evadare.ro

3.6 Despre procesul de demitizare. Cateva concluzii

Demitizarea, ca parte a comunicării sociale, este un proces de maximă complexitate. Punerea în discuţie a miturilor fundamentale ale unui popor este o dovadă a existenţei unei crize identitare, care devine vizibilă cu ocazia izbucnirii unor conflicte simbolice. Printre conflictele care au marcat existenţa unor falii între segmente ale societăţii româneşti s-au numărat: disputa din cadrul istoriografiei cu privire la istoria recentă şi la miturile istorice româneşti, scandalul manualelor alternative, ca o prelungire a disputei dintre diverse grupări de specialişti, ce a antrenat segmente mult mai largi de public, dezbaterea critică pe marginea statutului mitului Mihai Eminescu în cultura română, sau redescoperirea problemei specificului naţional.

Dramatismul receptării procesului de demitizare în societatea românească este dat de coalescenţa sa cu alte procese specifice modernităţii. Se poate vorbi de două componente ale demitizării aflate simultan în desfăşurare, un proces iniţiat de o parte a elitei culturale, şi unul care implică opinia publică în ansamblul ei. Acesta din urmă este un proces difuz şi lent ce corodează simbolurile oricărei societăţi, acţionând cu precădere prin deformarea şi alterarea miturilor existente. La nivelul opiniei publice, demitizarea este acompaniată de un proces de secularizare, receptat cu întârziere de societatea românească. Principalul fenomen specific comunicării sociale care favorizează distanţarea faţă de mituri este spirala tăcerii, tradusă prin teama de izolare faţă de grup şi prin încurajarea spiritului ironic şi a scepticismului.

Procesul de demitologizare iniţiat de elita intelectuală este mult mai sistematic, fiind marcat de influenţa mai multor curente culturale. În istoriografie, procesul se desfăşoară pe fondul încercării de racordare la curentele moderne ale disciplinei, prin abandonarea unei istorii evenimenţiale aplecate spre momentele eroice şi figurile exemplare ale trecutului, în favoarea unei istorii structurale, preocupată de studiul mentalităţilor, al imaginarului şi al transformărilor de durată ale unei societăţi. De asemenea, specifică domeniului istoriografic este şi demistificarea, adesea confundată cu demitizarea, care este un act reparatoriu de restabilire a adevărului istoric, firesc în condiţiile falsificării programatice a istoriei în perioada comunistă, din considerente ideologice.

Extinderea curentului demitologizant şi în alte domenii ale culturii, cum ar fi ştiinţele politice, filosofia culturii sau literatura, a fost favorizată de convingerea că în perioada comunistă s-a operat o brutală manipulare a mentalului colectiv, în concordanţă cu proiectul „omului nou”, şi că, în continuare, miturile politice şi istorice ori stereotipurile sunt surse ale exercitării puterii politice şi mecanisme ale controlului social. Hegemonia politicului asupra universului mitologic a condus la o polarizare a adversarilor şi susţinătorilor demitizării, oferind motive de suspiciune asupra intenţiilor reale ale acestora din urmă, unui public refractar la schimbare. Printre autorii care au avut contribuţii notabile în direcţia demitizării s-au remarcat Lucian Boia, Sorin Antohi, Horia-Roman Patapievici, ş.a.

În cultura politică, traumatismele abandonării unei mitologii cultivate de regimul totalitar, compusă din două constelaţii mitologice majore, comunistă şi naţionalistă, sunt potenţate de precaritatea alternativelor şi multitudinea de opţiuni. Nici una dintre mitologiile ce ar fi putut fi adoptate după 1989, de pildă mitologiile democraţiei participative sau ale societăţii concurenţiale, nu prezintă coerenţa sau forţa de seducţie a celor mai importante religii laice inventate în ultimele două sute de ani, comunismul şi naţionalismul. În plus, una din funcţiile esenţiale ale mitului, aceea de a conferi un sens curgerii timpului, este periclitată de eşecul unor mitologii ce ar fi putut orienta simbolic tranziţia, cum sunt decomunizarea, ca mitologie vindicativă, sau Revoluţia, ca un posibil mit fondator al noii societăţi democratice.

Mult mai periculoasă este lezarea unei funcţii fundamentale a conştiinţei mitice, aceea de ordonare a memoriei colective. Trecerea de la un tip de societate care îşi bazează spiritualitatea pe valorificarea simbolică a memoriei, la societatea informaţională a comunicării de masă, se face în condiţiile absenţei reperelor mitologice, singurele resurse disponibile fiind rudimentele unei culturi arhaice, fragmentele mitologiilor politice consacrate dar discreditate, sau mitologiile preluate de curând, privite cu scepticism. Mitologiile occidentale preluate prin aculturaţie, deşi mai adecvate nevoilor prezentului, prezintă dezavantajul de a fi asimilate concomitent cu poziţiile critice, întrucât mitologiile societăţilor deschise, obţinute prin dialog conţin germenele contra-mitului, fapt ce accentuează disconfortul trecerii la un univers al valorilor plural şi relativist.

Noile industrii culturale accelerează atât apariţia cât şi destrămarea mitologiilor şi simbolurilor. Ele îşi cultivă propria mitologie, specifică societăţii de consum, axată pe cultul performanţei, al tinereţii, progresului şi confortului. Păstrarea intactă a peisajului mitologic existent la momentul 1989, în realitate imposibilă, ar fi încurajat dezvoltarea unui univers mental paralel, inadecvat realităţii, la limita patologicului. Abandonarea miturilor existente, în condiţiile, de asemenea iluzorii, ale absenţei unei remitologizări, prezintă şi ea pericole cum sunt distrugerea mecanismelor interne de coeziune socială, proliferarea alienării, dezorientării şi scepticismului, reducerea capacităţii de răspuns în situaţii de criză. Cum atât stagnarea cât şi anihilarea totală a conştiinţei mitice nu sunt opţiuni veridice, este mult mai probabil ca demitizarea să se traducă, în fapt, printr-un proces de recuperare şi reaşezare a mitemelor existente, în concordanţă cu imperativele modernităţii şi cu nevoile spirituale ale prezentului.

