Avand in vedere ca ve aflati la conducerea ARACO de putin timp, va rugam se ne spuneti care sunt principalele dumneavoastra proiecte pentru anul 2005?
Ne propunem cresterea nivelului de reprezentativitate al ARACO in domeniul industriei constructiilor, atat in ceea ce priveste numarul de membri, cat si in privinta profilului si a structurii de capital a societatilor asociate. De asemenea, in scopul sustinerii si reprezentarii membrilor nostri in relatia cu autoritatile statului, celelalte patronate si cu sindicatele, urmarim cresterea si consolidarea autoritatii profesionale si patronale a ARACO.
Nu trebuie pierduta din vedere nici perspective mai ampla a schimbarilor care afecteaza deja tara noastra, motiv pentru care ne concentram serios pe activitati de consiliere a membrilor nostri, ma refer aici la societatile componente, astfel incat acestia sa nu fie luati prin surprindere de momentul aderarii la Uniunea Europeana.
Asociatia dumneavoastra patronala are capacitatea de a face lobby? Daca da, care sunt masurile legislative pentru care pledati?
Membrii ARACO sunt societati – persoane juridice devarf ale domeniului si persoane fizice – personalitati din invatamantul superior, iar sindicatele de ramura ne sunt parteneri si nu adversari. Din randul acestora, unii au promovat si fac parte din organismele puterii legislative, executive, care cunosc foarte bine problemele constructorilor.
De aceea, consideram ca relatia trilaterala intre noi, pe de o parte, si sindicatele respectiv factorul de decizie politica, insumand aici legislativul si executivul, pe deo parte, va fi una neconflictuala, in interesul comun al dezvoltarii constructiilor. Printre obiectivele noastre se numara modificarea si completarea legislatiei privind achizitiile publice, urmarind respectarea principiului transparentei, eliminarea unor conditii discriminatorii, oligativitatea certificarii pentru ofertanti si scurtarea duratei de analiza si adoptare a deciziei asupra contestatiilor.
In mod nemijlocit, ARACO este interesata de modificarea si completarea legii patronatelorin sensul cresteriiautoritatii organizatiilor patronale si al coagularii miscarii patronale pe ansamblu si pe domenii ale activitatilor din societatea romaneasca, precum si a obligativitatii fiecarui agent economic de a fi integrat in patronatul de profit.
Si, nu in ultimul rand, este vorba despre doleante ce privesc mediul de afaceri, in general: modificari ale unor acte normative privind taxele si impozitele, precum si stimularea activitatilor economice (plata TVA la incasarea lucrarilor si nu la facturare, acces alsocietatilor la credite si garantii bancare si la contractare – executia de lucrari in strainatate s.a,).
Cat de mult s-a schimbat industria constructiilor ca urmare a importului de tehnologii de dupa 1989? Decalajul este in scadere fata de vestici?
Nivelul tehnico-tehnologic de calitate si productivitate este categoric in crestere in industria constructiilor si orice investitie in acest domeniu este de performanta, reducand astfel treptat decalajul fata de Vest, atat in industria materialelor de constructii, cat si in cea a constructiilor-montaj.
Exista vreo solutie pentru „cartierele-dormitor” din marile orase? Vor aparea firme specializate in reconditionarea lor sau vor fi treptat abandonate?
Circa 2,5 milioane dintr-un total de circa 8 milioane de locuinte din Romania sunt situate in blocuri cu peste P+2 – P+3 etaje. Acestea au fost executate si date in folosinta in peste 45 de ani.
Solutia, categoric, nu va fi cea de abandonare, ci una combinata si economica, ponderea detinand-o, dupa aprecierea noastra, repararea-reabilitarea cladirilor de locuit (atat a celor din blocurile realizate dupa anii 1958-1960, cat si a unora dintre cele realizate in perioadele anterioare). Firme cu acest profil nu trebuie sa apara, pentru ca nu sunt altele decat cele existente, cu profil de constructii-montaj si instalatii.
Anticipati schimbari dramatice pentru domeniul constructiilor dupa momentul 2007?
Schimbari „dramatice” pentru domeniul constructiilor dupa momentul 2007 nu cred ca vor fi, ci, dimpotriva, apreciem ca procesul investitional si de constructii-montaj va cunoaste o revigorare; in schimb, societatile romanesti, daca nu vor fi sustinute cu atentie de catre autoritati pentru pregatirea in vederea integrarii (corectarea legislatiei licitatiilor, urmarindu-se transparenta totala, eliminarea conditiilor discriminatorii, certificarea calificarii; plata taxelor la incasarea lucrarilor si nu la facturare; acces la credite si garantii s.a.), pot cunoaste situatii de prabusire tehnica si economico-financiara de proportii, din care cu greu se vor mai putea ridica.
Sunt investitorii din constructii multumiti de calificarea fortei de munca? Absolventii au pregatirea si ponderea ceruta de economia reala?
Acesta este un aspect care pune, intr-adevar, probleme. Suntem nevoiti sa rezistam, deocamdata, cu personalul anterior scolarizat, insa actualul sistem de pregatire a lucratorilor pentru constructii-montaj si instalatii nu corespunde cerintelor viitorului apropiat si va trebui corectat de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii, in acord cu patronatele si sindicatele din constructii.
(articol publicat in revista Constructii civile si industriale, martie 2005)