Sistemul de operare de pe internet
Un site cu ambitia de a tine loc de Windows si Office, dar care mai are de parcurs un drum lung pana in clipa in care va deveni pe deplin functional.
Cu EYE OS, intreg sistemul de operare se muta de pe calculatorul personal pe internet. Agenda, calendar, sistem de mesagerie instant si fluxuri de stiri, nimic nu ii lipseste acestui sistem. EYE OS (www.eyeos.info) nu necesita instalarea niciunui program si poate fi accesat de oriunde cu o simpla parola exact ca serviciul de posta electronica oferit de Yahoo, de exemplu. Fiind un sistem open source, capacitatile lui se extind pe zi ce trece. Exista, pentru inceput, un sistem de management al fisierelor, astfel incat un document creat pe acest sistem virtual de operare sa poata fi stocat pe server si accesat, la nevoie dintr-o alta locatie.
Fisierele „depozitate” sunt de doua tipuri: publice sau private. Ambitia de a concura Windows e mai mult decat evidenta din diversitatea programelor, chiar daca uneori acestea nu par a fi duse pana la capat. In sectiunea multimedia veti gasi un player muzical intitulat eyeAmp, ajuns la varianta 2.0. In playlist-ul sau se gaseau sute de melodii, dar e probabil vorba despre artisti care isi popularizeaza creatiile in mod gratuit, intrucat niciunul nu suna cunoscut (muzica open source, am putea spune). Daca aveti fotografii pe care doriti sa le stocati, sa le organizati in galerii sau sa le aratati cunoscutilor, aveti la dispozitie aplicatia Gallery 1.5.
Realizatorii site-ului nu au vrut sa scape aproape niciunul dintre programele de succes fara a-l transforma intr-o optiune din meniul EYE OS. YouTube, ICQ, RSS, FlickR orice a avut candva sau are succes in lumea virtuala sa regaseste aici. Dar piesa de rezistenta a acestui sistem e sectiunea Office. Cea mai rudimentara aplicatie a colectiei se numeste EyeSticky – o varianta de NotePad, probabil gandita pentru notite luate extrem de rapid. O intentie laudabila, dar nerealista, avand in vedere timpii medii de incarcare a paginilor si faptul ca trebuie parcurs un meniu intreg pentru a ajunge la ea. In schimb aplicatia EyeEdit 2.0, versiunea open source a lui Microsoft Word, e chiar o realizare. Documentul este scris intr-un box ce poate fi redimensionat cu ancorele, exact ca o fereastra de Explorer. Distincte, in coltul din stanga sus, sunt trei pictograme pentru crearea unui document nou, deschiderea unui document, respectiv salvarea lui. Din barele de comenzi nu pare sa lipseasca nimic. Prima paleta formateaza textul asa cum ne-am astepta de la un editor de text: scris bolduit, italic, subliniat, aliniat la centru sau intr-o anumita parte, dimensiunile si stilul caracterelor; fonturile aflate la dispozitie sunt 17 la numar, in general caractere comune, dintre cele pe care niciun browser nu are probleme sa le interpreteze. Pot fi inserate si caractere speciale (semne pentru euro, radical, litere grecesti, etc) dintr-o fereastra pop-up care imita Character Map.
Daca ne-am fi asteptat de la un editor de text sa aiba comenzi pentru copierea unui text dintr-un loc in altul (acestea sunt suplinite si de comenzi care importa textul din word sau fara formatare, din alte programe), prezenta unor elemente de webdesign e chiar o supriza. Dar, ca in cazul tuturor lucrurilor de pe aceasta pagina, n-ar trebui sa va entuziasmati prea mult. Nu exista comenzi nici macar pentru inserarea unui link (e drept ca acestea apar automat daca scrii un sir de caractere dupa formatul unei adrese); totul, in afara de inserarea fotografiilor, se presupune ca va fi facut prin scrierea de mana a codului HTML. Programul care promitea sa il inlocuiasca macar pe rudimentarul Paint s-a dovedit o dezamagire si mai mare, refuzand sa se deschida, oricat de mult am fi incercat. Interfata e una simpla, cu care te poti familiariza usor. Poti alege intre o interfata dupa tipicul clasic al Windows, sau pentru una inspirata de Mac OS. Folosirea pictogramelor e una eleganta, menita sa te faca sa uiti ca esti pe o pagina de internet, dar daca nu devii un utilizator obisnuit ai toate sansele sa fi i derutat de absenta scrisului care sa explice rolul fi ecarui buton.
(articol publicat in revista LAPTOP, octombrie 2006)
