Tu faci stirile
Nedespartitele aparate dotate cu o camera foto sau video schimba fata jurnalismului, prin implicarea oamenilor obisnuiti in fenomenul media.
Am si uitat deja cand a fost prima data cand cel mai important program de stiri al zilei a fost deschis de o intamplare ilustrata prin imagini surprinse de un video-amator. Probabil primele imagini de acest gen difuzate de o televiziune romaneasca (singura, pe atunci) au fost cele surprinse in timpul Revolutiei de cativa dintre putinii posesori de camere VHS. Era cu siguranta primul eveniment istoric filmat de niste aparate – cantarind cateva kilograme bune – obisnuite mai mult cu atmosfera nuntilor care mai rotunjeau veniturile posesorilor. Intre timp, tehnica a evoluat ametitor, la fel si gustul pentru senzational al televiziunilor comerciale.
Cadrele surprinse de cei aflati din intamplare intr-un loc unde „se intampla ceva”, de preferat fara stirea subiectilor, au un dramatism aparte, care scoate privitorul din pasivitatea unui format stereotip. Secventa prabusirii unei case in timpul inundatiilor de anul trecut a fost preluata chiar si de CNN sau EuroNews pentru a ilustra o tragedie chiar prin ochii victimelor. Mecanismul care asigura succesul la public al acestor filmari de joasa rezolutie e, pe alocuri, acelasi care a adus si succesul asa numitelor „reality-show-uri”. De aici si pericolul de a se transforma rapid in acelasi tip de farsa, intr-o inscenare, o regizare savanta a unei spontaneitati trucate. Cateva saptamani la rand, telespectatorii romani au urmarit si comentat periodic noi si noi secvente surprinse de elevi in scoli cu ajutorul telefoanelor mobile (cumparate de parinti). Incurajati de reactia avida a presei, tinerii se inregistrau fie furand catalogul si amenintand o profesoara cu bataia si asteptau seara umilirea acesteia la ora de maxima audienta.
A urmat apoi filmarea unor batai intre colegi care au starnit discutii pe marginea violentei in scoli si, in fi ne, imagini cu eleve surprinse in posturi indecente, difuzate pe internet fara stirea lor. Ca si cuvintele, aparatele de tot felul, capabile sa inregistreze imagini, s-au transformat intr-o arma, iar distanta dintre o distractie inofensiva de concediu si marcarea iremediabila a unor destine se dovedeste foarte usor de trecut. Difuzarea imaginilor cu un judecator care arunca cu pietre in geamurile vecinilor dupa care isi da jos pantalonii a scandalizat opinia publica si s-a soldat rapid cu pensionarea faptasului. Nu mult a lipsit ca si inspectorii scolari sa ia aceeasi decizie in cazul profesoarei filmate de elevi, un fapt care aduce din nou in discutie ideea deontologiei jurnalistice care ar trebui sa functioneze ca un filtru atunci cand tehnica de varf e folosita de persoane fara discernamant. Ca acest mecanism nu functioneaza o dovedeste si apelul recent al unei televiziuni private care promite sa rasplateasca financiar fotografiile de tip paparazzi facute vedetelor (evident, in ipostaze neplacute) de catre oamenii obisnuiti.
Dar ca sa te faci de ras nu e neaparat nevoie sa te filmeze altcineva. Va mai amintiti clipul pe care un capsunar l-a pus la dispozitia intregii lumi prin YouTube si in care isi lauda noul autoturism „cu clima bizonica”, despre care era convins ca ii va face sa crape de invidie pe toti cei ramasi in tara? Din pacate pentru el, parodiile la adresa filmului au ajuns chiar mai populare decat filmul insusi. La fel de putin trebuie sa se fi amuzat si cei trei infractori care s-au inregistrat numarand banii furati din bancomate. Spre nenorocul lor, caseta a fost confiscata de vamesi care nu au trimis-o doar televiziunilor, ci si procurorilor, spre vizionare. Exemplele vor continua sa apara pe masura ce camerele foto cu peste 3 MP vor deveni standard pentru telefoane, iar camerele video care inregistreaza pe DVD-uri sau miniDV-uri, la o calitate compatibila cu standardele televiziunilor, isi vor scadea pretul. Accesul la cele 15 minute de celebritate promise de Andy Warhol se va face, se pare, si din spatele unui obiectiv de filmat, dar dupa cum arata primele cadre, s-ar putea ca bunul-simt sa fi e printre primele victime ale fenomenului.
(articol publicat in revista LAPTOP, septembrie 2006)