(inapoi la Cuprins)

October 5th, 2010
Mai multe despre: lucrare
Economie

Jaful mileniului
Pandemia e diversiunea, nu cauza crizei

Bogații, mai îndatorați decât săracii
Ep. 1: Criza datoriilor suverane și o răsturnare, care nedumerește

Națiunile și băncile lor
Ep. 2: Economia speculativă, transferul de suveranitate și prăbușirea ei înaintea pandemiei

Trei forme de capitalism
Ep. 3: De la Roma la Wall Street, capitalismul oamenilor liberi, capitalismul înrobitor și capitalismul cazinou

Criza începuse deja
Ep. 4: Din 2008 în 2019, măsurile de avarie și prevestirile rele

Tiparnița și sforile dobânzii
Ep. 5: Când mâna invizibilă apasă pe cântar

Un răspuns disproporționat
Ep. 6: Banii din elicopter

Bancherii din umbra regilor
Ep.7: O istorie, care nu se învață la școală. Personalități discrete, pe nedrept uitate

Primul imperiu global
Ep. 8: De la Pax Britanica la Pax Americana, acordul de la Bretton Woods

Dolarul offshore
Ep. 9: Moneda globaliștilor există deja și e produsă în cantitățile pe care și le doresc

Și acum, încotro?
Ep. 10: Opțiunile imperiului american

Coronavirus

Cercetătorii, care îi contrazic pe alarmiști
Ce susțin ei și care e reputația lor în lumea științei

Dezvăluirea umflării din pix a deceselor
n-a mirat pe nimeni

Descoperirile profesorului de la Stanford
spulberă isteria coronavirus

Falsa epidemie
descrisă de New York Times în 2007

Logica distrugerii economice
Explicația implicării celor bogați și puternici în demolarea controlată a sistemului care i-a făcut așa

Rechizitoriul
Cele 21 de motive de protest față de carantină

Asimptomaticii nu transmit boala
susține doctorul Fauci, Arafat al americanilor

Cât e un coronavirus
pe lângă un spermatozoid. Ar fi eficient prezervativul textil?

Estimarea lui Rafila
Ce mortalitate are până la urmă boala și unde se plasează față de alte pandemii istorice

Coronavirus a ucis 0,003% din români
în primele 60 de zile

Două viziuni
Felul în care percepem lumea ne-a determinat reacțiile la epidemie

Cazurile cele mai suspecte
centralizarea primelor 800 de decese

Spiritualitate

Antidot pentru frica de moarte
Mircea Eliade și moartea ca inițiere

Fundătura ateismului
și a relativismului moral

Societatea controlului
operațiunea corona, răscoalele rasiale, piese într-o tranziție postmodernă

Școala de acasă
interzisă de Macron pentru a apăra laicitatea

Rezistența spirituală anticomunistă
Pentru CNSAS, martirii închisorilor comuniste sunt încă „dușmani ai poporului”. Credința în adevăr și adevărul credinței rămân metodele de supraviețuire pentru individ și societatea fără lideri exemplari

Despre Bartolomeu Anania și alegerea nefericită a unui preafericit
Un elogiu adus celui mai mare predicator din Biserica Ortodoxă în acest moment, care, nu întâmplător, este și cel mai virulent atacat de presa din România

Mistica iconicului la Ghelasie
o viziune speculativă în isihasmul românesc

În apărarea cămătăriei
talantul îngropat al pieței libere

Ce este un român
identitatea, între cultură, rasă, cetățenie

Media

Dezumanizare
Înmormântare cu distanțare

Îndobitocirea prin „fake news”
Dresajul corectitudinii politice

Tirania ecranului
Audiobook despre eliberarea de dependența electronică

Moment antologic
BBC prezice prăbușirea unei clădiri

În căutarea underground-ului pierdut
Dacă pe străzile din București cântă mariachi, ori ne tragem din incași, ori suntem un popor tare netalentat

Statul
făptașul neidentificat al crizei

Piața Universității
o părere la 30 de ani după

Tratatul de la Trianon
de ce merită sărbătorit

Presa sistemului
Pleacă coloneleasa, vine generăleasa

Ministrul Muncii
și înlocuirii sociale

Capturarea economiei Japoniei
cu ajutorul crizelor

Papa Francisc
a scos efigia lui Hristos de pe crucea de la gât

Politică

Argumentele împotriva imigrației
„De ce vă opuneți imigrației, dacă atât de mulți români au plecat?”

Educația sexuală în școli
proiectul de inginerie socială din spatele bunelor intenții

Cadoul de la UE
ne crește datoria de stat cu o treime

Cum funcționează imperiile
Ghici cum plătești bunăstarea altora

Unabomber
Ideile unui geniu ucigaș

Orban și Dragnea
speță identică, ignorată de DNA

Senatori americani
propun ca SUA să nu mai plătească datoria Chinei

China, inclusă pe Axa Răului
Ce urmăresc SUA prin noul război imagologic

Era nevoie de o femeie frumoasă
Să învețe omul contemporan să fie bărbat

Jean Jacques Rousseau
ideolog al tiraniei