3. Cronologia celor 8 culturi majore

Tabelul de mai jos e pur orientativ. Spengler nu și-a propus să facă o istorie universală. Celelalte șapte culturi sunt doar invocate (patru din ele chiar rar) doar ca termen de comparație în comentariul asupra morfologiei civilizației occidentale. Curgerea lucrării e dată de o succesiune de teme majore, cu prilejul cărora sunt făcute spontan paralele. Astfel, un personaj din barocul european ajunge să fie declarat „contemporan” cu un altul din antichitatea altui continent. O asemenea abordare e încântătoare, dar poate să deruteze. De aceea, adaug această formă grafică:

Oswald Spengler identifică 8 culturi majore, mărturisind că metoda echivalenței a descoperit-o la JW Goethe. Toate trec prin aceleași etape:

(A) primăvara

1. Nașterea mitologiei primordiale, a marelui stil, a unui sentiment al divinului, o năzuință
2. Prima privire asupra lumii – mistică, metafizică

(B) vara

3. Reforma, opoziție populară față de formele din sezonul anterior
4. Un sentiment pur filosofic al lumii, sisteme realiste
5. O nouă concepție matematică asupra numărului
6. Puritanism. Sărăcire mistică, raționalizare a religiozității

(C) toamna

7. Iluminare, credință în puterea rațiunii, cultul naturii, religie a rațiunii
8. Zenitul gândirii matematice
9. Marile sisteme care trag concluzii

(D) iarna

10. Materialism, cultul științei, utilitate și prosperitate
11. Idealurile eticii sociale, filosofie nematematică
12. Definitivare interioară a viziunii matematice. Concluziile gândirii
13. Degradarea gândirii abstracte. Filosofia pentru profesioniști. Compendiile
14. Răspândirea sentimentului final asupra lumii.

Primăvara și vara reprezintă stadiul de cultură; toamna și iarna reprezintă stadiul de civilizație.

Cultura Apolinică

Se referă la arealul antichității clasice, greco-romane. Specifice: apreciere pentru fumusețea corpului; axată pe prezent și pe un loc precis, (aici și acum); cetatea e locul central.

1600-1100 î.e.n. micenieni, „Agamemnon” (perioadă pre-culturală bazată pe indicii ulterioare din Iliada și ceramică)
1100-800 credința în Demeter (A1) (zorii culturii)
Homer, Hercule (A1)
Cultul orfic (A2)
Hesiod, cosmogonii (A2)
700 Dionis (B3)
600-500 presocratici (B4)
simțul proporțiilor (B5)
540 Pitagora (B5)

500 Sofiști (C7) (începutul civilizației clasice)
400 Socrate (C7)
360 Democrit (C7)
346 Platon (C8,9)
322 Aristotel (C9) (imperiul lui Alexandru Macedon)
cinici (D10) (elenism)
270 Epicur, elenism, Zeno (D11) (perioada republicii romane)
300 Euclid, Apolonius (D12)
150 Arhimede (D12)
Academie, epicureici, stoici, peripatetici (D13) (Imperiul Roman devine dominant în cadrul civilizației)
100 stoicismul romano-elenistic (D14)

Cultura magică / arabă

Preistoria ei se află integral în cultura Babiloniană. A suferit un pseudo-morfoză, adică o cultură tânără s-a dezvoltat dar nu deplin, în formele unei culturi bătrâne. Două secole din etapa ei preculturală a suferit o dominație persană primitivă. Include religiile abrahamice – evrei, începând din 400 î.e.n, primii creștini, arabi – dar și persani, aramei și varii secte din Orientul Mijlociu. Politic include parțial Imperiul Bizantin și Califatul. Marca artistică: lumea e văzută ca o peșteră; cupola bisericilor și a moscheilor reia acel sentiment misterios.

1-300 primii creștini, Marcion, gnostici, sincretism Mitras, Baal, Evanghelii, Apocalipse (A1) (debutul culturii magice)
legende creștine și mazdeene (A1)
254 Origen 269 Plotin, 276 Mani (A2)
Avesta, Talmud, Patristică (A2)
430 Augustin, nestorieni, 450 monofiziți (B3)
600 – 700 Bizanț, literatură iudaică, coptică, persană (B4)
Algebra (B5)
622 Mahomed (B6)
650 iconoclaști (B6)
sufism (C7)
trigonometrie sferică (C8)
1000 Avicenna (C9)
secte comuniste și epicureice, abbasizi (D10)
mișcări din islam (D11-14)

Cultura Faustică (Occidentul)

Începe în secolul X în Europa de Vest. Devine dominantă pe aproape tot globul. Dominată de ideea spațiului infinit și a voinței.

500 – 900 franci, Carol cel Mare (perioadă pre-culturală)
Stilul gotic (900-1500)
perioada imperiului Roman German, nobilimea cruciată, papalitate
900-1200 – catolicismul german (A1) (debutul culturii faustice) (apar principalele națiuni componente: francezi, germani, italieni, englezi, spanioli…)
Bernard de Clairvaux, Gioachino da Fiore, Francisc din Assisi, epopeea lui Siegfried (A1)
legende cu sfinți din Apus (A1)
1274 Toma d’Acquino (A2)
1321 Dante, Meister Eckhardt, mistici scolastici (A2)
1464 Nicolaus Cusanus (B3)
1308 Jan Hus, Savonarola B3)
– orașele Renașterii

Stilul baroc (1500-1800)
– dinastii, Richelieu, Cromwell, stilul Rococo, nobilimea de la Versailles, Habsburgi, Burboni, Frederic cel Mare, Revoluția din America și Franța, Robespierre, Napoleon
1564 Luther, Calvin (B3)
1600 – 1700 Galileo, Bacon, Descartes, Giordano Bruno, Leibniz (B4)
1630 Pascal, Fermat (B5)
1670 Newton, Leibniz (B5)
1620 Puritanismul englez (B6)
1640 jansenismul francez (B6)
Civilizația urbană, dizolvare în masă, megalopolis, cosmpolit (1800-1900)
– sistemul marilor puteri, războaie de anihilare
Locke, raționalismul englez (C7) (debutul civilizației faustice)
Voltaire, enciclopediștii, Rousseau (C7)
1763 Euler 1813 Lagrange, 1817 Laplace (C8)
Goethe, Kant, Shelling, Hegel, Fichte (C9)
Bentham, Comte, Darwin, Spencer, Marx, Feurebach (D10)
Schopenhauer, Nietzsche, socialism, anarhism, Wagner, Ibsen (D11)
1855 Gauss (D12)
kantianism, logicieni (D13)
1900 Socialismul etic (D14)

Alte culturi menționate mai puțin:

Egipteană
intră în stadiul de cultură, pe la 3400 -3000 î.e.n.
1900 Regatul Vechi

Babiloniană
apariție simultană cu Egipt, 3000 î.e.n.; sumero-akkadieni, caldeeni.

Indiană
1500 -1200 – Vede (A1)
1000 – 900 – Brahmani, Upanișade (B3)
Budha (C7)
Numărul zero (C8)
Yoga, Vedanta (C9)
Budismul indian (D14)

Chineză
1.100 î.e.n. apariție (A1)
441 î.e.n. trecere în faza de civilizație (B3)

Americană / Mexicană
(mayași, azteci, incași) Singura distrusă violent într-un mod prematur de invazia conchistadorilor.

episodul următor: Apariția culturilor.
cuprinsul serialului