Ghiduri pentru înțelegerea mai în profunzime a Marii Resetări
După ce și-a consacrat o bună parte din activitatea profesională studiului mitologiilor, Victor Kernbach a numărat nu mai puțin de 500 de definiții date mitului în decursul a peste 2500 de ani. Această cifră dezarmantă ne avertizează cu privire la dificultățile ridicate de definirea unui concept care poate fi tratat din perspective dintre cele mai diverse: de la istoria religiei și civilizației, la lingvistică, psihologie socială, antropologie, istoriografie sau politologie, pentru a menționa doar câteva dintre direcțiile posibile de cercetare.
Principala dificultate este de a reuni cel puțin o parte din bagajul de cunoaștere al acestor domenii într-o definiție care să fie funcțională deopotrivă pentru mitul arhaic, cat și pentru mitul modern.
Deși este aproape inevitabilă căderea într-una din cele două extreme, prin producerea unei definiții care fie nu acoperă trăsăturile fundamentale ale conceptului pentru a-l departaja de genurile proxime, fie este prea greoaie pentru a fi utilizabilă, va trebui să ne oprim asupra următoarei formule:
Mitul este o construcție a imaginarului colectiv, care explică anumite fenomene sau evenimente prin apelul la fantastic, sacru sau supranatural. Și tinde să regândească lumea pentru a permite inserarea unor valori supreme, speranțe și afecte prin intermediul imaginilor și simbolurilor ritualizate.
În plus față de dificultățile obiective evocate mai sus, Marcel Detienne ne avertizează cu privire la caracterul hazardat, aproape utopic al repunerii în discuție și al încercării de repoziționare a unui concept intrat de prea mult timp în limbajul uzual cu un sens preponderent depreciativ, rezumat fără ezitări prin referiri la mitomanie, la fantasticul ridicol și primitiv al unei literaturi arhaice.
(înapoi la Cuprins)
Victor Grigore
