei, se transformă în simboluri atunci când sunt integrate unui sistem cultural și religios. Imaginile sunt prin ele însele purtătoarele unei semnificații obiective, dar, în același timp, sunt modificate de subiectul care încorporează simbolul în ființa sa psihologică și socială. Recurgerea la imagini se face pentru o inserare, cu ajutorul gândirii simbolice și al comportamentului ritualic, în unități mai largi, cum sunt comunitatea, societatea sau universul.

Ca urmare a secularizării, omul modern trăiește o experiență a vieții în care formulele sacrului sunt camuflate, distorsionate, greu recognoscibile. Chiar și așa, mitul rămâne una dintre cele mai complexe forme ale limbajului simbolic al comunității.

Analiza mitului încearcă să identifice în ideologiile contemporane elementele de continuitate dintre arhaic și modern, dintre tradițiile religioase și noul val al culturii seculare. Hermeneutica mitului urmează fie metode fenomenologice, căutând „modele exemplare”, fie psihanalitice, prin apelul la arhetipuri, sau metodele semiologiei structuraliste, identificând „seturi de reguli”.

Mitul are o formă narativă, un scenariu, fără ca sensul narațiunii să fie foarte evident, dar și un caracter simbolico-metaforic. Aceasta presupune o înțelegere a lumii prin simboluri, figuri de stil sau arhetipuri, de unde decurg: ipoteticul, paradoxalul și polisemia mitului.

Lucien Sfez vede în simbolistica politică un răspuns, un remediu (sau un placebo, după propria apreciere) la criza de reprezentare. O metodă practică de asigurare a coeziunii, mai puțin costisitoare decât violența, hrănită din resursele inepuizabile ale memoriei și imaginației. Simbolisticile politice se găsesc în „textele cele mai sofisticate, cele mai citate și mai puțin citite”. [44]

Liderii au și ei capitaluri simbolice care le permit să recurgă la simple aluzii pentru a fi înțeleși. Ei folosesc două cupluri: memorie-comunicare și operații-imagini. Atâta vreme cât sunt în spațiul comunicării, imaginile sunt polisemice. Este nevoie de apelul la memorie pentru a le concentra, focaliza și lipsi de ambiguitate. Imaginile se cristalizează și devin disciplinate atunci când criza se transformă în conflict și se realizează o „operație simbolică de excludere reunificatoare[45] de tipul noi și ei.

Reconstrucția simbolică a identității este sugerată de Wright Mills prin imaginația sociologică. Aceasta din urmă apare ca o calitate spirituală care îl ajută pe individ să decripteze influențele reciproce dintre om și societate, dintre istoria globală și biografia personală, dintre devenirea individuală și cea istorică.

Imaginația sociologică ne ajută să înțelegem faptul că fiecărei epoci îi este propriu un anumit stil de gândire. Acesta tinde să dea nota dominantă a vieții culturale. Acest stil de gândire este cel care condiționează modul în care cei care dețin autoritatea într-un anumit moment încearcă să justifice puterea și statusul lor prin apelul la simboluri morale sau embleme sacre ce întrunesc acordul și coalizează credința unei comunități.

Excesul de raționalitate a condus la o reacție care valorizează simbolul și imaginația în speranța unei ameliorări a condiției umane. Gilbert Durand vede o ierarhie care pleacă de la

  • semnele arbitrare, care sunt pur indicative, trimit la o realitate semnificată,
  • semnele alegorice, care trimit la o realitate semnificată greu prezentabilă,
  • traducerea concretă a unei idei ce nu poate fi sesizată sau exprimată simplu,
  • pentru a ajunge la forma de maximă complexitate, cea a imaginației simbolice.

Aceasta, include și mitul și se referă la un semnificat care nu mai poate fi deloc prezentat, cum este cazul unui sens. Această viziune preferă să vadă în simbol, ca epifanie a unui mister, o valoare în sine pentru specia umană, o modalitate de cunoaștere sui generis. [46]

Avertizând asupra pericolului demistificării totale, Durand merge până la a acuza întreaga cultură occidentală de iconoclasm, prin sacrificarea trimiterilor transcendente ale imaginației simbolice în favoarea unei excesive aplecări asupra semnificantului (formă picturală, text, manifestări ale psihicului).

(înapoi la Cuprins)

Note

  • [44] Lucien Sfez, Simbolistica politică, Institutul European pentru Cooperare Culturală, Iași, 2000, p. 56
  • [45] ibidem, p. 105
  • [46] După cum plastic se exprima Pierre Emmanuel: „Să analizezi intelectual un simbol, înseamnă să cojești o ceapă pentru a găsi ceapa”, apud Gilbert Durand, Aventurile imaginii. Imaginația simbolică. Imaginarul, Editura Nemira, București, 1999, p. 43

Victor Grigore

evadare.ro
September 17th, 2010
Mai multe despre: lucrare

Scriu mult mai des pe Facebook: Reacțiunea.
#Facebook | #război | #pandemie | #economie | #globalism | #Spengler | #presa | #demografie | #comunism | #marea resetare | #nationalism | #cărți | #transumanism | #filme documentare | #politică | #geopolitică | #spiritualitate | #muzica | contact