Un altfel de comert electronic

In urma cu 10-15 ani concepte ca economie bazata pe servicii sau societate post-industriala aprindeau imaginatia celor mai optimisti dintre profetii laici ai tranzitiei. Suna chiar frumos: milioanele de muncitori ai unor fabrici fara piete de desfacere deveneau angajati ai companiilor de telefonie, furnizori de internet sau – cu investitii si mai mici – softisti care abandonau strungul in favoarea tastaturii (doar aici se gaseste cel mai mare zacamant de desteptaciune al planetei. Cel putin asta lasau sa se inteleaga manualele de care am avut eu parte). Ca in bancurile de la Radio Erevan, prevazuta ardere a etapelor a stat asa si nu prea. Magazinul virtual, una dintre cele mai avansate reprezentari ale unei societati informatizate, s-a lansat, dar fara sa impiedice proliferarea marilor centre comerciale (stramosii sai, pe care ar fi trebuit sa ii lase fara clienti).

Nu numai ca etapa supermarketului nu a fost sarita cu ajutorul comertului electronic, dar cifrele vehiculate de acesta din urma par inca o joaca de copii pe langa rulajele marilor lanturi de hipermarketuri. O joaca, dar una de circa 45 mil. de euro, anul trecut. Lucrurile s-au pus deci in miscare, dar inca nu reusesc sa atinga masa critica a unui fenomen de senzatie asa cum ni se promite ca va fi negotul electronic la fi ecare inceput de an. Prosperitatea de care s-au bucurat marii comercianti in ultimul timp infirma ideea ca puterea de cumparare ar fi cea mai mare piedica in calea e-commerce-ului autohton. Mai curand micile detalii stau in calea unui boom cum a fost cel din .com de acum un deceniu, caci, pana acum, a fost mai usor pentru o buna parte din populatie sa se doteze cu calculatoare decat cu carduri bancare. Este apoi o neincredere funciara a unei societati crescute in cultura suspiciunii; nu fara motiv, daca tinem cont ca o buna parte dintre afacerile dintre firmele romanesti (ne referim la cele clasice, care nu au nimic „virtual” in ele) se soldeaza cu pagubirea uneia dintre parti care va avea nevoie de multa rabdare pentru a-si incasa banii.

Imi amintesc ca prima data cand am cumparat ceva de pe internet a fost nevoie de amenintari cu OPC-ul pentru a-mi primi produsul, platit in avans din lipsa unei modalitati viabile de plata electronica. Reprezentantul firmei a venit intr-un fi nal cu produsul si cu un cadou din partea casei. Cum ma convinsesem ca nu era vorba de rea intentie ci de o organizare defectuoasa, si intre timp avusesem sufi ciente experiente pozitive cu magazinele de pe net, am revenit de curand cu o solicitare. Dar, stupoare, omul de la vanzari nici nu a catadicsit sa raspunda unui mesaj in care ma interesam de un produs care nu era in oferta. Concluzia a fost trasa in locul meu de un audit recent care spune ca 90% din comertul electronic din tara noastra se deruleaza prin doar doua procente dintre site-urile de profi l. Restul comerciantilor au uitat ca dincolo de un layout tentant un magazin pe net are nevoie de o infrastructura la fel de complexa si de o organizare similara oricarui alt magazin. In fruntea topului celor mai populare platforme de comert se afla in continuare Okazii.ro, E-bay-ul romanesc care dovedeste ca „reducerea intermediarilor” poate merge surprinzator de departe. Il urmeaza un portal al celor mai tentante oferte, un fel de BestBuy.com si doua magazine care merg pe ideea avuta de Amazon.com, ca CD-urile si cartile pot aduce profituri mai mari decat electronicele, daca ai suficient rulaj.

In fine, in primele zece pozitii se regasesc patru variante virtuale ale unor companii puternice de retail, care sustin previziunea ca si acest teritoriu necartografiat va fi cucerit in cele din urma tot de marile lanturi de magazine. In aceasta editie veti putea citi o evaluare amanuntita a celor mai mari portaluri din lume, simple pagini de internet, la inceput, care i-au transformat pe creatorii lor in miliardari in dolari. Daca tot am constatat, in treacat, ca multe dintre paginile de succes la noi sunt reeditari ale unor idei straine, trebuie sa observam si ca reteta lor e viabila in mai multe moduri. Excluzand cele patru ziare aflate in topul national al traficului pe internet, restul paginilor clasate in top 10 sunt portaluri care aduna bani frumosi fara a vinde nimic palpabil ci doar increderea pe care au stiut sa si-o cultive in randul vizitatorilor pe care i-au respectat si inteles. O reteta la care pot lua aminte si curajosii promotori ai e-commerce-ului romanesc.

(editorial publicat in revista LAPTOP, septembrie 2006)

Victor Grigore